2,603 matches
-
al unui tărâm cvasiexotic, investigat într-o dispoziție de vacanță - răstimp lipsit de griji și constrângeri, mobilat cu mici aventuri mereu neprevăzute, niciodată prea grave - și privit prin ochii copilului preadolescent, e completat cu descripția competentă și savuroasă a unor rafinamente gastronomice pescărești și vânătorești. Voievozi fără morminte (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) e un roman istoric, prezentat la apariție ca inaugurând un virtual ciclu consacrat evocării epocii lui Mihai Viteazul (chipul acestuia nu apare încă în acest prim volum
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
astfel polemice față de „complexul Dinicu Golescu” (mirare, admirare și comparare în raport cu ce ai lăsat acasă). Expresia căutat vulgară e consonantă cu „românul rupt în fund”, care nu se mai miră de nimic și nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației. Edițiile publicate de C. din opera de tinerețe a lui Marin Preda și din memorialistica lui Mihai Beniuc au oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
formulărilor subtil-penetrante, unele sintagme având turnura caracterizărilor de referință. În G. Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării eminescologice”. La Al.O. Teodoreanu, descoperă „fața ascunsă” a unui „prozator artist”, făcând „literatură din literatură” în narațiunile lui pline de farmec și rafinament, care exaltă, în maniera lui Boccaccio, „viața ca sărbătoare”. Din publicistica lui B. Fundoianu deduce „setea de echilibru a acestui neliniștit”. De o consistență împinsă până la refuz, complexă în articulații, analiza creației lui Dan Botta relevă o remarcabilă înzestrare îndeosebi
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
clasică. Operând, asemenea mai tuturor poeților notorii din generația lui, cu mijloace prozodice - și expresive, în general - consacrate, cu material de inspirație din cele mai canonice surse, H. se impune ca individualitate artistică distinctă prin particularități de meșteșug, prin specificitatea rafinamentului tehnic. De la început se caracterizează printr-o anumită sobrietate a formulărilor, lipsită de rigidități, vădind un simț al cuvântului și al frazei în virtutea căruia vocabulele prea demonetizate, clișeele rudimentare pătrund în texte mai rar decât la numeroși alți producători de
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
marcată prin varii referințe textuale (tragediile lui Racine, romanul proustian) de adecvare la o paradigmă livrescă. De asemenea, ariile muzicale menționate în majoritatea romanelor produc un context dramatic față de care se ridică problema adaptării substanței narative. Toate aceste preocupări de rafinament intelectual manifestate de Sandu contribuie și ele la susținerea și acutizarea lucidității torturante a analizei, drama sufletească având posibilitatea transpunerii și în termenii personalizării (interiorizării) experiențelor culturale. Expresie a modernismului de concepție din perioada interbelică, exercitat cu o exactă conștiință
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
mușchetarii lui Dumas: Cae Indru, „nepotul secret” al voievodului, războinicul perfect în toate; Chirilă Zece Cuțite, specialist în respectiva armă; Ducu cel Iute, ilustru „profesor” al spadei; limbutul Costache Caravană, maestru în folosirea pistoalelor. Tipologia inventată cu umor, bun-gust și rafinament aruncă cititorul în mijlocul unor acțiuni furtunoase, desfășurate precipitat pe mai multe fronturi și tabere, pornind cu bătălia de la Călugăreni și sfârșind cu trădarea lui Mihai, cu puțin timp înainte de a fi ucis. Acțiunea istorică trece în plan secund, prim-planul
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
rotitoarelor povești (1991) vădesc, sub aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți, spre tărâmuri îndepărtate, dar adevărata plăcere „o aflau în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase, călătoriile, artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai viciului cu gesturi de rafinament seniorial, se prăbușesc fără putință de salvare, în timp ce Pirgu răzbate până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile romanului se degajă un
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
iar din 1990 până în 1992, apoi din 2001, redactor-șef al revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. C. scrie o poezie discretă, fină, livrescă, ușor sentimentală, cultivând cu rafinament imaginile plastice. E vorba despre „stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
