3,998 matches
-
declarație de dragoste, celebră prin comicul de limbaj: "Angel radios! Precum am avut onoarea de a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii: da! sunt nebun..." Tânărul publicist este semidoct (deformează dictonul latinesc "vox populi, vox dei!"), demagog (rostește fraze patriotarde), infatuat. Zița este incultă și romantică, Chiriac este prost, egoist și limitat sufletește. BIBLIOGRAFIE: Cazimir, Șt., Caragiale Universul comic, E.P.L., București, 1967; Călinescu, G., Istoria literaturii române
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dă un aer de superioritate în ochii lui Jupân Dumitrache și ai lui Nae. El reprezintă pentru ei rafinament cultural și inițiere în tainele politicii înalte. În realitate, Rică este stupid și incoerent, folosind până și în vorbirea curentă stilul publicist cel mai ieftin, cel mai convențional. De aceea celor doi li se pare firesc ca el să ajungă deputat sau chiar ministru. E la fel de firesc ca amorul lui pentru Zița, angelul radios, să-i uimească și să-i măgulească. În
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
-o și o mai spunem: situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale. Am zis și subsemnez! R. Vent... studinte în drept și publicist.“ (Actul I, Scena IV) Notăm că abia în actul II, scena II, Rică Venturiano își face apariția. Se știe că, din eroarea unui meșter binagiu, numărul casei lui Titircă, 6, fusese bătut pe zidul casei răsturnat, 9. Invitat la locuința
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu mai umbla cu mofturi. Venturiano își regăsește dezinvoltura despre care vorbește Ibrăileanu în studiul său. Până la lămurirea confuziei, Rică îl numește pe Dumitrache mitocanul de cumnatu-tău. Disprețul, în acest caz, este de ordin intelectual și monden. Rică, poet, student, publicist, teoretician politic și, numai de nevoie, arhivar, desconsideră un simplu negustor, fără nici un orizont cultural și fără maniere. Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale și începe cu O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
inimele noastre sentimentul frumosului și al onestului, și fiind în toate apărătorul și sprijinitorul bunelor moravuri". Este latura pe care o viza și G. Barițiu atunci când condiționa adevărata libertate de un bun exercițiu al presei. Asupra acestui punct, mai toți publiciștii din epoca instituționalizării noastre moderne erau de acord, căci ei urmau un model deja experimentat în societățile apusene. "Presa liberă devine un arbitru", spunea Bolliac, atent și el la funcția acesteia de element armonizator. Prin ea se scurg tensiunile acumulate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce anihilează inițiativa creatoare și coboară munca în trivial. Înțelegem lesne de ce I. Ghica așeza presa lângă învățământ, ca factor de stimulare a progresului material, moral, intelectual. E un crez ce ține de conduita societății moderne. Îl regăsim la orice publicist sau om politic mai de seamă, cu remarca obișnuită că presa unifică lumea pe calea ideilor, a dezbaterii polemice, a selecției operate din mers. Reversul încă se cuvine amintit, așa cum îl contura Kogălniceanu, în termeni de perfectă actualitate: "Prin lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sub biciul nevoii, Eminescu rămâne un punct de referință obligatoriu pentru oricine se interesează de lumea românească. Fiindcă poetul s-a identificat deplin cu soarta acestei lumi, asumându-i drama, examinând-o cu uneltele creatorului de artă sau cu fervoarea publicistului preocupat de asanarea cât mai rapidă a corpului social. Iubirea, suferința și revolta lui ne călăuzesc, se poate spune, printr-un univers uman, din a cărui problematică a știut să facă un program viager de studiu și creație. Ceea ce frapează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
