3,561 matches
-
când părți ale Prusiei Apusene și Provincia Posen au fost cedate Poloniei pentru crearea așa numitelor coridorul polonez și orașul liber Danzig. În părțile răsăritene ale Prusiei Apusene trebuia ținut un plebiscit, la fel și în părțile sudice ale Prusiei Răsăritene. În 1920 locuitorii au fost chemați la vot pentru ca să decidă dacă aceste regiuni să facă parte din Polonia sau să rămână în Germania. 96,7 % din populație a votat pentru rămânerea în interiorul granițelor germane. Alegerea a fost de fapt între
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
1920 locuitorii au fost chemați la vot pentru ca să decidă dacă aceste regiuni să facă parte din Polonia sau să rămână în Germania. 96,7 % din populație a votat pentru rămânerea în interiorul granițelor germane. Alegerea a fost de fapt între "Prusia Răsăriteană/Prusia Apuseană" și "Polonia", nu între "Germania" și "Polonia". În 1938, naziștii au schimbat aproximativ 1/3 dintre toponimele din zonă, eliminând toate denumirile cu origini poloneze sau lituaniene. Activiștii minorității cu rădăcini poloneze (mazuriene) care nu au cooperat cu
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
minorității cu rădăcini poloneze (mazuriene) care nu au cooperat cu naziștii au fost trimiși în lagăre de concentrare. Pe timpul celui de-al doilea război mondial, provincia și-a mărit suprafața (vezi Zone poloneze anexate de Germania Nazistă). În 1939, Prusia Răsăriteană avea 2,49 milioane de locuitori. Mulți au fost uciși în război, cei mai mulți fiind băieți tineri înrolați în armata germană (Wehrmacht) și uciși în lupte. Armata Roșie a Uniunii Sovietice a intrat în Prusia Răsăriteană pe 29 august 1944. Zvonurile
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
Germania Nazistă). În 1939, Prusia Răsăriteană avea 2,49 milioane de locuitori. Mulți au fost uciși în război, cei mai mulți fiind băieți tineri înrolați în armata germană (Wehrmacht) și uciși în lupte. Armata Roșie a Uniunii Sovietice a intrat în Prusia Răsăriteană pe 29 august 1944. Zvonurile despre masacrele șî violurile comise de trupele sovietice a făcut ca populația civilă să intre în panică și să pornească în refugiu către vest. Mai mult de 2 milioane de persoane au fost evacuate, majoritatea
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
refugiați s-au înecat când vapoarele Wilhelm Gustloff, Steuben și Goya au fost torpilate de submarine sovietice. După război, câțiva etnici germani, care fugiseră din zonă la începutul anului 1945, au încercat să se reîntoarcă la casele lor din Prusia Răsăriteană. Dar chiar și germanii rămași în zonă au fost expulzați de către țările comuniste care au împărțit Prusia Răsăriteană. În timpul războiului și scurt timp după aceea, mulți oameni au fost deportați la muncă silnică în Gulag în zonele cele mai îndepărtate
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
război, câțiva etnici germani, care fugiseră din zonă la începutul anului 1945, au încercat să se reîntoarcă la casele lor din Prusia Răsăriteană. Dar chiar și germanii rămași în zonă au fost expulzați de către țările comuniste care au împărțit Prusia Răsăriteană. În timpul războiului și scurt timp după aceea, mulți oameni au fost deportați la muncă silnică în Gulag în zonele cele mai îndepărtate ale Rusiei. Mulți dintre deportați nu au supraviețuit în lagărele de muncă. Folosirea limbii germane a fost interzisă
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
cele mai îndepărtate ale Rusiei. Mulți dintre deportați nu au supraviețuit în lagărele de muncă. Folosirea limbii germane a fost interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele rusești sau poloneze. În aprilie 1946, partea de nord a Prusiei Răsăritene a devenit în mod oficial parte a RSFS Rusă. În luna iulie a aceluiași an, capitala Königsberg a fost rebotezată Kaliningrad, iar zona a fost redenumită Regiunea Kaliningrad. După expulzarea populației germane, în zonă au fost aduși ruși, belaruși și
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
germane, în zonă au fost aduși ruși, belaruși și ucrainieni în zona de nord, care a devenit parte a Rusiei, iar expatriați polonezi din partea de răsărit a Poloniei cedată URSS-ului au fost așezați în partea de sus a Prusiei Răsăritene, azi cunoscută sub numele de Voievodatul Warminsko-Mazurskie.
