2,788 matches
-
cunoștința se orientează după lucruri (cum își închipuie omul de rând) ci lucrurile se orientează după cunoștințele și însușirile spiritului nostru; noi nu cunoaștem în mod sigur din lucruri decât ceea ce am pus în ele de la început, a priori (a priori, adică cunoștința necesară și universală, care nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului). Căci spiritul nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului. Căci spiritul nu este o foaie nescrisă, ceva pasiv, el este o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
experiența simțurilor; acest izvor nu poate fi decât spiritul „rațiunea pură”, altfel spus, activitatea apriorică a inteligenței, sigură, ca tot ce este rațional. Immanuel Kant, se referă la îndoiala empiriștilor și adaugă, ceea ce deja susținuse anterior, că acele cunoștințe a priori (care nu vin din experiență, ci din rațiunea fără greș, sigură) sunt numai forme goale, activități de ordonare, ele căpătând eficacitate, numai aplicate la experiență, la datele sensibile, de la care ele primesc materia (conținutul) și cărora ele le dau forma
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
puteri au ele, până unde se întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
arată că un lucru este o necesitate, dar nu ne arată de ce este necesar, adică de ce trebuie să fie așa și nu altfel. Deci Kant își pune întrebarea cu David Hume, dacă toate judecățile trebuie să fie sintetice și a priori. Dar trecând peste David Hume el ajunge la întrebarea dacă există judecăți care să determine prin pură gândire (a priori) fără experiență, realitatea. Se ajunge la concluzia că orice cunoștință este produsul activității sintetice a spiritului, a „subiectului”, sunt fenomene
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și nu altfel. Deci Kant își pune întrebarea cu David Hume, dacă toate judecățile trebuie să fie sintetice și a priori. Dar trecând peste David Hume el ajunge la întrebarea dacă există judecăți care să determine prin pură gândire (a priori) fără experiență, realitatea. Se ajunge la concluzia că orice cunoștință este produsul activității sintetice a spiritului, a „subiectului”, sunt fenomene, dar nu sunt o oglindă a realității, sunt empirice, supuse erorii. De aici ideea că există o rațiune în genere
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
o oglindă a realității, sunt empirice, supuse erorii. De aici ideea că există o rațiune în genere, o conștiință obștească, un intelect, unul și același la toți oamenii. O rațiune universală „eul transcendental”. * Noțiunile „spațiu” și „timp” sunt cunoștințe a priori, din rațiune pură, nu din experiență. El argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
eul transcendental”. * Noțiunile „spațiu” și „timp” sunt cunoștințe a priori, din rațiune pură, nu din experiență. El argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în „lucruri” ce alcătuiesc un univers. Noțiunile a priori ale intelectului sunt forme sintetice de unire, cum le numește Kant, ca și Aristotel „categorii” - chipuri de a fi ale lucrurilor prin inteligență
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în „lucruri” ce alcătuiesc un univers. Noțiunile a priori ale intelectului sunt forme sintetice de unire, cum le numește Kant, ca și Aristotel „categorii” - chipuri de a fi ale lucrurilor prin inteligență. * „Schematismul transcendental” sau imaginația productivă decurge din aplicarea categoriilor la conținutul sensibil, care nu se face de la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și moralei asupra cunoștinței. Nu este vorba de o credință oarbă, care sfidează orice control al inteligenței, ci de o credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima voinței tale să poată valora oricând ca un principiu universal de acțiune”. Postulatele morale cer ce omul să fie liber, să aibă libertatea voinței. Și nemurirea sufletului este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
economic biodiversity indices. Working paper, University of Heidelberg [003] Baumgärtner, S. (2005). Natural science constraints in environmental and resource economics. Problems and Methods. Habilitation Thesis, University of Heidelberg, Germany [004] Baumgärtner, S. (2006). Why the measurement of species diversity requires prior value judgement? Working paper, University of Heidelberg, Germany [005] Begon, M., Harper, J.L., Townsend, C.R. (1998). Ecology - Individuals, Populations and Communities. (3rd ed.), Sinauer, Sunderland [006] Behara, M., Nath, P. (1973). Additive and non additive measurable partitions. Probability and Information
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
