2,643 matches
-
pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la pagina povestirii copilului, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care le-au căpătat? Îmi amintesc și astăzi tragismul gândurilor și faptelor care m-au aruncat, aproape complet paralizat, în clădirea aceasta destinată celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt asemeni Celui care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am simțit că Puiu îmi dă un cot, credeam că vrea să-mi spună ceva, dar el s-a desprins doar de spatele meu, aruncându-se cu elan pe burtă, în grâu, încât am crezut că-l nimerise vreun glonte rătăcit, apoi s-a întors repede spre mine, cu palmele făcute căuș, și mi-a șoptit să mă uit ce-a prins, m-am aplecat mai aproape, el și-a depărtat puțin palmele și, uitându-mă printre degetele lui înmănușate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitat în jurul său nădăjduind să afle ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
între acceptarea și refuzul faptului că viața este cu mult mai rea decât și-ar fi putut ea închipui, că viața e nedreaptă în esența ei și nimeni nu o avertizase serios asupra acestui lucru. Ochii i-au căzut, privind rătăciți. Își scutură capul. Cred că a dat chiar din picior. Și l-am pierdut pe Shadow, spuse ea. — O, nu! A fugit peste acoperișuri. După care a fugit și ea, prin camera din față și pe ușă, coborând toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oră o să se întâmple ceva! Și încă ce întâmplare! Una de-ai s-o ții minte toată viața, dacă n-o să ți se-nfunde, de tot, azi!” Ceasornicarul a ieșit în pragul atelierului. Nu arăta că se teme; părea nițel rătăcit. Sau nepăsător. Asta a întărâtat iar mulțimea. „Hai, ce faci? Nu-l dobori de bunăvoie?” „Te gândești cum s-o întorci?” „Crezi că o să ne duci cu vorba?” „Hai, Pitpalacule, ce mai aștepți!? Vrei să...” Ceasornicarul nu dădea semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
izbutit cu nici un chip să mai iasă. Au încercat unii, asemenea lui Teseu, să deruleze un fir roșu, care să le arate calea de întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Când visez în noapte, ascultând izvorul, Vine lângă mine, o nălucă, dorul, Speriat de jocul provocat de unde Și la mine-n suflet, iute, se ascunde; Răscolește totul, ca să-i fie bine Și-mi alungă gândul, rătăcit, spre tine... Îmi transformă-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a fost odată... Am retrăit fapte ce păreau uitate Și m-a scos o vreme din singurătate, Iar în zorii zilei, mă trezesc și sufăr Numărând
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot el m-a îndemnat să am răbdare și să le privesc pe toate prin ochii lui Hristos, prin ochi de porumbel. Racla cu moaștele Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, ce se păstrează în biserica mare a Mănăstirii Secu Daruri rătăcite Mănăstirea Secu, în clepsidra timpului, numără nenumărate generații de călugări, care s-au nevoit în multe chipuri la întărirea și înflorirea mănăstirii lor. Unii și-au încrustat urma pe papirusul vremii, alții și-au trecut sub tăcere ostenelile lor. Și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
are ferestrele Închise, fiindcă, dacă le-ar deschide, Întunericul ar invada lumea și mințile oame nilor, așa cum a cotropit mintea lui Căreală, despre care alții ar fi spus Încântați că e un bun personaj de roman. Nu era decât un rătăcit pedepsit de viață fără motiv, și nu avea nimic de a face cu literatura, iar episodul de mai de vreme dovedea clar că vorbele lui fără noimă nu exprimau decât Întunericul din sufletul lui, Întuneric gros, asasin. Oamenii frumoși pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bună De la cea ce-o am iubit. 1026 {EminescuOpXV 1027} 5 Astăzi mă despart de tine Sufletul mi-ai săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
spre intrarea departamentului de imigrație. Își ținea maxilarul puternic strâns într-un unghi elegant, cu fața întoarsă de la mine ca și când ar fi șters cu ostentație orice urmă a existenței mele. În același timp, am avut puternica impresie că era complet rătăcită. La o săptămână după audiența finală, am găsit-o așteptând un taxi în fața Terminalului Oceanic pe când părăseam biroul lui Catherine. Am strigat-o și, oprind mașina în spatele unui autobuz al liniilor aeriene, i-am arătat scaunul de lângă mine. Legănând poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sete, mi-am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de ultimul poem publicat de Tzara înaintea plecării în Elveția, „Furtuna și cîntecul dezertorului“ (o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără probleme în gașca celor mari. Când ei, cei mari au terminat facultatea i-au lăsat bonoteca! Mii de bonuri de toate culorile, literele, cu dungulițe în toate sensurile la toate cantinele studențești din București și de oriunde. Aveau acolo rătăcite și câteva zeci de cartele întregi, ce poți să mai spui< o adevărată comoară ce se transmitea din vremuri imemorabile colegilor mai mici însă nu oricui. Erau reguli bine stabilite și moșteneau această avere numai ’’studenții merituoși’’ și care dădeau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi bulevardul. - Hai acasă. Astăzi trebuie să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
roz. Îi urmăresc cu atenție fața, pe care au crescut lăcrămioare, înflorește trecutul în iarnă, la gât o cruce de piatră, ce arde. *** Oglinda rotundă e spartă, destinul n-o mai poate lipi, femeia aleargă prin viață asemeni unui fulg rătăcit. Nefericirea doctorului Nepoatei mele, doctor Daniela Lepădatu Toți oamenii sunt fericiți și sănătoși, doctorii, asemeni cocorilor, pleacă înainte de lăsarea zăpezii, gata cu rețetele, obligați să le prafeze, cu salariul mai mic decât a omului ce face, mândru, în oraș, curățenie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un singur om sărac eu nu cânt și nu prea știu să dansez uneori desenez capuri străine scriu rar și numai atunci când ziua cade sub roțile trenului dacă te-aș întâlni nu știu ce ți-aș povesti ești cea mai aproape depărtare rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri nu am unde să mă grăbesc printre dinți îmi rămâne curentul electric și oase nu a fost niciodată ceva să nu iasă cu o moarte mai devreme umbra mi te-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
băgat la închisoare, se internă la Mărcuța și toată povestea fu îngropată și dată uitării. "Organele" se agitară puțin, după care deciseră să claseze cazul, sub motiv că nu se putea începe urmărirea penală contra unui biet cetățean cu mințile rătăcite... Doar nu erau atât de stupizi apărătorii republicii populare, ca să dea apă la moară dușmanilor de clasă și înveninatei propagande occidentale, oferindu-le pe tavă încă un martir! În postul de gestionar rămas vacant veni la scurtă vreme Lazăr Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
an și de grupă, Victor legă repede cunoștințe și prietenii. Mai mult de jumătate erau bucureșteni ca și el, iar restul de prin toată țara: din Moldova, din Ardeal, din Dobrogea, plus doi bulgari din orașul Ruse și un grec rătăcit; dar colegul Hagiopolu, care făcea parte dintr-o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale soarelui, prelingîndu-se parcă din granit, chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac rău? Cum poți gîndi așa ceva? - Duceți-o la SRPJ! le ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu Încetul se potoli. CÎteva ceasuri mai tîrziu, la primele raze ale soarelui, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]