2,673 matches
-
generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură de nemurire. Traduse excelent din engleză de Marius Chivu, textele își mențin limpezimea proaspătă într-o limbă română ce conferă diminutivului potențial metaforizant și protejează ciudații mărunței de agresiunea verbelor tari. Deși esențial
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
despre o fetiță cu un destin miraculos și un nume premonitoriu, Destina Meridian, locuind într-o casă somptuoasă din mijlocul deșertului, având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Se fixează la genul romanesc, continuând cu Treizecișitrei (1982; Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist), De-a lungul fluviului (1985) și Fortul (1988) ș.a. Va păstra o anumită independență față de promoția ’80, căreia îi aparține biologic și mai puțin programatic, ceea ce se vede și din structura epicului său. Prozatorul este un fabulant înnăscut. Există în cărțile sale un manierism vizibil, care trimite la filiera latino-americană, prin sudura perfectă a observației realiste și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără unele corecții cu privire la conținutul și funcția „poeziei realului”. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
un meșter renunța pentru totdeauna la ceva din el însuși [...] pentru a împlini perfecta operă de artă [...]. Gestul lui, reactualizat în miracolul fiecărei capodopere, poate deveni simbol și mitul dinamic al unui întreg ciclu de cultură”. Mai concretă, altă intervenție programatică a aceluiași autor, Delimitări, proclamă delimitarea de „occidentalismul” grupării Criterion („Noi tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc”), respingând în același timp acuzația de spirit închis, de „gașcă”, adus revistei, care - afirmă Vintilă Horia - exprimă tendințele noii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
de o parte pentru că prelungirea vârstei la căsătorie determină o probabilitate mai mică de divorț, iar pe de altă parte, „a sta împreună” dă posibilitatea celor doi să-și verifice compatibilitatea (vezicapitolul 5). De altfel, pentru multe cupluri, coabitarea este programatic aleasă învederea viitorului mariaj fie drept „căsătorie de probă”, fie că cei doi sunt foarte hotărâți să se căsătorească, numai că din varii motive nunta trebuie amânată. Pot fi invocatedestule argumente (unele bazate pe cercetări empirice - vezi, de exemplu, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este de a crea în întâlnirile cu grupul familial o atmosferă de degajare, libera expresie a emoțiilor și experiențelor, creativitatea, spontaneitatea și buna dispoziție, demers în care terapeutul este actorul principal. • Terapia contextuală (J. Boszormenyi-Nagy, D. Vehrich și alții) pornește programatic de la premisa că o terapie eficientă este aceea care utilizează toate aspectele semnificative din diferite orientări psihoterapeutice. Năzuința este de a integra într-o schemă conceptuală perspective teoretice divergente. Analiza și terapia contextuală presupun să ai în vedere indivizii, contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și terapie - sunt dezavantajate din ambele puncte de vedere. În privința mentalității, multe familii nici nu-și dau seama de problemele pe care le au. Cu toate că mentalitatea nu se va schimba repede, ea se va modifica. Și factorul hotărâtor este educația programatică, instituționalizată (sistemul școlar), și nu acțiunile propagandistice de tip „iluminist”. Totuși, globalizarea, prin mass-media mondială, internaționalizarea forței de muncă și turismul își au contribuția lor însemnată. Chestiunea fundamentală va rămâne însă, pentru imensa majoritate a familiilor din România, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și susținerea unor teorii hilare. Încă din 1993 agrarienii au trecut la o puternică ofensivă mediatică, accentuată după câștigarea alegerilor din 1994, prin principalul organ de presă al partidului, intitulat „Pământ și oameni”. La 19 august 1995 era publicat articolul programatic Românismul și renașterea Moldovei, în care erau propuse o serie de măsuri energice pentru întărirea moldovenismului: „Renașterea națiunii moldovenești și prosperitatea poporului nostru - se afirma în acest articol - vor fi roase în permanență la rădăcină atâta timp cât nu va fi organizată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la stigmatul aplicat gândirii conservatoare occidentale și autohtone. Conservatorismul nu poate fi redus la o ideologie destinată apărării claselor aristocrației. El este, iar junimismul nu face excepție, o viziune asupra naturii umane și a comunității, viziune fondată pe valorile opuse programatic radicalismului născut la 1789. Junimismul și pasiunea moderației duce mai departe o încercare a autorului de a schița o genealogie și un profil al gândirii conservatoare românești, de la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. În această economie a dezvoltării direcției conservatoare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ceniul al treilea al secolului XX de către Ioan C. Filitti oferă un model de interpretare ce recontextualizează junimismul ca variantă de reflecție con ser va toare. Conservator el însuși, în ilustra linie maioresciană, Filitti avansează o interpretare ce se opune, programatic, celei lovinesciene. Demonizările sunt abandonate în favoarea unei priviri atente la dinamica ideilor. „Reacțiunea“ nu se mai confundă cu linia conservatoare, în vreme ce „liberalismul“ nu este monopolul unei direcții radicale. Argumentul lui Filitti răstoarnă, așadar, prejudecățile comune. Departe de a fi unicii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor și al perspec tivei abdicării lui Carol I, o parte a Junimii intră în orbita conservatoare, acceptând invitația formulată de G. Costa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
