4,867 matches
-
Brătianu gândește să prefacă strânsura aceasta în Adunare ordinară? Va să zică vrea d-sa să mai domnească patru cinci ani cu o majoritate compusă din... scursăturile corupției sale administrative? Nul și neavenit e tot ce fac, tot ce zic acești oameni. Pușcăria și carantina propuse de fostul lor prezident de Consiliu și fost prezident de Cameră, de fratele drept al actualului prim ministru, iată ce merită acești oameni, iar nu să dicteze legile unei țări. Zilnic hidoasa pocitură, precum numește nemuritorul Alecsandri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țării. Numai reprezentanții țării, nu reprezentanții lui Pelin și Țepeluș, au dreptul de-a o schimba. Nu avem a discuta cu furi și gazde de furi prețul și calitatea unor lucruri cari nu sunt ale lor. Nu cei amenințați cu pușcăria și carantina de propriul lor șef pot modifica o iotă măcar din ceea ce constituie legământul între țară și Coroană. Nu apetiturile gaștei, pe care d. Ioan Brătianu însuși a declarat în Senat a nu le mai putea sătura, pot să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
jos urmează cuvintele rostite de M. Sa cătră comisiunea numiților din Dealul Mitropoliei. Ni se spune prin ele că iubire de patrie bate în pieptul celor pe cari fostul lor șef și prezident, d. Dumitru Brătianu, i-a amenințat cu pușcăria și carantina, a căror lăcomie chiar d. Ioan Brătianu a declarat a n-o mai putea sătura. Iubire de patrie și maturitate pentru Văcărești sunt identice în zilele M. Sale, în cari toate cuvintele și-au schimbat înțelesul, de au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
D-sa nu uită nici pe consiliarii tronului - pe bătrânii țării cum îi numește - dintre cari unul, d. Ioan Brătianu, a dat o dovadă strălucită de respect față cu cele rămase din bătrâni, prefăcând mormântul lui Mircea cel Mare în pușcărie pentru a crea o sinecură unei rude a Simulescului. Apoi onorabilul mai vorbi și de alți oameni, de cari n-avea nici un drept de-a vorbi: Sunt unii cari lipsesc de la această solemnitate - nu știu pentru ce și nici voiesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lăsaseră acasă fiindcă era prea mic. Și poate tocmai de aceea se și înșela... Viața lui a început abia cu moartea celor O Mie de Voluntari. S-a retras în munți, de frica anchetelor. Pe vremea aceia, moartea era preferabilă pușcăriei. A trăit singur timp de aproape doi ani până când, într-o dimineață mohorâtă de noiembrie, s-a întîlnit cu o arătare care își spunea Zuul. Augustin și-a petrecut restul vieții încercînd să înțeleagă de ce ființa aceea l-a ales
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din Nikolaev, Odessa și Moscova pe Labriola și Darwin, și asta înainte de a citi din scoarță-n scoarță Capitalul la ocnă. Liebknecht, Rosa Luxemburg, Troțki și ai lui, Gramsci, Léon Blum (care și-a scris cea mai bună carte în pușcărie): tot ce a însemnat ceva în gîndirea socialistă a avut parte de umbra zidurilor. Situația exilului ne-o dovedește "Marx-Engels", proscriși încă din tinerețe. Aproape toată intelighenția rusă a fost antrenată vreme de jumătate de secol de către autocrația țaristă la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar spectaculoase, de fugă cu bărcile pe Marea Neagră spre Turcia, iarăși foarte periculos, după aceea nu s-a mai plecat pînă În ’57, cînd plecarea bunicii mele, atunci În vîrstă de peste 70 de ani și după aproape un an de pușcărie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment” pentru că În primele două decenii de după Primul Război Mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Președinta Societății de Ajutorare a Orfanilor de Război, o asociație caritabilă căreia Îi donase și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și angajarea pentru scurtă vreme în „câmpul muncii” alcătuiesc o adevărată odisee. Ritmul trepidant, ținând mereu treaz interesul cititorului, este acela al unui roman de senzație. Firește, I. își narează în primul rând propriul calvar, cu repetatele anchete, arestări și pușcării, dar textul nu evoluează în linie dreaptă. Memorialistul apelează frecvent la digresiuni, deschizând noi capitole sau numai scurte paranteze, diversificând planurile, ceea ce trimite iarăși la roman. Astfel, sunt descrise și comentate viața din alte închisori („experimentul Pitești” pe care I.