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
imediat de filozofia acestuia. Aspecte foarte grăitoare din copilăria, adolescența și tinerețea scriitorului se întâlnesc în trilogia sa autobiografică, opera cu care Tolstoi își face debutul în literatură. În anul 1844, Lev Tolstoi începe să frecventeze cursurile facultății de limbi răsăritene, secția filologie turco-arabă, de la Universitatea din Kazan, însă după un an abandonează studiul limbilor și se înscrie la facultatea de științe juridice. În final se întoarce în satul natal înainte de a-și încheia studiile, descurajat fiind de calitatea slabă a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
(denumită în continuare "BORR") este o autoritate religioasă a ortodoxiei răsăritene, formată ca răspuns la politica bolșevicilor fața de religie, la scurtă vreme după victoria Revoluției din Octombrie. În 1920, guvernul sovietic a început o politică ostilă împotriva bisericii ortodoxe. Patriarhul Moscovei Tihon a dat un decret prin care toți creștinii
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
și Biserica Nouapostolică, mirul, laolaltă cu botezul și euharistia, face parte din tainele de inițiere creștină. Mirul este un sacrament propriu-zis, fiind instituit de către Isus Christos. Acest lucru reiese în mod indirect din Scriptură, ținând seama de următoarele: În Bisericile răsăritene, ungerea cu mir se face, după o rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, asupra diferitelor părți ale corpului, fiecare ungere fiind însoțită de formula "Pecetea darului Duhului Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
ansamblu. Mirul îi oferă puteri spirituale pentru depășirea greutăților din interiorul și exteriorul ei. În privința fiecărui creștin în parte, în general, se afirmă că un creștin botezat poate dobândi mântuirea veșnică și fără mir. În Biserica ortodoxă și alte Biserici răsăritene, începând din secolul IV s-a generalizat acordarea mirului de către simpli preoți. În Constituțiile apostolice (sfârșitul secolului IV), impunerea mâinilor (χειροθεσία) la mir se atribuie nu numai episcopului, ci și preotului. Deși această taină este acordată de către preot, mirul trebuie
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
la botez între: Elementul exterior și vizibil al botezului care are o importanță covârșitoare este apa. Forma efectuării botezului în antichitatea creștină, care actualizează sacramental respectiv reprezintă simbolic „împreună-îngroparea și împreună-învierea cu Iisus Hristos”, este încă folosită de bisericile ortodoxe răsăritene, bisericile necalcedoniene, de baptiști, de martorii lui Iehova și alte culte neoprotestante. Imaginea baptisteriului din Subaita ne oferă o imagine clară a modului efectuării botezului în biserica veche. Conferința Episcopilor Catolici Germani a declarat, referindu-se la întreita scufundare, următoarele
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
menționate 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale. Conform unui articol de William Totok apărut la data de 02.09.2003 în revista Observator Cultural, intitulat " Febra răsăriteană a reabilitărilor. Cazul Albert Wass"</ref> La câteva zile de la instalare, autoritățile de ocupație au început deportarea românilor în lagăre. Potrivit unui raport al comandantului lagărului din orașul Püspökladány, rezultă că numai în acel lagăr au fost internați în luna
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
împărțit Germania, mai întâi, în 4 zone de ocupație. La Conferința de la Potsdam, granițele germane din zona sovietică de ocupație au fost mutate către vest, cea mai mare parte a teritoriului fiind dată Poloniei, ca o compensație pentru pierderea teritoriilor răsăritene poloneze în favoarea Uniunii Sovietice. Aproximativ jumătate din Prusia Orientală germană a fost anexată de către URSS, zonă numită în zilele noastre Kaliningrad. Exodul germanilor din Europa Răsăriteană, care a fost inițiat de Pactul Molotov-Ribbentrop, a fost terminat după război, când, practic
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
mai mare parte a teritoriului fiind dată Poloniei, ca o compensație pentru pierderea teritoriilor răsăritene poloneze în favoarea Uniunii Sovietice. Aproximativ jumătate din Prusia Orientală germană a fost anexată de către URSS, zonă numită în zilele noastre Kaliningrad. Exodul germanilor din Europa Răsăriteană, care a fost inițiat de Pactul Molotov-Ribbentrop, a fost terminat după război, când, practic, toți germanii din Europa Centrală au fost "reașezați" (alungați) la vest de linia Oder-Neisse, mutare care a afectat aproximativ 17 milioane de etnici germani. Zonele de