În fiecare moment în care patima mulțimii sau demagogia unor conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol al rătăcirilor, junimismul e parte din tradiția românească a libertății
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
influențați de scrierile filozofului francez, Jacques Derrida, și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre care vorbeam anterior. * Marcate de vârsta asemănării cu aproapele, dar și de începutul unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970, devin toate volume programatice, laitmotive ale începutului de creație artistică al autoarei. Ele sunt marcate, astfel, de vitalismul și de entuziasmul tinereții, urmând ca, apoi, treptat, aceste stări entuziaste să scadă, până la anihilare. Este momentul în care autoarea începe să se confrunte cu cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă 3
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără economie de cuvinte) despre o sinucidere în doi. Pentru vremea cînd a fost scrisă, drama reprezintă un caz salutar de abatere de la "cumințenia" stilului oficial prin insolența tonului (mai cu seamă în partitura lui Ilie), dar și prin refuzul programatic al realismului de comandă. Piesa "Gheorghe Popescu" începe cu o bună pagină de proză camilepetresciană care introduce o întreagă epocă în descrierea unui decor, urmată de un monolog în stilul actorilor ratați ai lui Aldo Nicolaj. Gheorghe Popescu pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
istoricilor literaturii se opresc la capătul covorului, cu teama că, de-aici Înainte, niciodată nimeni nu va mai Întinde vreun altul. Așa se petrec lucrurile În literatura franceză. Este vorba despre o atomizare fără precedent a producției literare, la nivel programatic În primul rînd. Factorul economic Își are rolul său. Instituția premiilor literare este, atrăgea atenția Franșois Nourissier Încă În 1960, apa care Împinge moara de romane a literaturii franceze. Nu se scrie prost, dar publică, În orice caz, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de amețitor Michel Houellebecq, Platforma Existența unui Mare Scriitor are nevoie de o Mare Literatură. Marea Literatură este de fapt consecința recunoașterii unei misiuni ontologice: textele ei caută Adevărul, Salvarea, Răul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anumită literatură În urmă: dacă ne gîndim la ultimul roman al lui Houellebecq ancorat pînă la saturație În istoria contemporană, urmat de altele după același calapod, sau la autobiografia lui Catherine Millet, de o fidelitate fotografică, rezultat al unei selecții programatice - pe care autoarea declară că n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dostoievski În Crimă și pedeapsă: care este limita umană a libertății? Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre totalitate, În propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie a cărnii (Irène Își provoacă un avort În tinerețe, redat cutremurător pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a identifica o referință, o aruncă În insignifianță. Deși În ultimele cărți exigența anomiei este slăbită, cu greu acestea pot fi considerate reflexe de realitate istorică, cu greu porțiuni din textele lor acceptă iradierea istoriei, astfel că povestea, deși programatic minimalizată prin viteza derulării, capătă o individualitate remarcabilă. Apoi, În comparație cu Mersault, personajele Mariei Redonnet iau distanță față de reprezentarea realistă, iar, față de estetica camusiană Îndatorată categoriei sublimului, cea redonnetiană rămîne minimală, simulată: un test ar putea fi și cel al personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rămîne minimală, simulată: un test ar putea fi și cel al personajului. La Camus există un antierou, la Redonnet personajele seamănă și se individualizează cu greu unele de celelalte. Categoria personajului merită discuția cea mai amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu poate nici să-l excludă, nici să-l marginalizeze. Prin dubla sa funcție, Kantor își depășește statutul și transformă supravegherea de parcurs, practică exterioară, în control exercitat din interior. Aici nimeni nu poate fi autonom, căci prezența maestrului e programatică, iar în absența lui universul operei se dezintegrează. Supravegherea de parcurs se convertește în supraveghere de funcționare, nedisociată de opera scenică. Cu toată diferența de substanță dintre actori și supraveghetori, ei formează împreună un ansamblu omogen, bazat pe o coexistență
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]