primelor impresii și prin pornirea firească de a interpreta și înțelege provocările celorlalți prin grila clasică a propriilor mele mentalități. În joc este dominanța propriului habitus. Tocmai de aceea antropologul "trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare"9. Curios este faptul că această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi "entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ușor de practicat în străinătate, dar această mirare sistematică se referă mai mult la propriile sale impresii și tentații interpretative decât la efectul de stranietate produs de comportamentul celorlalți. Cercetătorul trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare. În orice caz, el este obligat să facă acest lucru chiar la doi pași de casă, dacă se găsește într-un mediu puțin familiar. Așadar, etnograful trebuie să gestioneze două atitudini contradictorii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a doua, sub forma unei antropologii interpretative, încearcă să exprime realitatea socială din interior, problematizând în același timp ancheta de teren și procesul scriiturii. Antropologia cognitivă, pe partea ei, încearcă să smulgă studiul religiei din speculații și din conceptele a priori, studiind principiile care explică geneza credințelor. Una din dificultățile pe care ea le întâlnește este aceea că poate utiliza cu greu informații care au fost elaborate prin alte metode, mai puțin controlate. Toate informațiile expuse fără să se știe cu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
-i interesează pe manageri decât dacă ele pot ajuta în luarea de poziții, în enunțarea unei doctrine și în ceea ce privește propunerea de măsuri. În general, decidenții au nevoie de "știința scurtă" pentru a-și putea ajusta alegerile pe termen scurt. A priori, această constrângere temporală intră în contradicție cu metodele de impregnare practicate de antropologi. Numeroase cercetări, totuși, arată că provocarea merită un răspuns. Marele șantier al dezvoltării economice rămâne în pană. Exemplele spectaculoase de decalaje economice în Asia datorează puțin "strategiilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pretinde să-l studieze. Acest exercițiu de deconstrucție, pentru care Totemismul azi (1962), semnată de Claude Lévi-Strauss, este un exemplu precursor, face parte de vreo douăzeci de ani din cunoașterea profesională, deși s-a impus lent, ca și teoriile a priori empirice și pozitiviste. Numai luptând împotriva propriilor sale automatisme, punându-le la încercare, etnograful își poate susține descrierile. Prin urmare, el va căuta să multiplice punctele de vedere, fără să pretindă vreodată, de altfel, că a cuprins întregul obiect. Pe
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de a face antropologie, chiar dacă formele sale extreme, care reduceau tot socialul la o semiologie, au fost contestate. Analiza antropologică este în mod obligatoriu structurală, comparativă și cu aplicare mai generală decât observația simplă a cazurilor particulare. Situațiile ontologice a priori opun reprezentațiile și practicile, sensul și funcția. Sistemele simbolice nu sunt eficiente decât dacă semnifică și funcționează în același timp. Pentru a acționa asupra lumii, trebuie să-i împrumuți un sens: prin urmare, trebuie să analizezi în același timp implementarea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
astăzi un spirit comunitar, acest lucru se petrece numai plecând de la slăbirea puterii integratoare a statului și de la o vulgarizare prost înțeleasă a unei antropologii de amator amestecată cu moralism. În această ideologie, celebrarea diferențelor culturale joacă funcția de a priori, și nu înțelegerea mecanismelor care se află la baza construirii identităților și, prin urmare, a alterităților. Mișcările identitare nu solicită judecată morală din partea antropologului. Ele există și trebuie să încercăm să le explicăm, în consecință, să le înțelegem. Populațiile din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
global, cât și celui local, supraviețuirii ca și trecutului, statului ca și rădăcinilor sale: ea reprezintă limpede, de bine, de rău, articularea lor. Concluzie Opoziția dintre noi și ei (moderni/primitivi; Nord/Sud; Vest/ Est) este unul dintre elementele a priori antropologice care a fost cel mai contestat în ultimii ani. Edward W. Said (Occidentalismul, 1979) și cei care au urmat au criticat în special instrumentalizarea noțiunii de cultură de către Occident pentru a instaura o despărțire între Vest și restul lumii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație, viață, cultură; este refuzul oricărui principiu de autoritate 14. Nu suntem deci autorizați să decidem a priori care este binele și scopul absolut al unei acțiuni. Disponibilitate și ambiguitate morală totală. Constantin Noica, în astfel de situații, nu era cum de altfel și credem departe de o astfel de concepție. O totală roza vânturilor morală... Care erau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
soluții similare, sunt recunoscute; d) conexiunea dintre dezbtere și decizii; e) respectul față de opiniile și argumentările participanților; f) angajamentul de a evita practici incorecte. Din punctul de vedere al efectelor deliberării (dat fiind faptul că opiniile nu sunt exprimate a priori, ci formulate în cursul dezbaterii), sunt posibile: eliminarea argumentelor și a soluțiilor iraționale; evidențierea variilor aspecte ale problemei discutate într-o manieră prin care să se evite simplificări improprii; plasarea (în centrul discuției) a binelui public, în ciuda înțelesului unilateral; integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]