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
Centrală au fost "reașezați" (alungați) la vest de linia Oder-Neisse, mutare care a afectat aproximativ 17 milioane de etnici germani. Zonele de ocupație franceză, americană și engleză au devenit mai târziu Germania de Vest, în timp ce zona sovietică a devenit Germania Răsăriteană comunistă. Germania de Vest s-a refăcut din punct de vedere economic până la sfârșitul anilor ’60, proces denumit "Wirtschaftswunder" - "miracol economic", în principal, datorită ajutorului economic american primit prin Planul Marshall, în timp ce Estul s-a refăcut mai încet sub comunism
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
apuseni ai Bisericii, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona, Ieronim, Tertulian și Ciprian de Cartagina. A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa "Învățătura religiei creștine". Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie. Se presupune că Sf. Grigore (Grigore cel
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
Vigilantius" („vigilent”). Scriitori medievali care credeau în etimologia numelui său, au transpus această semnificație în lucrările sale despre papa Grigore. Se știe foarte puțin despre copilăria sa. În această perioadă, conform datelor istorice, Italia a fost recucerită de împăratul roman răsăritean, Iustinian I cel Mare, de la Goți, acest război fiind după anul 552. În 554, o invazie a francilor a fost învinsă, după care a urmat o perioadă de liniște în Italia, care, deși era condusă de puterea romană din Constantinopol
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
o minune: a apărut Sf. Arhanghel Mihail, și-a pus sabia sa arzătoare în aripi, arătând că rugăciunea creștinilor a ajuns la cer, și ciuma a încetat. Autor al scrierii în patru volume intitulate "Dialogi" ("Dialogurile"), motiv pentru care creștinătatea răsăriteană îl cinstește sub numele de "Grigorie Dialogul". A compus "Liturghia darurilor înaintesfințite", care se celebrează în bisericile răsăritene în timpul postului mare. Cunoscută cu titlul "Liturghia Sf. Grigorie Dialogul", este una dintre cele trei liturghii oficiate în bisericile ortodoxe și greco-catolică
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
creștinilor a ajuns la cer, și ciuma a încetat. Autor al scrierii în patru volume intitulate "Dialogi" ("Dialogurile"), motiv pentru care creștinătatea răsăriteană îl cinstește sub numele de "Grigorie Dialogul". A compus "Liturghia darurilor înaintesfințite", care se celebrează în bisericile răsăritene în timpul postului mare. Cunoscută cu titlul "Liturghia Sf. Grigorie Dialogul", este una dintre cele trei liturghii oficiate în bisericile ortodoxe și greco-catolică, alături de cea a lui Ioan Gură de Aur și cea a lui Vasile cel Mare. A mai scris
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
Mondial și a durat până la revoluțiile din 1989. În s-au confruntat două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
contestă sinceritatea propunerii. În septembrie 1947, sovieticii au creat Cominformul, al cărui scop a fost de a controla strâns evoluția ideologică a mișcării comuniste internaționale și a strânge controlul politic asupra statelor satelite sovietice, prin coordonarea partidelor comuniste ale Blocului răsăritean. Evoluția Cominformului a avut un regres jenant în luna iunie a anului următor, când, datorită rupturii dintre Tito și Stalin, membrii Cominformului au fost expulzați din Iugoslavia, iar Iugoslavia a rămas țară comunistă, dar a aderat la Mișcarea de Nealiniere
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
pagubele uriașe provocate în cursul de-al Doilea Război Mondial și susțineau o creștere economică puternică, Prin anii 1950 și 1960, PIB-ul pe cap de locuitor al acestor state se apropie de cel al Statelor Unite, în timp ce economiile țărilor Blocului Răsăritean stagnau. Ca urmare a crizei petrolului din 1973, combinată cu influența tot mai mare a țărilor din Lumea a Treia, cum ar fi Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și Mișcarea de Nealiniere, țări mai puțin puternice au avut mai
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a murit. Cel mai influent om din Imperiul Roman de Apus, Castinus, l-a ales succesor pe Ioannes, un ofițer de rang înalt. Ioannes nu a fost un membru al dinastiei lui Teodosiu I și nu a primit recunoașterea curții răsăritene. Împăratul Teodosiu al II-lea a organizat o expediție militară în vest, condusă de Ardaburius și fiul său Aspar, pentru a-l numi pe vărul său, tânărul Valentinian al III-lea (care era un nepot al lui Honorius), pe tron
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]