3,372 matches
-
de felul celei de azi-noapte. Aud că în peninsula Yucatan nu există decât arbori plantați. Iată lucrul cel mai neașteptat pe care-l puteam afla venind la Uxmal. Obișnuit, în zilele precedente, să asociez tropicele cu luxul vegetal, mă izbește priveliștea aproape ascetică din jurul meu. La Palenque, vântul împrăștie singur semințele, ploile hrănesc vegetația și o revarsă împotriva piramidelor. Aici, pământul stâncos, lipsit total de apă de suprafață, cere celui care vrea să planteze un copac adevărat să sape la o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
obsesie, l-aș rezuma astfel: moartea e de ajuns pentru a da existenței un tâlc mai adânc. Nu despre asta vorbesc pietrele sacrificiilor? sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
august, la margine de sat biserica Voronețului, și-mi cobor privirea într-acolo, îi descopăr turla ițindu-se semeață printre vârfurile brazilor, mai jos de mine la câțiva pași îți văd doar spatele, capul ridicându-se din când în când spre priveliștea din vale, apoi coboară iar asupra caietului de schițe ce-l ții pe genunchi și brațul încordându-se, când mai aspru, când mai ușor, după cum cer liniile desenului, iar soarele coborând înspre sat se va lăsa în curând exact în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
coji de banane, alunii devastați ca și cum o armată de nomazi s-ar fi așezat aici o vreme și la plecare n-a mai lăsat nimic neatens, praf ridicat de roțile mașinilor, tineri cu corturile, râsete, și la apropierea de mănăstire priveliștea ce se deschide ochilor mei mă înfiorează, doamne, tarabele întinse în soare, mititei, bere, o masă cu icoane de hârtie ieftină, în culori vesele, de vânzare cărți bisericești, cruciulițe de aramă, lănțișoare, cărți de cântece, din nou coca-cola, un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patruzeci și două, ultima treaptă, ar trebui să-i întreb pe americani dacă le-a ieșit și lor tot atâta la numărătoare, i-am auzit și pe ei numărând, o sută patruzeci și două dar nimic nu mai contează în fața priveliștii deschise a Romei, încerc să mă orientez printre acoperișuri și turnuri de biserici, soarele încă pe cer și meșterii-zidari anonimi punând piatră după piatră, curajoși pe schelă în arșița Romei, și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vroia s-o întâlnesc, intrăm în casă, bătrâna se foia mereu în jurul nostru și numai nu reușeam să-i surprind privirea, apoi îmi întorc ochii pe fereastră, afară văd un perete întreg rămas în picioare din ruinele unei case, o priveliște ca după cutremur, când încăperea în care ne aflam se pune în mișcare, părea că, într-un vagon de tren care mergea foarte încet, ca la manevre, și după câțiva metri s-a dat toată lumea jos din tren, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nimic altceva, cu excepția a treizeci de camere, fiecare cu o bucătărioară atașată. Lisa făcuse rezervare pentru două săptămâni, perioadă în care spera că își va găsi unde să locuiască. Amețită, a despachetat câteva lucruri, a aruncat o privire afară la priveliștea gri și aglomerată, apoi a ieșit pe străzile jilave pentru a inspecta orașul care tocmai ce-i devenise casă. Acum, că ajunsese cu adevărat acolo, șocul a lovit-o cu o forță neașteptată. Cum de era posibil ca viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu speranță în voce. Clodagh se uită la el cu regret. — Dar care ar fi sensul? răspunse ea. Nu am mai avut timp să citesc un ziar din 1996. Atunci nu aveți de ce cumpăra unul, zise vânzătorul, bucurându-se de priveliștea pe care i-o oferea spatele lui Clodagh în timp ce aceasta se îndepărta. Ea știa că e privită și se simțea incredibil de bine. Privirea lui insistentă și curajoasă îi aducea aminte de vremea când toți bărbații obișnuiau să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre fereastră, către un petic mic de iarbă, mărginit de tufe cu boboci și flori. Lisei i se strânse inima. Nu avusese niciodată o grădină și nici nu își dorea una. Îi plăceau florile ca oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atunci și acolo. • • • Ne-am îndreptat spre sud în mașina lui Blanchard, un Ford coupé din ’40 fără însemnele poliției, care avea sub bord un aparat de emisie-recepție de contrabandă. Lee bătea câmpii despre serviciu, iar eu mă uitam la priveliștea oferită de străzile din centrul L.A.-ului. — ...urmărim în special infractori periculoși, dar uneori mai alergăm și pentru Loew, să-i aducem martori. Nu foarte des... De regulă îl pune pe Fritzie Vogel să-i rezolve problemele, împreună cu Bill Koenig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
