95,170 matches
-
Guillaume, poetul și administratorul. Cu destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se poate spune că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
telefon? Ce interese comune aveți? Cine vă sunt complicii?", și așa mai departe. Evident că răspunsurile ar fi rămas aceleași, dar niscaiva amănunte picante tot ar mai fi apărut. În această țară a lui Șestache, unde bestiile se înțeleg din priviri, de la distanță, așa cum peștele își trimite curva la client fără ca persoanele neavizate să-și dea seama de mesajele schimbate, chiar nu e nevoie să te vezi de multe ori pentru a pune pe picioare o escrocherie în stil mare. Chiar
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a liceeanului și meditația asupra menirii literaturii a scriitorului ajuns la o vârstă când privirea evaluativă apare de la sine. Reconstituirea e declanșată sau pornește de la cuvinte și expresii încărcate de semnificație personală, păstrând în corola lor simbolică povești și sentimente. Timpul trecutului e lax, plin de viață și de savoare e populat de personaje pitorești
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
timp mort: "A fost o epocă a miracolelor, a fost o epocă a artei și a fost o epocă a satirei ..."; Este o perioadă moartă, tot atât de moartă cum era în 1902 Deceniul Galben al anilor nouăzeci." Totuși, scriitorul își întoarce privirea spre ea cu nostalgie, căci ea "l-a propulsat, i-a adus laude și i-a dat mai mulți bani decât visase el vreodată, pur și simplu pentru că spunea oamenilor că simte ca și ei, că toată energia nervoasă înmagazinată
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
tuturor"), această năzuință a bardului de-a se contopi moralmente cu masa amintește și de tonalitatea umanitaristă a lui Ilarie Voronca, accentuată în faza franceză a acestuia: "stînd la rînd la carne cunoști oamenii cartierului/ necazurile lor îți defilează prin fața privirilor/ te simți ancorat puternic de pămînt/ uși și ferestre se deschid ca într-o transă/ pașii celor care intră sau ies/ indică un centru invizibil/ precum copacii doborîți de meteoritul tungus" (Requiem). Aidoma Simonei Weil, care s-a angajat într-
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și împinge anonimatul pînă la transparența invizibilității: "încă mai pot crea secunde/ de stupoare în fața ghișeelor/ cînd funcționara duhnind a ojă își pierde/ privirea în mine ca într-un imobil nelocuit" (ibidem). Dacă Peter Schlemihl, celebrul personaj al lui Chamisso, și-a pierdut umbra, poetul nostru e pe punctul de a-și pierde chipul. Nu e de mirare, așadar, împrejurarea că, asumîndu-și condiția unei
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă/ toate plăsmuirile" (ibidem). Consecința e de-o importanță deosebită în configurarea viziunii. Dacă la o primă privire, cultura lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
de această politică, legați fiind de macro-sistemele socializante ale statului. Cei care beneficiază de pe urma acestei politici economice și prin urmare o sprijină sunt producătorii mici și mijlocii, liber-profesioniștii, întreprinzătorii inovatori. Al doilea domeniu al politicii republicane spre care ne îndreptăm privirea aprobatoare este cel care se leagă de vindecarea judiciarului. într-adevăr această ramură a puterii de stat și-a arogat sieși drepturi uriașe, anormale, în ultimele decenii. Ea nu s-a mulțumit să aplice sau fie chiar să și interpreteze
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
și luleaua arsă purtând mușcătura maestrului. Și un pix și o gumă și un creion. Ce lasă printre altele un faraon într-o piramidă; sau Catargi însuși, în memoria celui mai iubit discipol al său... Un bărbat sec, slab, înalt,... privire de șaman. Nu-i scapă nimic. Un Humphrey Bogart, dacă e să fim puțin moderni; cel din Șoimul maltez. Un șef al mahalalei de altădată, justițiar, și cum nu se poate mai frumos; un boier în realitate. n P.S. în ce privește
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
atitudine", sînt destule: Postmodernitatea imediată, Noutăți din lumea de azi, Cestiuni românești, Problema basarabeană, Cultură, artiști, elite, Confruntări: "Cazurile" Eminescu, Mircea Eliade, George Voicu, H.-R. Patapievici, "Cearta intelectualilor", Pentru liberalism/ Pentru o cultură critică. Toate se iscă, la o privire cît de cît atentă, din relația închegată, dincolo de "oglindire", între identitate și id, "compartimentul" impulsurilor noastre necontrolate. "Impulsuri" înseamnă, aici, evidențe devenite nechestionabile tocmai fiindcă nu ne-am pus niciodată întrebări cu privire la ele. Dar, "cînd canoanele ne canonesc prea tare
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
de păr de pe fruntea lui Carlton. - Nu! strig din nou. Mama îl cheamă pe tata, care mă înhață și dă să iasă cu mine din cameră, ținîndu-mă în brațe ca pe o bombă vie care sînt. înainte de ies, îmi încrucișez privirile cu Carlton. Ridică din umeri și-mi spune: - Noap' bună, bătrîne. Tata mă scoate cu forța. Puterea mea e lipsită de lovism. Mă zbat, izbesc din mîini și din picioare, prea furios ca să plîng, și o dîră de oribil scuipat
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel de priviri mioape descoperă detalii care nu fac, mai niciodată, plăcere. Cu ele, ca și fără ele, lumea, mai bună sau mai rea, își vede, în continuare, de drum. Și a fost noapte, și a fost dimineață...
