3,904 matches
-
a vrut să-i fure sabia magică în timp ce dormea. Când au început să se afle din ce în ce mai aproape de copac, chiar la intrarea în codrul cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cluj profesor coordonator Gabor Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie... Nu văd, nu aud, nu simt nimic în jur, doar acea prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lehamite. Poate că într-o zi se va îmbunătăți situația și o să-ți dăruiesc niște micuți pe care să-i legeni pe genunchi. Dar asta nu era altceva decât conversație politicoasă, care plutea în aer și mirosea a fals. Prăpastia dintre noi era prea mare pentru asemenea familiarități. Dacă și când aș fi devenit bunică, mi-aș fi cunoscut nepoții doar prin intermediul mesajelor scrise pe plăcuțe de cretă care se aruncă după ce sunt citite. - Ma, a zis el, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o apărase pe mama ei cu energia disperării. Yvonne era o femeie dură, intransigentă, crudă chiar. Putea uneori să Încerce o plăcere perversă făcîndu-și aproapele să sufere moral. Dar de aici pînă la a ataca fizic pe cineva, era o prăpastie pe care fiica ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas amintise de gemenii pretins născuți morți, cu patruzeci de ani În urmă. Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu știu unde se află Hitherton. Camera TV încă mai e focalizată asupra mea și, când trec pe lângă mine, oamenii îmi aruncă priviri curioase. Ce să fac acum ? — Însoțind cu privirea șinele de tren, Samantha își dă seama că a ajuns în fundul prăpastiei. Dominic coboară glasul, plin de compasiune. — Ba nu-i adevărat, îi șoptesc. — În această dimineață a fost distrusă când l-a pierdut pe cel pe care-l iubea. Iar acum a rămas și fără carieră. Se oprește, după care adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele lăsate de Tatăl. Au plecat peste zăpezi și troiene, au trecut peste dealuri și prăpăstii, așa cum aveau și-ai tăi s-o facă de atâtea ori, după ce vor fi Învățat cumsecade cuvinte precum de ce laolaltă cu intonația potrivită, cea care vă face să spuneți mai multe vorbe decât rostiți, căci nu-i altceva decât rămășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O dată. GRUBI: Și cum e? BRUNO: Nu e cine știe ce. Și nici nu prea stăteam în față. GRUBI: Da’ ce-a zis? Ce-a zis? BRUNO: Fel de fel de prostii. Ce vrei să zică? Ce vrei să zică o groapă? Prăpăstii... GRUBI: Hm! A noastră nu pare ca alelalte. BRUNO: Parcă poți să știi... GRUBI: O simt. Zău. Uite, o simt aici, în șira spinării. O simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat ușor în adâncul ei ș-am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să fie cândva călător prin ploaie, de aici a pornit totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele lui, pe care nimeni nu le-a putut atinge din cauza stratului de scorpioni; nu e om care să poată săpa atât de mult fără să înnebunească sau să moară sfâșiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
definitiv tu ești responsabil, mi-a șoptit Petrescu și s-a pierdut în mulțimea ce se îngrămădise la ușa toaletei. Când m-am săltat pe pervazul murdar și am întins gâtul, am simțit cum mi se cască în stomac o prăpastie fără fund, în care o să cad de cum voi deschide ochii. Am strâns din fălci cât am putut de tare, bodogănind un fel de rugăciune, și am făcut ochii mari: imediat m-am prăbușit pe podeaua umedă a toaletei. Toți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
