3,125 matches
-
ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu avu răgaz să-l examineze, rămânând totuși cu sentimentul că mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de materie fumurie. Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mână arcuită. - E verișoara Aurelia, comentă Otilia. Lui Felix numele acestea îi erau vag cunoscute, dar nu-și amintea să mai fi văzut vreodată persoanele. Îl supăra de altfel grozav ridicola valiză, pe care o trecuse în mâna stângă, neavând răgazul s-o așeze undeva. Otilia, sfârșind prezentarea, părăsi brațul lui Felix și se rezemă de scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă și de moșie, Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în felulmeu și mai ales mă bucur văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut mustrări de conștiință pentru Întrerupere, pentru că se știe că atunci trebuie să scrii, când ești inspirat. Dar, În acest moment, când m-am așezat din nou la masa de scris, realizez că a fost foarte bună Întreruperea. Am avut răgazul să mai văd, să mai aud, să aprofundez: și ce mai studiu, nu mai spun! Mă uit, văd, simt și mă minunez de câte poți Învăța În doar trei luni, și mă minunez și mai tare când văd, simt, știu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ci ca un mers îndesat și plin al cuvintelor, trebuie să devii prevăzător. Clipa morții, oricât de egală pare ea să fie pentru toți oamenii, nu constituie însă o împrejurare egală. Unii pot avea parte de ea, adică de acel răgaz când moartea se arată în preajmă și când, pe lângă faptul că se arată - mulți au trăit o asemenea situație, dar n-au murit -, ea își și exercită „misiunea“, adică mori de-a binelea. Dintr-o perspectivă îndepărtată, abstractă și incomensurabilă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
e imposibil să dați peste împrejurări fatale.“ Nu cumva au astăzi, pentru noi, putere de oracol aceste cuvinte, mai mult decât aveau pe vremea când au fost ele adresate unei urechi fără auz: „mobilitatea înfricoșătoare a lucrurilor“ nu mai are răgazul pe care această mobilitate îl avea acum două sute de ani. Din ce se compune o viață fără gânduri? Din acte automate și din preocupări care au același „interes“: să ocupe o situație „în viață“; adică din executarea metodică a unui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știi, adică, în mod apăsat (nu apăsător, dar ca și cum s-ar fi săpat mai adânc în tine această brazdă) că nu mai ai mult de trăit, că viața se strâmtează și pare să aibă un curs mai rapid - cu puține răgazuri -, așa cum se strânge lichidul, rotindu-se, când a ajuns la fundul pâlniei. Totul acum pare să aibă durată scurtă, simți clar că tot ce faci nu se face pentru „multă vreme“. E un fel de provizorat care se instalează și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
etapelor vieții tale, intervalele de care crezi că poți dispune. Și, de fapt, siguranța acestei științe pe care începi să o ai, vrând-nevrând, despre viața ta - anume că e scurtă și că nu mai e loc pentru multe variante și răgazuri - are un sens mai precis, mai amar: simți că nu mai poți dispune de viața ta, așa cum făceai în tinerețe, când cheltuiai în huzur clipele vieții tale. Acuma știi că lucrurile stau invers: viața dispune de tine, nu mai e
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ales doar praful, căderea în uitare.“ Or, tocmai ăsta e aici cuiul: că, după ce ai murit, ești gata mort, adică nu mai ai „încă o vreme“ să te întorci, zicând: „Ei, a trecut și moartea asta.“ Nu, nu mai ai răgazul să vezi că și propria ta moarte este trecătoare. Ea este de netrecut. La un moment dat - trebuie văzut exact când s-a petrecut faptul - în toate țările comuniste s-a trecut, fără excepție, ca întotdeauna, la o schimbare vestimentară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și să găsească în el resortul paralel de a gândi, de a ști că este înfometat și de a face ceva pentru a restrânge forța irezistibilă a acestei stări continue, de a restrânge foamea prin mijloace - pe care a avut răgazul să le conceapă - care împiedică foamea să-și exercite în mod continuu agresivitatea. Căci, dacă omul este cu adevărat dependent de ceva, el nu este dependent de divin, cum vrea Schleiermacher, ci de foame (se înțelege: și de sete, și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a dorit înainte și pe care l-a păstrat înăuntru multă vreme înainte de a face ca dorința să treacă în mișcarea mâinii. La început, foamea era atât de invadatoare și de agresivă, că nu mai lăsa timp să se instaleze răgazul dorinței, acest interstițiu lent care desparte resortul material al mișcării de punerea fizică în mișcare. Când ți-e foame, nu mai ai timp să dorești să mănânci, ci ești cu totul acaparat de instinctul că trebuie să mănânci ceva, urgent
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oarbă nu se oprește niciodată - că-ți va fi foame chiar când te vei sătura, din când în când, pentru că senzația de foame nu va pleca din tine. Or, noi, astăzi, am pus între senzația absolută, irepresibilă de foame, un răgaz lung, de îndestulare, un hiatus care ne desparte radical de foame, așa de mult încât ea revine rareori sub formă de poftă, dar, în fond, e stăpânită, domesticită, despărțită de instinctul ei primar și iremediabil nesaturat. Dacă ai fi hoț