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
drum denivelat, dar dacă fiul meu s-ar juca în acest fel aș fi foarte indignată privindu-i lipsa simțământului de pericol, aș sta cu ochii tot pe el. Ce surpriză! Motociclistul veni chiar la noi, trase în curte sub privirile noastre stupefiate, își scoase casca după ce-i de zlegă curelușa de sub bărbie - Doamne, ce cască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
cuvânt sau altul, am fost frapat de acest uriaș perfect simplu eminescian,...privii... La geamul tău ce strălucea, PRIVII atât de des... Nu...am privit ; nu... privisem. Ar fi fost prea apăsat, prea definitiv. Nu, ca fulgerul - privii, aruncai o privire. De mai mult, nici nu-i nevoie... în orice caz, ceva dacă pare ceva, nefiind sigur ce este, cel mai bine e să te bazezi pe ce ți se pare imediat, că ar fi - vorba franțuzului, al cărui nume pe
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
descrie minuțios și de-a o judeca. Altminteri, vom retrăi la nesfârșit aceleași coșmare și vom recădea în aceleași hăuri. În fapt, n-am nici pe departe impresia că regimul Iliescu-Năstase a răposat întru tristă amintire. Oricât ți-ai roti privirea, numai de pesedei, mărturisiți ori ascunși, dai. De la televiziuni la radio, de la instituții publice la întreprinderi de stat, mafia pesedistă își vede liniștită de treburi. Așadar, Iliescu și Năstase rămân în continuare simbolurile și reperele societății românești. După scurtul foc
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
din care este privită existența de către autorul respectiv. Citind un jurnal al unei personalități poți foarte bine să observi modul în care gîndește/gîndea autorul respectiv, elementele vieții și aspectele cotidianului pe care le consideră ca esențiale, prioritățile absolute ale privirii și minții sale. În această ordine totul are o semnificație: de ce reține din propria sa viață un anumit aspect și nu altul, zonele existenței care îl preocupă cu predilecție, modul în care este structurată observația și interpretarea ei. Avantajul unei
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
moartea. De la est la vest și de la sud la nord, cu alte cuvinte în toate marile regiuni ale României, Eugenia Iftodi călătorește, observă, participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și formele ei diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată. O pictoriță care, deși în intimitatea creației sale visează o lume stabilă și profundă, în imediat privește cu acel gen de luciditate
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de cantitate, și pînă la impulsivitatea complementarelor. Și, finalmente, în al treilea rînd, această pictură care se complică proporțional cu intensitatea privirii se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
exercițiu ocazional al memoriei, ci o absoarbe, o înglobează în perspectiva proprie. Pentru personajele sale, memoria produce o proiecție spre un trecut decupabil, dar se și interiorizează într-un fond latent de unde acționează în perceperea prezentului; constituie nu numai obiectul privirii, al meditației ci și filtrul prin care trece această privire. Menținînd vie amintirea unui trecut anihilat de scurgerea anilor, memoria contracarează efectul distrugător al timpului cosmic, recuperează din uitare o realitate dispărută care modulează viziunea asupra existenței și a propriei
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
perspectiva proprie. Pentru personajele sale, memoria produce o proiecție spre un trecut decupabil, dar se și interiorizează într-un fond latent de unde acționează în perceperea prezentului; constituie nu numai obiectul privirii, al meditației ci și filtrul prin care trece această privire. Menținînd vie amintirea unui trecut anihilat de scurgerea anilor, memoria contracarează efectul distrugător al timpului cosmic, recuperează din uitare o realitate dispărută care modulează viziunea asupra existenței și a propriei ființe. În cărțile lui Julio Llamazares, memoria și dinamica ei
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
El este important nu atît prin faptul că aduce în literatura noastră o temă nouă (aceea a evenimentelor care se petrec în jurul realizării unui film), ci pentru că utilizează metode noi - specifice cinematografiei - de organizare a materialului epic. Unghiurile variabile de privire, planurile suprapuse, mobilitatea spațială și temporală sînt elemente care dau prospețime acestei cărți. Răsvan Popescu nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile epice ale prozatorului devin
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
aproximații, sunt etalate chiar de personaj (p. 32) și într-un amalgam în care nu încap preferințe și diferențieri nete. Căci rusoaica lui Ragaiac are o imagine proteiformă, din care se desprind obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
personaj (p. 32) și într-un amalgam în care nu încap preferințe și diferențieri nete. Căci rusoaica lui Ragaiac are o imagine proteiformă, din care se desprind obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]