3,042 matches
-
expun situația comandantului meu dar nu am putut să părăsesc imediat garnizoana până nu aș fi avut aprobarea de sus. Află totodată că voi veni în permisie pe 10 zile cu începere de la 1 ianuarie și că atunci voi avea răgazul să fac totul. Astăzi expediez recomandat hârtiile către notarul din Priponești, iar eu rămân pe loc până marți când voi veni seara la Buzău unde să ne găsim cu toții. Pleci imediat la Ploești, dar eu te voi urma atât timp cât îmi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
acum și pe care le vom trăi cât mai curând posibil. Am luat, imediat ce am terminat de citit rândurile dulci și dragi ca tine însăți, hotărârea a a-ți scrie îndată, ca să ai posibilitatea ca sâmbătă, când vei avea și răgaz mai mult, să primești rândurile mele, să le citești și să ai timp să-mi și răspunzi. Am căutat ca să-ți fac bucuria de a primi rândurile pe care le aștepți ca singurul sol ce poate să ne aducă vești
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
căruia îi dau ore de limba română. În orice caz, m-am bucurat de scrisoarea de față... Închipuiți-vă, am amânat cititul ei până ce am dat gata toate plictisitoarele treburi ale gospodăriei - veșnic aceleași - și atunci mi-am făcut un răgaz și am desfăcut plicul pentru a putea savura mai din plin lectura scrisorii. Ce bine era, Doamne, altădată, din toate punctele de vedere. Coană Mia, dragă, ai dreptate. Mă întreb și eu ca și dumneavoastră dacă vor mai veni vreodată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că nu se apucă de scris. Mereu, seara, când ne strângem la cină, făcându-și bilanțul, își face reproșuri că a mai trecut o zi și n-a îndreptat nici un rând spre Bârlad. O fac eu pentru că am mai mult răgaz pentru a mă apleca peste câteva rânduri pe care vi le expediez cu toată plăcerea mea și a noastră. Mereu mă gândesc la cei dragi și aștept vara noastră. Săptămâna aceasta a fost de trei ori la Brașov la tot
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
exact la două ore după ce sosisem acasă, altfel situația ar fi fost mai neplăcută, căci aș fi uitat unde l-am pierdut. Înainte de a veni la Bârlad primisem scrisoarea de la d-ta, la care, în acea vreme, n-am avut răgazul necesar pentru a răspunde, fiind prins de multe treburi. Ambianța de la Șuletea a fost plăcută, veselia a predominat, iar interminabilele bancuri au fost la înălțime, cu toate că, între noi fie spus, au fost prea decoltate, ca să nu zic altfel. Am ascultat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ajuns până în zilele de astăzi și că ele vor apărea sub forma unei cărți, care sper să aibă destulă rezonanță în și la cei ce o vor citi”. Total adevărat, domnule profesor, deși domnia-sa, grăbit, nu a mai avut răgazul să mi telefoneze fericit despre apariția tipografică și a acestui volum, care este în principal meritul Domniei Sale, mereu un coagulant în relațiile dintre semeni. Mai ales că din carte, după cum am spus, apar la tot pasul urmele intervenției sale ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în 1943 (29 iunie-4 iulie) când Mihai Antonescu a propus ducelui Benito Mussolini să ia inițiativa unor tratative cu Națiunile Unite pentru ieșirea celor două state din război. Deși Ducele a fost de acord, în principiu, el a cerut un răgaz, care i-a fost fatal. La 25 iulie 1943 a fost înlăturat de regele Victor Emanuel al III-lea care, la 8 septembrie 1943, a semnat un armistițiu cu Națiunile Unite. Deși aliate prin apartenența la Axa Berlin-Roma-Tokio, România și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
tragodie răpită în propriu-i vis Sakuntala, bănuială de curcubeu în tren, lucind geamurile, Aiud, Cheile Rîmețului, înălțimile frînte muchii pe mănăstire, le acoperă răutatea negurilor, au năpădit vătuite primul rînd de versanți, ține de flancgardă șoseaua cu mobilele ei, răgaz de vale largă, camuflaj cenușiu deasupra, liberi de cuiburile de mitralieră ale clădirilor, cuiburi de vipere, pe miriște oile tunse, patriile jupuite, ciobanul între ele în categoria întîi de risc de trăsnet, INTERVENȚIE ÎN TEXT Eclipsă parțială de soare, miercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de lînă, numa de-acelea luăm! no, las' că fac, pînă diseară! niște vorbe în sine foarte indiferente, primul munte de ceață tărcătura de cîine ciobănesc, turma în 300 m cu stăpînul înfipt în ea, Deleni 4 km pace pe răgazul mișcării, leapădă la nesfîrșit subiectele ficțiunii, șoim venind din stîlp, continuarea în peisaj, coerența în anotimp, o cătat calu' pîn tot tîrnațu', nu l-o găsît nicărí! otavă, mi-o stricat pe-acolo, nici una nici două cu furca, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Italiei, nici o criză internațională majoră nu a apărut în Balcani în primul deceniu de după război. Practic, pentru o scurtă perioadă, peninsula a rămas în afara zonelor importante de conflict ale marilor puteri. Statele din regiune au beneficiat deci de un scurt răgaz în care și-au putut consacra eforturile soluționării problemelor interne apărute atît ca urmare a prevederilor tratatelor de pace, cît și datorită dificultăților sociale și economice ale epocii. Atenția tuturor guvernelor era îndreptată mai curînd spre aspectele interne decît spre
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și puteau privi cu speranță spre un viitor mai bun. Mai ales Occidentul avea o perspectivă deosebit de optimistă. Noile progrese tehnologice și sistemele mai eficiente de organizare industrială conțineau mari promisiuni pentru o viață mai bună pentru toți. Din nefericire, răgazul plin de speranțe și încredere a durat puțin. În octombrie 1929, prăbușirea bursei de valori din Statele Unite anunța începutul unei lungi perioade de criză. Situația economică din Europa s-a deteriorat continuu pînă în 1933. Procesul de normalizare a fost
