KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

eu sunt bolnav, iar tu îți plângi de milă! Privesc în jurul meu, ce să fac, dacă mă îmbrac și ies, va spune că l-am părăsit, dacă rămân aici, nu am unde să mă ascund de el, sunt în bătaia puștii unui țintaș orb, care ar putea să mă ucidă din greșeală. Mă întorc deznădăjduită în baie, cada mă îmbie să mă așez înăuntru, îmi privesc iar fața, pleoapele mi s-au umflat deja peste ochii roșii, buzele îmi tremură, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

Ei, hai, lasă! — Spune-mi și mie de ce porți ochelari de soare atât de închiși la culoare? — Când m-am văzut, brusc, cu părul scurt, m-am simțit teribil de lipsită de apărare, de parcă m-ar fi aruncat cineva, goală pușcă, în mijlocul unei mulțimi imense. Așa mai înțeleg, i-am zis eu, luând din farfurie ultima înghițitură de omletă. Tipa mă privea cu deosebit interes. — Te întorci la masa lor? am întrebat-o eu, arătând spre cele trei persoane cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat seama când m-a dezbrăcat, când a scos de pe mine toate hainele, una câte una - și eu mă zvârcoleam de plăcere. Dacă privesc acum în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de plăcere. „Termină!“, am țipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă și s-a ridicat în genunchi, privindu-mă în ochi. Amândouă eram goale pușcă, în genunchi, pe pat, uitându-ne una la alta. Ea avea treisprezece ani, eu treizeci și unu... dar când mă uitam la trupul acela al ei, mi se părea irezistibil. Imaginea aceea îmi este încă foarte vie în minte. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să nu i le arăt? „Uite ce fată ai făcut!“ Eram cam beată și presupun că de-aia am făcut-o. — Da, probabil. În clipa aceea a intrat sora mea în cameră și i s-au muiat picioarele. Eram goală pușcă, crăcănată în fața portretului comemorativ al tatălui meu. Bănuiesc că oricine ar fi reacționat la fel. — Mi se pare normal. I-am explicat de ce am făcut gestul și am îndemnat-o și pe Momo (Momo o cheamă) să facă același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