exigențele unui domeniu sau altul și nu mai puțin cu imperativul îndrumării sociale. "Extensiunea universitară" a însemnat mari eforturi și sub raportul creerii de societăți menite a înlesni o cât mai largă difuziune a culturii. Profesori, studenți, oameni de artă, publiciști etc. s-au regăsit pe aceeași platformă a mesianismului civic, iar societățile care au rezultat indică nu numai "temperatura" epocii, dar și predilecția unor categorii sociale pentru acest tip de acțiune. Mișcarea ateneistă, Liga Culturală, societățile studențești de la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Staël, Benjamin Constant, V. Hugo, A. De Toqueville, Emile Zola. Numai că atunci ideea europeană era mai mult o reacție la diverse hegemonii, un element de echilibru, o aspirație compensatorie. Protagoniștii săi erau mai mult scriitori, filosofi cu procupări sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai degrabă una critică. "Nu voiu, stimabile, să știu de Europa dumitale" nu e doar o replică într-o piesă de mare efect, ci totodată una rezumativă pentru starea de spirit a epocii postpașoptiste. Eminescu e, se știe, unul dintre publiciștii care au formulat mai drastic și mai abuziv sentimentul opoziției noastre în raport cu Europa. Marile convulsii din veacul XX i-a găsit pe români preocupați mai întâi a-și desăvârși unitatea de stat, ceea ce îi plasa în plină criză a integrării
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stă sub semnul controverselor, existând puncte de vedere divergente, chiar contrarii. Din păcate, în unele contribuții referitoare la acest domeniu nu a fost urmărit adevărul științific, obiectiv argumentat, ci interese politice și chiar naționalist șovine, în speță din partea istoricilor și publiciștilor maghiari. De-a lungul timpului, s-au conturat două teze principale referitoare la originea ceangăilor.Una care nu poate fi acceptată, deoarece este împotriva adevărului istoric, susține că această populație, prezentă în județele Iași, Bacău, Neamț și Vrancea, este de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în permanență pe scriitor, pe economist, pe omul de stat, pe orator, pe publicist. În fiecare din aceste ipostaze, descifrăm o trăsătură comună care e negreșit spiritul prin excelență istoric al militantului. Istoricul nu poate, nu trebuie să fie separat de celelalte loturi. Una completează pe alta și spre oricare din ele ne am
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
estetică a limbii române, Folclorul: cum trebuie înțeles, Literatura română modernă și Dante și latinitatea, Sufletul latin și literatura nouă, o parte din acestea fiind tipărite sau xeroxate în volum. Filolog, psiholog, dialectolog, istoric și critic literar, poet și folclorist, publicist și chiar politician, Ovid Densusianu aparține acelor învățați care șterg frontierele dintre discipline. Putem încerca o periodizare a activității sale multilaterale: prima etapă, cuprinsă între anii 1895 1905 etapa activității de tinerețe, etapa a II-a între anii 1905-1915 și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
p. 15-20, 33-40)’ La Prisee de Cordres de Sebille (Paris, 1896), Urme vechi de limbă în toponimia românească, (București, 1898), Histoire de langue roumaine (Tome I, Les origines ", Paris, 1901 ). În perioada de tranziție începe să se afirme și ca publicist, critic și istoric literar, poet, dialectolog, etnolog și folclorist cu volume și studii ca Graiul nostru, Texte din toate părțile locuite de români, vol. III, București, 1906 1908, Folklorul: cum trebuie înțeles (1909, București). Din istoria migrațiunilor păstorești la popoarele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Se observă în aceste cuvinte chiar tristețea sufletului scriitorului de a fi rămas singur o viață, singurătate acceptată de el. Pentru ideile exprimate în această dramă, Ovid Densusianu este demn de amintit în istoria literaturii române ca dramaturg. 2.5. Publicist, polemist si gânditor social Publicist, deoarece a fost membru în redacția revistei „Semănătorul”, deoarece a condus revista „Vieața nouă” „Buletinul Societății Filologice", revista „Înălțarea”, „Grai și suflet” și a colaborat cu articole la „Les Analles des nationnalies”, „Farul”, „Noua revistă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
chiar tristețea sufletului scriitorului de a fi rămas singur o viață, singurătate acceptată de el. Pentru ideile exprimate în această dramă, Ovid Densusianu este demn de amintit în istoria literaturii române ca dramaturg. 2.5. Publicist, polemist si gânditor social Publicist, deoarece a fost membru în redacția revistei „Semănătorul”, deoarece a condus revista „Vieața nouă” „Buletinul Societății Filologice", revista „Înălțarea”, „Grai și suflet” și a colaborat cu articole la „Les Analles des nationnalies”, „Farul”, „Noua revistă română”, „Poezia”, „Revue critique”, „Revista