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adoptase o politică total diferită și era aliată cu cea mai redutabilă putere militară de pe continent. Nici un stat balcanic nu putea spera să reziste combinației germano-sovietice sprijinite de Italia. După campania din Polonia, regiunea Balcanilor beneficiase de un răstimp de răgaz, în timp ce armata germană era masată în apus, iar Uniunea Sovietică era ocupată cu problemele din Finlanda, Polonia și Statele Baltice. În vara anului 1940, odată cu instalarea liniștii pe frontul de vest, Balcanii au devenit centrul atenției atît pentru Axă, cît
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
însă să aibă propriii lor candidați. Presiunea grupurilor disidente era atît de puternică încît Petkov a apelat la puterile occidentale, invocînd violarea Declarației asupra Europei Eliberate de la Yalta. Din cauza acestor proteste, guvernul a amînat alegerile cu trei luni, cu toate că acest răgaz nu avea să aibă nici un efect asupra rezultatelor lor finale. Alegerile ținute în noiembrie 1945 au fost însoțite de un amestec masiv al poliției și de numeroase fraude electorale; Frontul Patriei a obținut o majoritate de 85 %. Valabilitatea alegerilor desfășurate
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
zidurile împrejmuitoare ale judicativului constitutiv, înlăuntrul cărora suntem noi înșine închiși, gândind, totuși, asupra unei putințe de a înțelege, printr-un gând firav măcar, ceea ce ar putea fi dincolo de ziduri. Tăcerea exprimării nu înseamnă, desigur, lipsa gândirii; dimpotrivă: gândirea are răgazul, în tăcerea noastră, de a-și găsi cadența proprie; judicativul însuși și-ar putea slăbi sau chiar retrage convențiile, lăsând un loc în care poate să apară pre-judicativul "ne-format" încă, adică izvorul gândurilor, ceea-ce-este împreună cu ceea ce este: fapte din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cina festivă, nu mi-ai spus și nici măcar nu ai făcut aluzie că aștepți să spun câteva cuvinte, dar puteai să mă previi când am sosit la recepție, sau măcar când ne-am așezat la masă, ca să-mi dai un răgaz de câteva minute să mă gândesc la ce să spun. Nu ai profitat de niciuna din ocaziile amintite și nu înțeleg de ce ai făcut asta. Spune-mi!". Omul m-a privit speriat, urmărindu-mă, apoi a spus: "Dar de ce crezi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ascult și inima mea intră intr-o benefică rezonanță. Mai avem cîteva ore pînă ce preoții ne vor anunța că "Hristos a înviat!". Profesorul vinovat Profesorul Gugeanu nu și-a anunțat vizita și aștepta răbdător ca să se ivească un scurt răgaz în care să putem sta de vorbă. Știa foarte bine că riscă să aștepte puțin, dar și-a asumat acest inconvenient. Intră jovial, în ciuda unei ore de așteptare. Ce plăcere să vă văd, domnule profesor. Îl întîmpin cu simpatie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar la prezență. Acesta este motivul pentru care mi-am permis o mică răutate. Ne întîlnim cu o foarte puternică delegație economică și politică pe la ora 15.30. Cum masa a fost extrem de bogată, cu toții am fi dorit un scurt răgaz pentru siestă. Dar începem convorbirile și ascult prezentarea delegației chineze. Privesc delegația ieșeană și devin rău cînd îi văd pe toți atît de lipsiți de griji, senini și încrezători în șef. De aceea încep: Distinsul domn Tudose, celebru om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de câteva gânduri rapide asupra unor subiecte esențiale, la care, în „clipa cea repede“ a vieții zilnice, nu mai apucăm să reflec tăm. Nu expuneri sistematice și pretențioase, ci provocări de moment, sugestii de parcurs. Veacul nu ne mai lasă răgazuri nici să citim tratate, nici să le scriem. Dar nota fulgurantă, reflexia frugală, schița de demaraj sunt încă posibile și utile. Cel puțin așa sper. Un rol decisiv în alcătuirea cărții de față, de la titlu până la structura internă, l-a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viață. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacții“. Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat“) suspendă, treptat, cel puțin două din componentele decisive ale unei existențe depline: singurătatea și răgazul. Singurătatea e materia primă a reflexivității și a construcției de sine. „Dumnezeu - s-a spus - e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate.“ Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătății: condamnatul era, clipă de clipă, însoțit (de fapt încolțit) de o prezență tăcută, dar tenace, o prezență programată să excludă orice posibilitate a intimității și a solilocviului. Răgazul e valorificarea intensă a non-activității. E înlocuirea eficienței prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respirația lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
eficienței prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respirația lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la experiența totodată subtilă și simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
hobby-ului până la experiența totodată subtilă și simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. Sus inima! E un îndemn pe care, în limbajul cotidian, îl rostim sau îl auzim ca pe o îmbărbătare. „Sus inima
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
B: Consumul. Viața ți-e dată ca să te simți bine, să te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îți trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi nițeluș și de câștig. Lucrezi atât cât să-ți asiguri răgazurile. Te definești prin gașcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ți dai seama când ți-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]