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
preoții-deținuți în mina de la Cavnic, ori de-a dreptul tragic-macabre, ca aceea a agoniei și a morții unor camarazi de detenție. Bun observator al comportamentelor, I. sesizează schimbarea de atitudine a gardienilor în timpul revoluției din Ungaria sau reflexele create de pușcărie (privirile întoarse mereu spre vizetă), psihologia celui aflat în anchetă sau în ajunul condamnării. Lungii ani ai privării de contactul cu lumea ascut sensibilitatea, deținutul bucurându-se când o vrabie se rătăcește în celulă, când poate zări un petec de
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
au dedicat studii, articole și volume?... În toamna anului 1958, student fiind la Facultatea de Istorie, Filologie, Filozofie, într-un Iași golit de cunoștințe și prieteni, de unde rudele mele fuseseră alungate (profesorii Gh. Ivănescu și Rodica Ciocan-Ivănescu) sau băgate în pușcărie (arheologul Anton Nițu), am auzit pentru prima dată, în șoaptă, pomenindu-se cu tristețe despre un eminent absolvent al facultății la care și eu intrasem de curând. Era vorba de Alexandru Zub, un tânăr căruia i se prevedea un viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cunosc. Ne-am revăzut după aceea la Bibliotecă sau la Arhive. Între timp, după repetate refuzuri ale vigilentelor „organe de partid și de stat“, revenise la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ al Academiei Române, de unde, la începutul carierei, fusese aruncat în pușcărie. Întâlnirile noastre erau ocazionate, mai ales, de apariția unor lucrări, mai multe ale dânsului decât ale mele. Fiecare carte a sa era însoțită de câteva rânduri frumoase. Și încet-încet volumele lui Alexandru Zub s-au adunat pe rafturile bibliotecii mele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe care le-o predau, aceste cursuri se axează pe discuții-dezbatere-seminarii propriu-zise despre anumite cărți. Despre Gherla lui Paul Goma, Evadarea tăcută de Lena Constante, despre cartea Adrianei Georgescu La Început a fost sfârșitul, Steinhardt atât cât este mărturie despre pușcăria politică În Jurnalul fericirii, Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica. Mai sunt, firește, destule alte cărți care intră În joc. Ceea ce discutăm este felul În care acești celebri foști deținuți politici au rezistat sau felul În care unii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a fost invitat Horațiu Mălăele - fermecător, cu un umor candid și de bun gust. La Operetă, într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I este o comedioară destul de
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
doua serie se încheagă abia mai încolo, și e un "roman de familie", urmărește întîmplări legate de membrii clanului Mețianu (și stilul e altul: la persoana a treia, impersonal, omniscient). Îi urmărim astfel pe Anton, copilul-pianist, pînă în adolescență și pușcărie, pe Margareta, soția doctorului Mețianu (centru nevăzut) trecînd prin calvarul evacuării casei, pe fiicele ei apoi care-și împart banii cuveniți din vînzarea casei visînd la o reabilitare socială în fața socrilor, pe Domnița, soția lui Anton, încheind în stilul acelor
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
000 drepturile de autor. E scandalos de mult. Ne costă ca la balamuc pentru a scoate ochii populației că respectăm jertfe ale poporului roman, jertfe cam puține" (din nou editorialistul se înșeală. Sute de mii de români au sfîrșit în pușcării din cauza convingerilor lor anticomuniste, aceștia nu pot fi ignorați). Unde sîntem însă cu totul de acord cu dl Nistorescu: locul unui asemenea monument nu putea fi mai prost ales. Cui îi vine să se reculeagă în memoria celor ce au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
și-au cerut scuze pentru aceste asasinate civice. L-am cunoscut pe cel care în '80 a aruncat manifeste pe Lipscani de la ultimul etaj al unui imobil aflat în reparații. Omul se numește Gheorghe Năstăsescu. Am aflat despre anii de pușcărie la Aiud ai lui Radu Filipescu, deținut politic într-o perioadă în care în România nu mai existau decît deținuți de drept comun. Dumitru Iuga, despre care, spre rușinea mea, nu știam că a făcut pușcărie politică pînă în 1989
