8,125 matches
-
fost la muncă : Italia sau Spania Chiar de se pare că rimează, nu e la fel ! că România, E Țara unde și iarba, ca băștinaș mă socotește Iar dealul, muntele și Marea, îmi șoptesc tot românește : Că fără tine e pustiu...totu-mi pare insipid Mă simt orfan...ba și mai mult : de parc-aș fi un apatrid... Noi știm de stress și de depresii...dar ni se par doar epitete Știind că boala cea mai grea, e hăul din suflete
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
în inima munților, departe de oameni și de tumultul orașelor aglomerate. Construcție diformă din beton și lemn, situată pe spinarea unui munte înconjurat de poieni alpine mărginite în părțile de jos de păduri, clădirea pare în cursul zilei o căsoaie pustie. Abia spre seară poate fi văzută o umbră care se apropie de clădire, descuie lacătele zdravene de la ușa masivă din lemn, aprinde invariabil o lumină tremurătoare în camera de la parter, iar mai târziu o alta în podul clădirii, și asta
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
de la comenduire cum trece aproape de mine chiar în spatele meu pentru ca să audă ce vorbesc, mi-am dat seama după modul cum se fofila că mă urmărește. Eram evitat de toți și mă simțeam așa de marginalizat parcă trăiam pe o insulă pustie. Tot pe marginea prăpastiei eram. Ce să vă mai zic, după acel eveniment parcă aveam o lepră și o ciumă mai mare de mă evitau toți mai abitir decât înainte, nu mai aveam cu cine să ies iar aproape toți
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370819_a_372148]
-
dacoromânului, tradiția, legământul, testamentul, continuitatea, nemurirea, demnitatea, credința, mistica jertfei și dragostea fiecărui naționalist creștin-ortodox pentru pământul străbun și cerul mântuitor este continuată în rodirea sa lirică: Suntem pământul roditor al unui dacic neam,/ Profeții marilor căderi de azi,/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ Și ne-ngropam martirii camarazi.// Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni./ Când tulnicele sunau jalnic pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni.// Noi celor drepți le-am înălțat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > OARBE RĂTĂCIRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-nșiruire tristă de amiezi! își scurg licoarea-n negura-ți pustie, cântând a noapte prin safire verzi gemând a frigu-ți peste ceața-ți vie. Hlamide-și fac din zorii tăi cocorii strângând la piept buchet de depărtări, și toamnele, prundiș, își fac din norii vânzând catrene lacrimei din gări. Dansează blând
OARBE RĂTĂCIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370870_a_372199]
-
pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă, apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea verde de-o parte și de alta a drumului... Casele le număr pe degete; au rămas dispersate ici, colo, și între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
comoditate cosmică, odihnitoare. Am aprins stele pe cer pentru tine. Am intrat în copca gheții pentru a-ți aduce peștișorul auriu, care îndeplinește dorințe. Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale, dar tu, tu, nu vrei să vezi nimic, decât pustiu. Am pus vântul să-mi adie numele și să-l sune frunzele încărcate până la explozie de verde. Din frumusețea copacilor ce-s înfloriți înfiorări de anotimpuri să-ți tresară simțurile căzute în lumea de naniti. Am zis soarelui să-ți
ÎNCERCĂRI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370955_a_372284]
-
ales, inutila sa risipire (impusă de situații conjuncturale) în lucruri neesențiale, din care se nasc apoi revolta și protestul. În opinia mea, Alex Daniel este un poet protestatar. Se vede acest lucru în poemele: „Scara timpului”, „Mi se cârlimândî...”, „Orașul pustiu”, „Lumea nebună”, „Nebunia nebuniei”... Atitudinea protestatară pare să fie un atribut al personalității sale tumultoase, protestul, în sine, orientându-se spre nedreptățile sociale pe care le întâlnește la tot pasul, într-o lume cu orizonturile pierdute. În cursa contra cronometru
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
timpului”, p.5). Abuzurile din partea autorităților fac viața amară. Orașele mici, de provincie, sunt victima convenabilă, fiindcă nimeni nu are curajul să se revolte, iar, dacă ar face-o cineva, acela este etichetat imediat ca rebel și pericol public... („Orașul pustiu”, p.33). Într-o astfel de lume, absolut anormală, este firesc ca nefirescul să fie luat drept firesc. Un nebun poate fi rege peste hoți, poate fi șeful bancherilor, sau, de ce nu, judecătorul suprem („Nebunia nebuniei”, p.39). Copiii pot
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
Numai eu îmi sufăr chinul Singur și neparfumat. A-nflorit, iubito, floarea De nu-mă-uita de tot, Numai eu nu-i văd culoarea Și să o miros nu pot. A-nflorit, iubito, via Printre frunze și cârcei, Numai eu doar cu pustia Între două mici alei ... A-nflorit, iubito, prunul Lângă un grilaj de fier, Numai peste mine-i fânul Necosit până la cer ... Referință Bibliografică: Numai eu - poeților fără flori... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 867, Anul III, 16
POEŢILOR FĂRĂ FLORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370985_a_372314]
-