puneam de obicei undițele, chiar deasupra timonei, ca să le am la ÎndemînĂ. Le țineam În niște cutii căptușite cu lînĂ Înmuiată-n ulei. Doar așa poți ține arme pe un vas, dacă nu vrei să ruginească. Am slăbit pompa de la pușca cu aer condiționat, după care am Încercat-o de cîteva ori, și pe urmă am Încărcat-o. Apoi am Încărcat și Winchester-ul. Mi-am scos și pistolul Smith & Wesson de treișopt, pe care-l aveam de cînd lucram la poliția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
lăsat frînghia și cînd a atins În cele din urmă fundul a fixat-o. Vasul se legăna, cu pupa intrată la apă. — E fund nisipos, să știi. CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a văzut pe Eddy cu pușca și s-a băgat la loc. — Ieșiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a văzut pe Eddy cu pușca și s-a băgat la loc. — Ieșiți afară, le-am spus. Nu vă facem rău. Nimic. Doar discuții-n gălbejită, la grămadă. — Ieșiți bă afară! strigă Eddy. Doamne, Îmi dădusem seama că și-a luat sticla. — Lasă sticla aia, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-al dracu’ să măcelărești niște gălbejiți din Ăștia, și pun pariu c-ai avea și destule probleme, ca să nu mai vorbim de toată mizeria. Ieșiseră speriați și n-aveau arme, da’ erau totuși doișpe. Mergeam cu spatele spre pupă, ținînd pușca În mînĂ, și le-am spus: — SĂriți În apă. Nu vă trece de cap. Nu se mișca nici unul. — Hai, săriți. Nici o mișcare. — Ai dracu’ de imigranți gălbejiți și mîncători de șoareci ce sînteți, săriți În apă! strigă Eddy. — Mai tacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
strigă Eddy. — Mai tacă-ți fleanca aia beată, i-am zis. — Nu Înotat, zice unul dintre gălbejiți. — Nu-i nevoie Înotat, i-am spus. Nu adînc. — Hai, săriți În apă, striga Eddy. — Vino aici, În față, i-am spus. Ține pușca Într-o mînĂ și cu cealaltă bagă prăjina ca să vadă cît e de adîncă. Le-a arătat. — Nu-i nevoie Înotat? m-a-ntrebat cel care vorbise și Înainte. Nu. — Adevărat? — Da. — Noi unde este? — Cuba. — Țeparu’ dracu’, mi-a spus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ambasadă și portarul ne sunase la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil, te rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În bacnote Împăturite, tari, lucioase și verzi. — Termină cu prostiile, Enrique, mi-a zis. Am făcut un pariu, nu? — Da. Însă ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
oară afară pe regele pistoalelor. Unul dintre ei era cel care-l Împușcase. Trecură chiar printre cei doi polițiști, care-și țineau carabinele ca niște obstacole foarte folositoare la sfîrșitul unui scandal. Și imediat după ce ieșiră, un polițist Își puse pușca de-a curmezișul ușii și strigă: — Nimeni nu pleacă. Nimeni. — Ăia de ce-au plecat? De ce ne mai țin pe noi, dacă Ăia au plecat? — SÎnt mecanici și trebuie să se-ntoarcă la aerodrom, spuse cineva. — Dar dacă cineva a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mîncăm și să plecăm de-aici. Ce-au depozitat În casa asta? — Prea multe. Chestii rămase după eșecul din aprilie. Lucruri de păstrat pentru viitor. — Pentru un viitor foarte Îndepărtat. Știau că-i supravegheată? — Sigur nu. — Ce-i acolo? — Niște puști, În cutiile alea. Și niște cutii cu muniție. Ar trebui mutate toate diseară, spuse el cu gura plină. O să mai fie niște ani de tras pînĂ s-avem din nou nevoie de ele. Îți place escabeche? E foarte bun. Vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
celălalt. Și, oricum, mai au o sticlă. — Ai adus o pătură pentru tine? — Sigur că da. — PĂi atunci să mergem. Dacă mergem unde cred eu, o să fie bine. Singura chestie care te Îngreunează e pătura mea. DĂ să duc eu pușca. — Bine. Cu ce ești Încălțată? — Cu mocasinii. — Ce-ai luat de citit? — Lorna Doone, Kidnapped și Wuthering Heights. — În afară de Kidnapped, nici una nu-i pentru vîrsta ta. — Ba Lorna Doone este. — O să citim cu voce tare. Așa o să le terminăm mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata. SĂ te ajut cu rucsacul. — Îți dai seama că n-ai dormit deloc și că va trebui să mergem destul de mult? — Știu. Doar că eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
știe că tu pescuiești Între moara de grîu și aia de cidru. Atîta că le-a luat ceva timp pînĂ să-și dea seama de toate astea. — Așa e. Totuși, au fost al dracu’ de-aproape. Soră-sa Îi Întinse pușca prin gard, ținînd-o de țeavă, și apoi se strecură printre bîrne. Ajunse lîngă Nick și el o mîngîie pe cap: — Ești tare obosită, Piticot? Nu, mi-e bine. SÎnt prea fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se-ntinse și-și puse capul pe rucsac, iat soră-sa se Întinse alături, sprijinindu-și capul pe umărul lui. — Nickie, dacă nu-mi spui tu să mă-ntorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mergem - trebuie să trecem de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
domnule. — Vorbesc foarte serios. Da’ nici dumneata nu vrei să dai de necaz, nu-i așa? Ajunși la hambar, delegatul spuse: — Nu ne-am descurcat prea bine, Ă? — Acum a scăpat. Are și hrană și și-o fi luat și pușca. Da-i tot prin zonă. Îl prind eu. Știi să cauți după urme? — Nu. Nu prea. Tu? — Dacă-i zăpadă, rîse celălalt pădurar. — Da’ nu-i nevoie să căutăm urme. SĂ ne gîndim doar pe unde s-ar fi ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să vorbesc cu ei. Suzy ocoli clădirea lungă și urcă din nou treptele din față. De data asta se uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai mică l-a anunțat că-l așteaptă. După ce s-au Îmbătat și-au adormit, Nickie și-a luat lucrurile și-a plecat. Rezistă de departe două săptămÎni cu mîncarea pe care și-a luat-o și mai are și pușca; Piticot s-a dus cu el. — PĂi ea de ce s-a dus? — Nu știu, domnu’ John. Probabil că voia să aibă grijă de el și să nu-l lase să facă ceva rău. Doar Îl știți cum e. — Tu stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de adierea serii, și sorbea din whisky-ul cu apă rece și se uita iar la cărbuni și se gîndea. Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză pușca sub piciorul stîng și apoi Își puse capul pe perna bună și tare făcută din pantalonii săi Înfășurați peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea sa de pătură, Își spuse rugăciunile și adormi. I se făcu frig peste noapte, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]