2,586 matches
-
loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe zi ne duceam după vești, vâslind până în preajma celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese în registrele de stare civilă; or, se știa din experiență că trebuia să pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în grabă a unor șanțuri sau prin înălțarea de baricade. Dintre toate zilele create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
negocierile pe linia de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă. Maggie coborî pe Rue du Temple ca să le evite. Nu-mi vine să cred, murmură Uri. Vrei să spui că tatăl meu a venit... aici? —Geneva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
periculos să se întâlnească acolo: dacă se mai învârteau mult, erau văzuți și Miller afla imediat. Așa că îi spusese lui Nour să vină în singurul loc din hotel pe care oaspeții îl foloseau foarte rar. Dacă mai era altcineva prin preajmă, în afară de fiul lui Nour, atunci știau sigur că fuseseră urmăriți. Într-adevăr, piscina era pustie, înconjurată de câteva scaune nefolosite. Chiar când vremea era bună, nimeni nu făcea plajă cu adevărat în Ierusalim. Nu într-un asemenea oraș. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Iar dacă nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care mi-ar fi putut răspunde. Din păcate, nu mai mișuna prin preajmă, dispăruse enigmatic după ce Îmi pusese În brațe, cu grație, o dischetă și-un pistol pe care să le folosesc la nevoie. Care nevoie? Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un „sub nas” și facil, și derutant, a pus la vedere un semn, un indiciu, o sugestie menită să-l arunce pe eventualul căutător al Statutului pe o pistă falsă. Dacă raționamentul meu stătea În picioare, trebuia să existe prin preajmă ceva atât de evident, atât de flagrant evident În măsură să faciliteze depistarea ascunzătorii, Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-am agățat ca mortul de colac de ideea parolei unice și am Început s-o argumentez meticulos, de parcă aș fi avut-o În buzunarul de la ceasul de mână (alt citat din opera orală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aș vrea să mă lași cu Eva; nu mă simt bine deloc... Infirmiera era deja În prag și-mi arunca priviri Încărcate de reproș. Când naiba avusese timp să vină și să intre În Încăpere? Sau se aflase mereu În preajmă, dincolo de ușă? - Domnule profesor, totuși, o Întrebare, una singură, am Îndrăznit. Vă rog mult... Adam a făcut un semn vag de acceptare. - Dar foarte scurt, te rog... - De ce ați spus că mă așteptați pe mine, și nu pe altcineva? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Viana în martie, și înfrîngerile se țin lanț deși țara e alături de el, deși trupele sale sunt curajoase, deși aproape nimeni nu-l trădează și nu-l părăsește. Dar, printr-o serie lungă de greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care răsturnase regimul democratic prin loviturile de la 28 mai, idolul armatei - nu găsește în zorii zilei de 9 iulie nici o singură companie gata să mai lupte și să moara pentru el. Zadarnic încearcă să electrizeze detașamentele care se aflau în preajmă, nimeni nu-1 ascultă. În ziua de 9 iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în insulele Azore, unde a rămas aproape un an. De abia la 10
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu-mi păsa. În fond, îmi spuneam în gând, de ce nu ți-aș spune? Te-am dorit atunci, dar din prostie sau din lașitate n-am știut, n-am avut curajul să-ți vorbesc. Căutam doar să-ți fiu în preajmă. De ce să n-o afli acum? De ce să nu râd acum și de acea frântură de timp care rămăsese nepovestită în mine? — De ce râzi, m-a întrebat dintr-odată, ca și cum ascultase tot ce-i spusesem în gând. Ce este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi telefonez și, dacă-i acolo, mergem“. Era acolo. Am mers. Inginerul ne-a așteptat. După fața cu care ne-a primit, mi-am dat seama că ar fi vrut să nu fiu acolo în acel moment și nici prin preajmă, în următoarea sută de ani și, mai ales, ar fi vrut să fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă, nepăsător, atroce. „Și, la doișpe ne dă și slănină“, l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. „La lichidare, cum e ca acu’, c-am tras la culoamne, po’ să iau și șapte bătrâne. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tine. Prin astfel de semne, pe care nu le știu, Moartea ne pregătește întâlnirea. De-asta, poate, murim atât de ușor, de împăcați și de singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar prin stații, știind că până la urmă tot va veni o mașină, un troleibuz sau un tramvai să mă ducă acasă. Discutam, în așteptare, cu câte o statuie, un plop, o turlă de biserică sau cu orice altceva aflat în preajmă și care credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată frică. Panica animalului când vede Moartea cum umblă slobodă prin preajmă. Voi uita de toaletă. Voi uita de Ester. Voi intra în acel soi de panică animalică din care nu știi cum să mai ieși. Știi doar că trebuie să fugi cât mai departe, să te ferești din calea Morții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că sunt în pat, că am trup, că sunt bântuit de vise, de spaime, că mă dor umărul, ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezentat. Ne-a dat o traducere, cu dicționarul. Am luat nota cea mai mare. Nu i-a venit să creadă. M-a chemat și am dat din nou lucrare, cu cei care picaseră. M-a ținut singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
măsluiau informația. Sub această stare, de fapt, mă gândeam să notez despre anul scurs. Un an al minciunii. Am trăit - ca niciodată până acum - sentimentul imensei minciuni în care mă scald. A mea personală, a familiei mele, a celor din preajmă și, în mod cu totul grețos, al imensei minciuni din țară. O Românie clădită pe minciună mi se relevă țara mea, privind-o acum, la ani mulți de viață. O lespede ca de mormânt, minciuna acoperă timpul meu și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]