momentul acesta, Ministerul meu studiază construirea mai multor complexe turistice pe care nu le vom putea duce la bun sfârșit fără ajutor extern - se întoarse repede. Dar, de la asta, până la a ceda două milioane de acri din solul național e o prăpastie... Contați pe mine. Pentru orice ați avea nevoie. Într-o țară ca a noastră, pe termen lung, viitorul nu stă în cupru sau în fier, care se epuizează. Viitorul stă, poate, în faptul că, într-o zi, vom fi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acest lucru, veți vedea că există întotdeauna un punct de perfecțiune dincolo de care se merge spre decadență și spre sfârșit: viața oamenilor, istoria națiunilor, dezvoltarea culturilor... Se ajunge pe o culme și, când s-a atins apogeul, ne aruncăm în prăpastie. Își scoase ochelarii și își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns la sfârșitul posibilităților noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe mine! Te rog, tată, te rog! Multe rugăminți au mai trebuit ca să-i dea voie împăratul, dar, în cele din urmă, a putut pleca. Și-a luat merinde și un cal și a plecat. A reușit să treacă de prăpăstii uriașe, să străbată păduri cu monștri și vrăjitoare, să reziste căldurii din deșerturile arzătoare, căci iubirea pentru părintele său îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
o mână, și-a coborât-o pe cealaltă de-a lungul a ceea ce păreau, datorită tocurilor, niște picioare imposibil de lungi. — Nu mi-ai spus că vii... Hugo a înghițit în sec și a tăcut. Decolteul Amandei era o adevărată prăpastie. Palid, mătăsos și tremurând ușor, decolteul avea aspectul a ceva în care un bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că i-ar plăcea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Doamne! Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își dorea cu disperare să se afle - în pat - îi era atât de odios fiului său? Ce era așa de rău să stai întins, să-ți fie cald și să te simți confortabil? Această lipsă de logică părea să adâncească prăpastia dintre ei. După o jumătate de oră de plimbare prin frig, fără nici un rezultat, frustrat și epuizat, Hugo s-a decis să-l pună pe Theo înapoi în pătuț și să încerce să-i ignore văicărelile. Copilul avea însă alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo plecase cât putuse de repede. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pe bunica Ileana de la Zahorna. Căuta să umple distanța dintre el și ei, cu gânduri... Căldura îi curgea prin vine... Își simțea sângele clocotindu-i Avea senzația că se cască pământul sub dânsul și că se prăbușește într-o prăpastie fără capăt... Încercă să alunge gândurile încețoșate care îi veneau în minte... dar nu putea... Îi era dor... îi era tare dor de Vasilica si fiecare părticică a corpului său tânjea s-o aibă aproape. I se părea că pereții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl opresc... totuși, el începu să coboare pe o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
capacitatea de percepție a valorilor spirituale, căutări... cunoaștere etc. Cocorul este mesagerul zeilor... prin el se realizează comunicarea cu zeii!...” i-a mai spus vocea... - Nu înțeleg!... zise Iorgu. Mai simplu vorbind nu se poate?! ”- Să încercăm, îi șopti gândul... Prăpastie dacă visezi, teamă de eșec înseamnă, sugerează o emoție puternică... Iar prăbușirea în hău semnifică riscuri, eforturi pentru a învinge obstacole din cale, mai simbolizează un pericol spiritual... Corul de voci reprezintă comunicare din partea unui spirit întruchipat... Coborârea pe scară
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
liberăm voia de toate slăbiciunile noastre, de ură și păcat, pentru ca voia noastră să se deschidă și să se formeze după Voia Lui. ”Precum în Cer așa și pe pământ... Continuă el să se roage... ”- Deși planurile sunt despărțite prin prăpastii de netrecut, nu suntem părăsiți cu desăvârșire. Pământul nu e despărțit de Cer. Cerul și pământul se pot asemăna, se vor uni într-o singură Împărăție și o singură Voie. A mai spus gândul. Rugăciunea deschide în noi dorința să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
picioarele, îi tremurau ca varga. Vocea lui își pierduse din vigoare, devenise o voce chinuită. Se schimbase de nerecunoscut... Ochii i se adânciseră în cap... avea fața unui om pe jumătate mort. Când privea înlăuntrul dezamăgirilor lui, în adâncul acestei prăpăstii în care se prăvălise, nu-i venea să creadă. Atâtea așteptări înșelate... atâtea planuri năruite!... Era întristător. Expresia feții lui era cu desăvârșire schimbată. Oglinda din perete se uita la el mirată... nu mai stătuse de mult în fața oglinzii, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]