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
aflat despre anii de pușcărie la Aiud ai lui Radu Filipescu, deținut politic într-o perioadă în care în România nu mai existau decît deținuți de drept comun. Dumitru Iuga, despre care, spre rușinea mea, nu știam că a făcut pușcărie politică pînă în 1989, a povestit la Sighet cum a ajuns să fie socotit de Securitate un element irecuperabil. Unul dintre cei care l-au anchetat pe Dumitru Iuga e colonelul Ilie Merce, membru în Parlament din partea PRM. Să ne
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
vor omorî în 1655), iar Florica, fiica bună, l-a luat pe un alt sluger, Preda, care - după numele soției - va căpăta - vedeam - porecla de Floricoiul. A căzut în lupta contra lui Leon Vodă din 1631, după un stagiu în pușcărie pricinuit de Alexandru Iliaș. Ilinca (sau Elena), o fată cu sânge domnesc (era fiica lui Nicolae Pătrașcu și a Anei, fiica lui Radu Șerban), a fost măritată cu Istratie Leurdeanu, fiul faimosului uneltitor Stroe. Pe Istratie l-a ucis Mihnea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Boțulescu i-a fost secretar 353), le împărtășește opțiunile, convingerile și planurile și nimerește, în 1746, în urma unei conspirații descoperite de austrieci, în temnița din Milano. Știa italienește și nemțește, manevra foarte bine slavona, greaca și, verosimil, latina și în pușcărie va tălmăci, lăsând o traducere a Vieții Sfinților Varlaam și Ioasaf, o tălmăcire a unui compendiu de istorie universală și o transpunere a Faptelor lui Scanderbeg. S-a stins probabil în temniță (în 1764 era încă acolo) într-un an
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putea purta Ilinca Mavrocordat! Am arătat și mai sus că Radu Popescu, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a dezlănțuirii, deci, a unui întreg proces, cu urmări dramatice, pe baza unor „răvășale” plastografiate, căci „noi am văzut” - zice autorul Bălenilor, pretinzând a fi fost de față - „niște răvășale, care după ce l-au închis pă Stroe vornic iar în pușcărie, și i-au făcut judecată de moarte, și l-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus nește priviț la car, și i-au spânzurat răvășalile acelea” [expunere și voiaj infamante
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
drastică (pe care altundeva - în Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit - o consideră „a treia naștere”, căci venea după prima, „trupească”, și după a doua, „duhovnicească”, decisivă și „mântuitoare”, eliberând sufletul „dintru întunérecul și tina trupului, ca dintr-o pușcărie întunecată” [„corpul ca închisoare a sufletului” - un topos ce venea de departe]), introdusă de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plan concrete”, procedeu de a stabili o similitudine între infracțiune și „cântarea patriei” socialiste. În același plan al caricaturii apar personaje ca Ida Ghivental, consultantul juridic Honoriu Spudercă, având datoria să îndeplinească norma de angajări din rândul celor veniți din pușcărie, Bubu Leață, devenit din „reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
tânărul, pe atunci, versificator, actor și activist politic Dan Deșliu. Sigur este că această mare intelectuală e lăsată pe drumuri, trăiește în mizerie, trece apoi prin experiența detenției și a deportării. Însemnările din această perioadă sunt zguduitoare. Când iese din pușcărie și intră în domiciliu obligatoriu (17 noiembrie 1952) la Costești, o comună de lângă Târgu Frumos, face o confesiune amară în care îl citează pe Nietzsche lângă Lenin, două spirite care nu prea intră în dicționarul ei spiritual. Nu găsește nici o
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
să se cutremure de silă în fața celor slabi. Îmi fac mea culpa, o, Nietzsche!” Cruzimea represiunii nu înrăiește, totuși, sufletul acestei femei bine alcătuite pe dinăuntru. În decembrie același an își înștiințează, din domiciliul obligatoriu, partenerul invizibil (Stello) că în pușcărie „au fost [...] și clipe frumoase”. Acolo a întâlnit femei simple, de o mare bunătate, solidare, omenoase. Îi este dor de coana Ioana și de baba Leana și de Verona, care plângeau când celelalte deținute cântau O, ce veste minunată. Ca
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]