clipe, Îi oferi una și detectivului, dar Logan Îl refuză. Polițistul ridică din umeri și scoase la iveală din buzunarul de la piept al uniformei o brichetă, cu care Își aprinse țigara, aceasta lumină În Întuneric asemeni unui cărbune Încins. — Halal priveliște pentru prima zi Înapoi la muncă, nu-i așa, domnule? O dâră de fum se risipi În noapte și Logan inspiră adânc, Încercând să tragă cât mai mult din el În plămâni Înainte ca vântul să Îl facă nevăzut. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebă pe domnișoara Erskine dacă poate să păstreze fotografia. — Dacă vrei, poți s-o și arzi! fu tot ce spuse ea. Logan ieși. Afară Încă ploua cu găleata, iar BMW-ul cel impacientat era Încă parcat În locul de unde avea o priveliște foarte bună. Cu capul acoperit, Logan alergă până la dubă. Dând radiatorul la maximum, o porni către sediul poliției. În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea fixate pe un reporter foarte sobru care transmitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lor: o halbă de bere rece și-un pachet de creveți prăjiți. Barul era compus din camere mici conectate prin coridoare scurte. Logan și Miller stăteau Într-una din față, lângă fereastră. Nu că ar fi avut parte de cine știe ce priveliște, ci doar de cealaltă parte a aleii Înalte, cu granitul cenușiu ud și plicticos din pricina ploii reci ca gheața. — Așa, zise Miller, Împungând o boabă de mazăre. Ați reușit deja să-l faceți pe ticălos să mărturisească? Logan mesteca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nicholson Își Îngropă capul În mâini. — Bine, zise Insch, cu un zâmbet generos, mulțumim că ne-ai ajutat cu interogatoriul, domnule Nicholson. Logan, fii băiat bun și du-l pe oaspetele nostru În celulă. Ceva cu fața spre sud, cu priveliște și balcon. Nicholson plânse tot drumul. 26 Raportul legist preliminar sosi imediat după ora șase. Nu era favorabil. Nimic nu-l lega pe Duncan Nicholson de David Reid, cu excepția faptului că fusese cel care-i găsise trupul. Și avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle, nu-i așa? spuse el. Nu voia să-l privească În ochi. Logan lăsă tăcerea să persiste. — Eu... eu trebuie să mă pregătesc de serviciu, dar nu făcu nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
renunță la vânătoarea de dulciuri, vârându-și dezolat mâinile În buzunare pantalonilor de la costum. — Acum, zise el. Acum stăm și sperăm s-avem noroc. Vara, ferestrele din spate dădeau spre tufele de iarbă aspră, poleite de soarele auriu, cu o priveliște care se Întindea până departe la orizont. Așezarea cenușie a Buckburn-ului era ascunsă de dealul abrupt de la cariere. Într-o zi bună, când morile de hârtie nu emanau nori cumulus de aburi cu miros dubios, coastele dealurilor, terenurile agricole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai mult marginile care înghițeau spațiul. În partea cealaltă, dincolo de filtru, am zărit deodată imaginea fantomatică a Libertății, ca o apariție iluzorie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și-l lasă să atârne lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se joacă, plăcându-i să țină sfârcul Între dinți și să-l molfăie cu perversă lene. Mă extaziez de priveliște. Țiganca mă vede cum jubilez. Ochiul ei rău se micșorează de furie. „Sictir, golane!“ Râd. Vreau să dau colțul, când observ o altă apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce ține În brațe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un bărbat privind-o atent, cu o expresie de satisfacție și curiozitate pe față. O privea murind. Dar cine e? Și de ce face asta? De ce? Corpul atârnat al femeii se mișca acum în cerc datorită inerției ce acționa asupra frânghiei. Priveliștea ochilor ei care implorau fusese temporar înlocuită de un fragment de peisaj din New Jersey, care se zărea peste Hudson. Se răsucea încetișor o dată cu frânghia care o susținea, până când ajunse din nou să privească la tufele de liliac și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde ochii de la priveliște, Sachs își acoperi gura cu o mână. Doamne, Dumnezeule! Robert-Houdin a avut în arsenal trucuri mai consistente decât șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să fie aproape de a muri. Nu-ți face griji. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și faptele. Apoi dădu din cap. - Câinii! - Cum? întrebă nedumerită Sachs. - Ai dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de fapt pe potecă; atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții de primăvară pentru copiii de toate vârstele”. Sunați la ziar - vedeți dacă este despre circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ucide pe Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește; scoase arma din teacă și porni în viteză spre locul unde gardianul - gardian, în aparență - se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
copii, toți intrau încet-încet în cort, își găseau locurile, umpleau lojele și arena, transformându-se lent din indivizi în creatura aceea care se numește public, în care întregul devine foarte deosebit de părțile sale componente. Metamorfoza... Kara își luă ochii de la priveliște și opri un paznic: - Aștept de ceva vreme. Ai idee când revine domnul Kadesky? Este foarte important. Nu, nu știa și nu știau nici ceilalți doi oameni pe care îi întrebase. Aruncă încă o privire ceasului de la mână. Îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]