2,499 matches
-
și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că se filmează. Ați priceput?“. Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din nou râzând spre casă, anticipând pe drum glumele și tachinările amuzante care vor avea loc când voi recunoaște că toată șarada nu fusese decât o farsă elaborată. —Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am ajuns obsedat de o fată grasă care muncește la supermarketul de la colț? Oh, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu poate - să se-abțină să bea așa multe și se face pulbere și-o bate pe maică-ta și i se-ntâmplă toate chestiile-alea, nu? — Mda. — Și cu drogații - la ei e la fel. Nu ca atunci când iau puștii niște speed sau din astea, sau iarbă, sau se-amețesc din când în când de probă, nu la asta mă refer, ci la un drogat adevărat. Ei tre’ să se-oprească - de tot. Și nu prea le iese. Da’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse Cristescu pe gânduri. Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă mâna cu puștiul care trăgea la fit și tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă știu, prima ninsoare m-a scos din minți... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca și mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și au fost fericiți, Despre asta nu știu nimic, Ceva trebuie să știți, Pe durata anului în care am fost în relații mi s-a părut că da. Comisarul numără pe degete, Mai lipsește unul, spuse el, Sigur, era un puști cu strabism, care se pierduse de familie în mijlocul acelei învălmășeli, Vreți să spuneți că v-ați cunoscut cu toții în salon, Nu, domnule comisar, ne mai văzuserăm înainte, Unde, În cabinetul medicului unde m-a dus fosta mea soție când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prima persoană care a orbit, Și i-ați molipsit pe ceilalți, tot orașul, inclusiv pe acești musafiri ai dumneavoastră de azi, N-am avut nici o vină, domnule comisar, Cunoașteți numele acelor oameni, Da, domnule comisar, Ale tuturor, Mai puțin al puștiului, pe al lui, dacă l-am știut, nu mi-l amintesc, Dar vi le amintiți pe ale celorlalți, Da, domnule comisar, Și adresele, Dacă nu s-au mutat în acești trei ani, Bineînțeles, dacă nu s-au mutat în acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă polițiștii se aflau aici, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările la domiciliu pentru FreshDirect, căruia i se permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările la domiciliu pentru FreshDirect, căruia i se permitea În general accesul În clădire tocmai de către tinerelul portar. Tinsley era foarte entuziasmată de triunghiul ei amoros În stil Doamna Robinson și Îi făceau plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să nu-l acopăr cu apă, l-am ridicat și am citit mesajul cu voce tare: To: Sylvie@hotmail.com From: Lauren@LHB.com Re: Cuplarea ilegală!!! Dragă Sylvie, Henri este În creștere foarte rapidă și e atât de ciudat. Puștiul ăsta e foarte drăguț. Crede că s-a Îndrăgostit de mine noaptea trecută, ceea ce ar putea să fie cam complicat dacă mă gândesc la ai lui. Eu nu sunt Îndrăgostită, dar recomand călduros cuplarea cu cineva care are mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
următoare, tot nu aveam nici o veste de la ea și nici nu a venit la atelierul lui Thack pentru proba pe care o stabilise, asta a fost cu adevărat ciudat. Lauren fusese invitată să participe la Oscar-uri de către unul dintre puștii Warner și Îi dăduse lui Thack un cec uriaș ca să plătească pentru o rochie pe care voia ca acesta să i-o facă. Până și Lauren era impresionată de premiile Oscar: mi-era imposibil să-mi imaginez că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la premiile Oscar a lui Lauren Îmbrăcată În rochia creată de el, nu părea deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Stăm aici și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN: Puștiul e deprimat, Harry. Are nevoie de conversație. HARRY: Știu și eu asta. Am ochi în cap, să văd, nu? Dacă lui Tom nu-i place hotelul Existența al meu, poate ar trebui să ne povestească despre al lui. Fiecare om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem coborî în noi înșine decât cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie. Revoluțiile pot împinge societatea de la ordinea opresivă spre haos. Forța unei națiuni constă în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înfricoșătoare pe cer. Turcii, pe lângă avantajul de a fi în apărare, aveau față de noi o artilerie modernă, tunuri Krupp cu bătaie lungă, tunuri de tip polonez cu țeavă ghintuită, care se încărcau pe la culată, artilerie grea de mare calibru și puști cu repetiție. Noi... nu ca ei, dar aveam: tunuri de fabricație Krupp, model 1875, de oțel, tunuri de bronz, model 1876, tunuri de bronz sistem francez și materiale de asediu. Noi, față de superioritatea lor... trebuia să mai înfruntăm în atac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că nu trebuiau să mai înainteze dacă el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând că sergentul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au dat tablagiii cioc, cioc, pentru a goli primele sticle de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau străini de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și simplu, spre marea disperare a profesorului de muzică, Sonatul Nr. 3 în Re Minor. Dar n-o știți pe cea bună: îmi plăcea la nebunie noul prenume. Arta aceasta de a-mi face noi prieteni, deși eram doar un puști, nu-mi consuma mari rezerve de energie; dimpotrivă. Îmi făcea o mare plăcere să mă aflu în "permanent dialog contondent" expresia favorită a tatei cu foarte mulți oameni. Pe unii, precum profesorul de "moartă" limba latină am vrut să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu mintea de multe carate și înțelegi care-i diferența... Eu, nimic. Întreb totuși din ochi. Întrebarea era vagă rău. Putea să fie și ceva de genul "când va fi prăpădul lumii?"... Băieții, cam bătrâiori, dar oameni cu stil; stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]