plin pe Corneluța. Curtea e foarte mare,sunt două foișoare învelite în viță de vie ,un teren de tenis și mai în spate,o piscină.Nu e chiar pentru toate buzunarele. Sezonul s-a cam încheiat, așa că totul pare acum pustiu. - Eu o să te-aștept aici, îi spun așezându-mă la una din mesele foișorului mai apropiat. Nu văd foarte bine ușa de la intrarea în pensiune,dar cred că e mai bine să nu mă afișez. Însă pot auzi ce se
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat... Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu furci, cu topoare? Să fim serioși. Degeaba îmi spuneți agitați : Hai mai repede că sare
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
aburii din nările armăsarilor ce sforăiau tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare-i pustiu, de himere de ger! Referință Bibliografică: HIMERE DE GER / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
M-au răstignit prejudecăți absurde pentru-îndrăzneala de a-mi fi, și-am învățat din gânduri crude că sensul vieții, este de-a iubi. Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie să nu îmi fie niciodată întinată, de răutatea neagră și pustie prin care-am fost aici, înconjurată. Referință Bibliografică: Pedeapsa de-a trăi / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911, Anul VI, 25 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Soare : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PEDEAPSA DE-A TRĂI de ANA SOARE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369975_a_371304]
-
Nicolaie Tony DINCĂ Se petrece iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere
SE PETRECE IAR... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370004_a_371333]
-
devenind vizibil. Însuși Iisus explicandu-i dreptului Nicodim nașterea din nou, din apă și din duh, face analogia vântului („pneuma”) care bate unde voiește (Ioan 3:5-8). La botez, Duhul se pogoară peste Iisus că un porumbel. În pelerinajul prin pustie, la bunăvestire, la schimbarea la fața apare că foc mistuitor, lumina increata, învăluind în nor pe cei prezenți. Duhul apare de sute de ori în textul Sfintei Scripturi învesmântat în metaforă poetica, greu fiind de a fi traspusa în limbaj
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LOTCA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă
LOTCA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370060_a_371389]
-
iubești cum mi-am dorit, În versuri am să-ți scriu cu drag, Iubirea mea... la infinit. În gând pune-mi cutezanță Și lumină-n cuvântul scris, Pe a iubirii speranță Să-mi urc dorul în Paradis. LUCEAFĂRUL DIN ,,GENIU PUSTIU" În glas de bucium trist răsună zarea, Iar doinele îngână o poveste, La judecată să cheme uitarea, Că a lăsat ,,Luceafărul..." pe creste. Să-l readucă în ,,Vatra Românească", Cu ecou de trâmbițe și cavale, „Timpul" din tipar va ști
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
păduri cutreierate, Iar codri-și lasă dorința în chemare, Cu ploi de frunze-n toamne repetate. Tristețea vibrează-n suflet fremătând, La confrați români, când e omagiat Poetul cu suflet de doruri flămând Și de poezie, veșnic însetat. Dar „Geniu pustiu..." vitregit de soartă, Regretul în lacrimi ascunde sub nor. Cu chip preschimbat în Lucefăr pe boltă, Alături de zei este nemuritor. 15 iunie, Comemorare Mihai Eminescu Maria Filipoiu (LSR, USEM) Referință Bibliografică: OMAGIERE EMINESCIANĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului A mea vină Stau de vorbă cu mine și astăzi, Mă cert pentru-a mea vină din noapte-n zi. Mintea îmi pierd și-ncerc s-o regăsesc, Pe tărâmul cel pustiu iarăși poposesc. Mi-s vinovată pentru-a mea iubire, Pentru a sufletului meu tânguire. Ajuns-am ca papagalii să-mi repet, Să nu te-astept. Mă lovesc de-un parapet. Parapetul iubirii mele, ce nu mă lasă a pleca, Înca
A MEA VINĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370087_a_371416]
-
-n el, să țes. Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine; Am scris atât cât mi-am dorit să scriu, Cât am simțit cuvântul prin unghere, Din muză mai venea o adiere Și gândul, încă, nu-mi era pustiu. Referință Bibliografică: Am scris atât cât am crezut că-i bine / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AM SCRIS ATÂT CÂT AM CREZUT CĂ-I BINE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370323_a_371652]
-
a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Acasa > Poezie > Credinta > BINE-AI VENIT ISUS! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bine-ai venit Isus... Te-am așteptat să vii S-aduci din nou lumină În suflete pustii... Te-am așteptat în viața De lupte și dureri Să lași Tu pace sfântă Și blânde mângâieri! Bine-ai venit! Ești Prunc Născut din nemurire Ce-ai îmbrăcat pământul În har și strălucire... Bine-ai venit la noi Iubire de
BINE-AI VENIT ISUS! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370383_a_371712]
-
cerul și-i atâta de departe Și albastrul ce-l adună de prin ochii-mi s-a mai stins; Nu mai ești aici și toamna nemiloasă ne desparte Și ce plâng copacii singuri, un covor de frunze, nins! Și-i pustiu și-n cer și-n mine și mi-e teamă de necine Că mă vede cum îmi cerne din cuvinte nebunie; E furtună, și-i cutremur, s-a deschis Infernu-n mine Și de cine să mă sprijin, când te strig
AI DESCHIS INFERNU-N MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370416_a_371745]