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în permanență pe scriitor, pe economist, pe omul de stat, pe orator, pe publicist. În fiecare din aceste ipostaze, descifrăm o trăsătură comună care e negreșit spiritul prin excelență istoric al militantului. Istoricul nu poate, nu trebuie să fie separat de celelalte loturi. Una completează pe alta și spre oricare din ele ne am
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
XX și începutul secolului XXI, 2008; Emanuela Ilie, în "Poesis", nr. 224-225-226-227, din septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2009; Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, Polirom, 2009; Bogdan Crețu, în "Ziarul financiar" din 2 decembrie 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Adina Dinițoiu, în "România literară", nr. 35, septembrie 2012; George Neagoe, în "Cultura", 23 august 2012. AMARIȚEI, Ștefan, n. 26 februarie 1951, Iași. Studii gimnaziale și liceale în Iași. Facultatea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Holban, în "Cronica", iunie 2005; Nichita Danilov, în "Ziarul de Iași", 28 iunie 2007; Ana-Maria Tancău, în "Ateneu", mai 2007; Marian Barbu, Trăind printre cărți (vol. 1, 4, 5), 2001 și 2005; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Tudor Negoescu, în Convorbiri literare", nr. 5, mai 2009; Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 6 martie 2010; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 10, octombrie 2010; Ana-Maria Tancău, în "Ateneu", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Drăgulănescu, în "Cronica", nr. 1, ianuarie 2003; Constantin Cubleșan, în "Cronica", nr. 6, iunie 2003; Sebastian Drăgulănescu, în Dicționarul general al literaturii române, A/B, 2004; Gellu Dorian, Cititorul de poezie, 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009. ANDRIESCU, Radu, n. 9 iunie 1962, Iași. Studii gimnaziale și Liceul "M. Eminescu" din Iași. Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura engleză limba și literatura franceză, Universitatea "Al.I. Cuza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
literatura română contemporană, 2006; Andrei Bodiu, Evadarea din vid. Studii despre poezia românească de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, 2008; Cosmin Ciotloș, în "România literară" nr. 47, 28 noiembrie 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Codrin Liviu Cuțitaru, în "Dilema Veche", nr. 260, din 5-11 februarie 2009; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 9, septembrie 2009; Dan Cristea, în "Luceafărul de dimineață", nr. 3, 25 februarie 2009
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ciocârlie, în Dicționarul general al literaturii române, A/B, 2004; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, A-L, 2006; Șerban Axinte, postfață la Apariția, dispariția și eternitatea Eonei, 2007; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, în "Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Seria Literatură", tom LIV-LV/2009; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, 2009; Adina Dinițoiu, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2004; Lăcrămioara Petrescu, în "Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Seria Literatură", tom LI/2005; Ioan Răducea, Cătălin Anuța, 2006; Antonio Patraș, în "Convorbiri literare", nr. 9, septembrie 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009. APETROAIE, Liviu, n. 28 ianuarie 1974, Vadu-Moldovei, județul Suceava. Studii gimnaziale și Liceul Militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc (1984-1992). Facultatea de Filozofie, Universitatea "Al.I. Cuza" Iași (1993-1997). Studii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 2000; Dan Bogdan Hanu, în "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 2001; Dan Bogdan Hanu, în "Poezia", nr. 1, primăvara 2003; Gellu Dorian, Cititorul de poezie, 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Eugenia Țarălungă, în "Viața românească", nr. 11-12, 2010. ARUȘTEI Petru, n. 23 martie 1939, Podu Iloaiei, județul Iași m. 17 august 1984, Iași. Studii gimnaziale în comuna natală (1949-1957), Școala populară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]