2,464 matches
-
40. Un băiat - de șaptesprezece, poate optsprezece ani - care arăta izbitor de asemănător cu Clayton - ieși din mașină. Era mai înalt acum, am remarcat, și avea părul scurt și deși purta ochelari de soare l-am recunoscut imediat. Îmi țineam răsuflarea. L-am urmărit în timp ce se îndrepta nehotărât spre intrare. Proiecta o umbră - asta e o dovadă certă. Înăuntru fiind mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit într-o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă greutate, măsurile cuvenite: ca să se vestească familia, să se cheme popa, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sacrificiul propriu, asemenea animalelor din colinde. Pielea animalului primigenius capătă astfel aceeași funcție de receptacul vital, asemenea oaselor și craniului, și este capabilă să provoace viața în formă multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și craniului, și este capabilă să provoace viața în formă multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum fusese mai înainte”199. Moartea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ajung cu două ore înainte de a-l deschide pentru noii pelerini, la ora 12. Prin bunăvoința unei domnișoare de acolo îmi las rucsacul la intrare și plec la catedrală. Este impresionantă, medievală, iar dantelăria acoperișului și a turnurilor îți taie răsuflarea. Cât de impunătoare pot fi catedralele medievale! La ora 12 sunt primul la han și-mi duc rucsacul la locul alocat de responsabil. Rămân impresionat de acest han, până acum cel mai modern și mai funcțional din toate cele întâlnite
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
face singur, imediat ce simțiți dereglarea ritmului inimii, o veți simți în zona gâtului. Verificați cu degetul mare și cel arătător pulsul la gât și imediat luați o poziție puțin încovoiată, ca atunci când vă aflați pe scaunul de la W.C., vă opriți răsuflarea și imitați sforțarea scremutului, țineți cât puteți de mult starea respectivă și eventual o repetați, până simțiți că inima și-a reluat ritmul normal. Dacă nu cedează apelați la pastilele de Izoptin, dacă nici ele nu au efect, atunci apelați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
române actuale să depășească bariera de receptare europeană? Literaturii în sine nu-i lipsește nimic. Dar lipsesc politicile de promovare. Traducători excelenți avem. Ai scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
soră-mea îl practicam înainte de a ști cum o să i se pună numele. Oricât de straniu ți s-ar părea ceea ce spun, abia acum mă simt pe deplin responsabil și pregătit din toate punctele de vedere, când aud în spate răsuflarea ademenitoare a morții, să mă apuc de marea literatură pe care am sperat s-o fac dintotdeauna. Mi se pare că tot ce-am trăit și am scris până acum n-a fost decât un exercițiu de încălzire și profesionalizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decenii s-a chemat acest complex „Pușkin”, care erau terminați, ca să zic așa, de faptul că nu aveau apă și căldură, ce puteau... ? Și stăteau cinci în cameră. Nu-i ajuta faptul că stăteau cinci în cameră, nu-i ajuta răsuflarea să se încălzească. Și știu c-a fost un marș al studenților înfrigurați și flămânzi, erau... mulți, erau flămânzi, dar înfrigurați, în primul rând, și lipsiți de condițiile minime igienice, care au ajuns până-n centru, au fost... atunci cred că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
hermeneutică a ideii de comic, urmărită atât în plan istoric cât și sincronic. Întreprindere deloc lesnicioasă întrucât autorul însuși constată cuvântul comic "lasă impresia unui lucru aflat "la îndemână"" și despre care oricine pare a putea spune totul "dintr-o răsuflare". Numai că, abordând chestiunea metodic, apare dintr-o dată revelația unui câmp de investigare extrem de amplu și de complicat. Simpla inventariere a teoreticienilor care s-au aplecat asupra ei, din Antichitate și până azi, obligă la o sistematizare a cercetării, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
9,24 65. O sută de lei: poluare sau depoluare? Poluarea este un fenomen vizibil În ziua de astăzi, chiar dacă de multe ori nu o conștientizăm. Dar așa să fie oare? De câte ori, plimbându-ne, domniile voastre ori eu ne-am ținut răsuflarea, când pe lângă noi trecea un camion Într’un nor de fum? Exemplul ales nu e Întâmplător; el arată diferența dintre o poluare punctiformă, mai mult decât vizibilă și o poluare difuză, sub pragul vizibil. Aș putea extinde acest exemplu arătând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și azi cu oile lor prin aceste părți ale Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sale aspre și de ale noastre, fără nici o satisfacție. Următoarea oră era de dirigintie, cănd profesorul a intrat în clasa să uitat atent preț de câteva clipe în ochii noștri, noi am rămas în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand impresiile, iar el blajin că un gospodar de la munte, a spus doar atât: ați crescut! Am inteles cu satisfacție că a avut nădejde în noi și de asta am fost tare mândri. Profesorul Vasile Tiganescu în special, si de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
de liniște. CÎnd am plecat să adunăm morții, după prima serie de focuri, nu mai era nimeni pe autostradă...“ Imaginarul e plin deopotrivă de abundența și de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit corpul Încordîndu-i-se sub pătură, apucînd un cuțit și ținîndu-și răsuflarea. Avînd Încă proaspătă În minte experiența din noaptea precedentă, m-am hotărît să rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva contagioase prin părțile astea. Am ajuns În San Carlos de Bariloche Înainte de seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care se luptau să supraviețuiască mai dădeau senzația de viu. Apoi, brusc, huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam cu platoul. Am intrat În localitatea Estaque, iar peisajul era incredibil; privirile noastre extaziate se fixau temporar pe priveliștea care ni se așternea de jur-Împrejur, apoi a trebuit să aflăm numele și explicațiile tuturor lucrurilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
civilizația incașă, tot mai era Îndeajuns de văzut, și am cercetat muzeul de-a lungul a cîteva zile. Curatorul metis era foarte bine documentat și avea un entuziasm pentru rasa al cărei sînge Îi curgea prin vene de Îți tăia răsuflarea. Ne-a vorbit despre trecutul splendid și despre mizeria În care se află acum, de nevoia urgentă de a-i educa pe indieni, ca un prim pas spre reabilitarea totală. A insistat că singura metodă de a diminua efectele soporifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîncării obișnuite. Făcînd drum Întors spre secția de poliție pentru a dormi cîteva ore, am luat-o pe o scurtătură și ne-am rătăcit. Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră cînd am dat cu ochii de un cîine și de stăpînul acestuia, luminați de luna plină, arătînd ca niște stafii! Însă nu ne-am dat seama că siluetele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am avut astă noapte: Se făcea că eram într-o zi de vară străvezie și luminoasă, pe marginea unui lac de munte înconjurat de pădure de brad. Mă azvârleam în apa limpede și răcoroasă și înotam pe dedesubt, ținându-mi răsuflarea, dar cu ochii deschiși, până treceam de 252 insulele de alge ce acopereau lacul la mal. Apoi ieșeam la suprafața apei și mă bucuram de lumina dulce a dimineții. și-mi era atât de bine... Dimineața m-am trezit cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă, nici nu probează ce simt la vederea caiselor. Mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a rima făcea să-ți zvâcnească răsuflarea în cutia tâmplelor. Poeziile lor m-au subjugat, le știam pe de rost cu zecile, fără să le fi învățat vreodată dinadins. Ele priveau îndeaproape viața mea, da, asta era, îmi vorbeau și se învățau pe de rost de la sine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]