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un blocaj al simțirii. Însă, oricât ar fi șocul de puternic, de paralizant, tu, cel lovit de acest șoc, îl primești în tine, îți dai seama de el, de gravitatea lui iremediabilă; ai, adică, într o fracțiune de timp, un răgaz în care înțelegi ce s-a întâmplat și, în același timp, ce ți se întâmplă ție legat de acest fapt. De fapt, nu poți să spui că nu mai înțelegi nimic când te lovește o nenorocire - ceea ce înseamnă că o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în căutarea fără de răgaz a izvorului cunoașterii, în special a celor mai valoroase și posibil periculoase „cunoștințe interzise.” Aceste povești mai vorbesc despre lupta pentru libertate dintre individ și societate, pe care am imortalizat-o în această carte. Filmul The Matrix, o actualizare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
există pericol. Până acum, într-adevăr, se pare că vizitele Zeppelinului, căruia oamenii îi spun „țipiligul“, nu au provocat victime. Spre dimineață, frânți de oboseală, am urcat în odăi, profitând că artileria noastră se mai liniștise, dar, după un mic răgaz, a început iar. După o asemenea noapte, obiceiurile casei s-au perturbat, astfel că, atunci când, după 11, un automobil s-a oprit în poartă, abia terminasem micul dejun. Era distinsa doamnă Nicolaid, una dintre damele patronese de la Societatea Regina Elisabeta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neastâmpăratul Sandu Geblescu, flirt oficializat de-acum al lui Margot, trimis la Statul-Major cu stofa zdrențuită a drapelelor unor regimente descompletate și desființate pentru a primi descărcare și cu un plic pentru care a trebuit să aștepte răspunsul câteva ore ; răgaz ce l-a petrecut făcând vizite la cei mai apropiați amici (casa lui părintească fiind la Craiova). Am fost martor al tușantei întâlniri a celor doi copii, apoi junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu fie vorba decît de dragoste împlinirea, sau neîmplinirea umană prin dragoste. Metafora din titlu se va regăsi în existența eroinei principale, aflate la apropiata vîrstă a toamnei. Dar ezită mereu să se apuce serios de scris. Vrea mai întîi răgazul cîtorva zile la rînd, să stea undeva singur și să mediteze la carte ca la un tot unitar, așa cum un bun arhitect visează clădirea ce-o va aștene pe planșetă. Ceva însă l-a reținut cu adevărat: femeile toamnei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
problemă tehnică. Mănîncă o felie de pîine și i se pare că ține în mînă o bucată din banda de polimer, în care sistemul electric a realizat perforeurile. Hîrtia pe care vrea să-și înceapă romanul în orele lui de răgaz acasă, spre miezul nopții, îi apare ca un capăt neperforat și o reține, privind-o lung, în neștire. Iar dincolo de toate astea, acaparatoare, anulînd pînă și dorința de-a mai scrie, alungînd-o pe Teona cu brutalitate chiar, se instalează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ciudată în glas. Mihai îmbracă tăcut pardesiul, apoi își ia geanta. Liliana stă nemișcată în fața lui. Tac împreună clipe în șir, privindu-se lung. Cînd Mihai pornește spre ușă, mîna femeii se întinde, oprindu-l: Dă-mi, te rog, un răgaz de cîteva minute, să mă schimb, să te pot însoți. Nu, Liliana, te rog! Dincolo de portiță, în mijlocul șoselei, așteaptă o Dacie roșie. Un bărbat tocmai a terminat de încuiat garajul din dreapta, de la vila de peste drum și vine grăbit. Liliana, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui de la ceafă, dîndu-i de înțeles că-și poate trage sufletul așa, strivind-o cu toată greutatea. Apoi, Mihai se lasă ușor pe o parte și-i ridică Simonei capul, să-l pună pe pieptul lui. Întotdeauna, după, să dai răgaz iubitei să stea un timp cu capul pe pieptul tău, poate chiar să adoarmă așa, în timp cu tu s-o alinți ușor, plimbîndu-ți un deget prin părul ei; abia atunci se va simți împlinită", își amintește Mihai sfatul primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În liniștea instalată din nou, după ce zgomotul unui tramvai s-a pierdut în noapte, iar cei doi s-au desprins din sărut, să-și poată trage răsuflarea, șoapta femeii, cu modulația vorbelor schimbată brusc, pare să implore un moment de răgaz. Mihai se retrage, cutremurat de amintirea mesei cu diagramele mototolite și pătate pe alocuri. "Doamne, ce-i cu mine?!" Obișnuit cu întunericul, vede lîngă el trupul subțire, cu forme atît de feminine, apărate strașnic de rochia mulată perfect, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
carii le priveau cu toată încrederea ca pe o pradă ce vor cîștiga-o fără greș. Într-adevăr latinii n-ar fi rămas cu speranța numai, și principii grecești din Niceea, Trapezunt și Epir nu s-ar fi bucurat de un răgaz binevenit pentru strângerea și înmulțirea puterii lor de rezistență, nesuficiente încă, dacă știrea despre năvala bulgaro-romînă n-ar fi sosit ca un trăznet din senin, oprind brațul cuceritorului latin ridicat deja asupra Asiei și retrăgîndu-l repede în Europa. Momentul favorabil
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica), și Orestias (acum Adrianopole), se simțiră învederat umiliți în trufia lor, porniră rînduri-rînduri din Asia spre apus, spre a combate răscoala, și prin asta dădură răgaz grecilor din Niceea si Trapezunt de-a se dozvolta și întări. Numai la Arcadiopol izbutiră latinii, puțin după asta, să biruie pe răzvrătiți și să-i alunge din oraș. Astfel răscoala, mică în Didymotichos, dar [î]culminînd mare la Adrianopol
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe vite, pe cari le-ntindeau pe ziduri pentru a neutraliza izbirile mașinilor de asediu și a slăbi lovirea proiectilelor. Când lupta contenea și le dădea răgaz, ei iar jucau rolul unor doritori de-a se supune, prin schime ce dovedeau dispoziția de-a se împăca și prin vorbe bune; dar când atacul reîncepu mai cu vioiciune și regele orândui la asalt pe mai mulți îndrăzneți ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]