țărână-n cap e, ca și Funeraliile..., un roman-parabolă, cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu sensuri perene, investigând resursele infinite ale abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă deportarea „chiaburilor” din Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
debutat în 1959 într-o plachetă editată de Casa de Creație din Bacău. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1983, 1993) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974). Poezia lui G. este dominată de întrepătrunderea dintre rafinamentul universului livresc și savoarea delicată a gesturilor și senzațiilor simple. Regăsirea simplității dă naștere unei euforii lirice cu atât mai intense cu cât îndepărtarea de o candoare resimțită ca „originară” este mai mare. Reîntoarcerea la paradisul sentimentului frust se face
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
legume, peregrinează prin „grădinăriile” de pe malul Dunării, în încercarea de a-și potoli mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea inițiatic, regresiune spre „duhul” primar. Și, din nou, secvențe reușite, aici de o poezie grațioasă, orchestrate cu rafinament senzorial. Ludicul ia proporții în Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor, parabolă sarcastică, exsanguă a lumii pe dos, mizând pe truvaiuri funambulești și paradoxuri împinse până la absurd, ca la Urmuz. Aceeași plăcere a evadării fanteziste, dublată de combustia la rece a
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
un spațiu al alegerilor neîncetate, care pregătesc sentimentul oboselii de a trăi într-o lume imprevizibilă. Versurile libere și absența punctuației (surse ale unei ambiguități de bună calitate) întăresc impresia de nonconformism stilistic, lăsată de imagistica vulcanică, vădind un netăgăduit rafinament estetic. Noaptea de hârtie (1971) este primul antiroman prin care se întrerupe tradiționalismul epic din literatura română a Voivodinei. A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
ca să obții o manieră nu e nevoie de Eminescu, ajunge și Popovici-Bănățeanul. Diferența o face fetișizarea. Această singularitate abstractă compusă de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și rafinament. Titu Maiorescu, după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată scrisoarea, cu acel stil intuitiv din care renaște realitatea și se înfățișază în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu grijă: vază mai mult sau mai puțin bogată și elegantă cu flori (artificiale iarna, naturale vara), piramide de fructe, patiserie, bomboane. Desertul așezat dinainte, totul arată că nu vor fi surprize. Masa sub toate aspectele ei, afișează distincție și rafinament: fețe de masă, tacâmuri, porțelan, flori, totul trebuie să flateze ochiul convivilor. Folosirea "dormant"-ului" - platou cu etaj din fructe, condimente, drajeuri, etc. care rămânea pe masă pe tot parcursul cinei și care dă ocazia unei infinități de compoziții în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dragostei. Profitând de tulburarea Mélitte-ei, Trémicourt dă un semnal în momentul decisiv și niște muzicieni ascunși cântă un concert fermecător care o derutează pe doamnă. Să nu mai vorbim de sala de baie și de cabinetul de toaletă de un rafinament deosebit. Mélitte nu mai rezistă la atâtea minunății; se simți parcă sufocată și trebui să se așeze"251. Pentru a-și reveni ies în grădină "dar ce surpriză pentru Mélitte să vadă...". Fiindcă și aici grădinarii și-au dat toată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
valurile unui prezent continuu ca refrenul de note pe care la nesfârșit pianul lui Horus le relua?" Solitarul nostru știe deja că plăcerea scapă "oricărei limite temporale când este folosită cu destulă finețe" și că este în arta erotică un rafinament, o estetică cu un formalism exigent care face posibil tremurul unui timp care scapă timpului, un suspens care se întinde la nesfârșit între împlinirea clipei și o durată extatic dilatată. Formalismul, artificialismul solicită imperiul semnelor, imediat și prospectiv pus în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de a fi în lumea morților". Bătrânul al cărui nume îl ignorăm 447, este ca și Roderick Usher, ultimul descendent în linie directă al uneia dintre cele mai nobile familii din provincie. El are ca și acesta o extremă sensibilitate, "rafinamentul devenit maladiv" de ultim reprezentant al unei mari familii și conștiința unei iremmediabile dispariții 448. Zgomotele auzite sunt sub semnul unei percepții invizibile. Dacă Lady Madeline își anunță astfel întoarcerea sa într-o lume suferind de o hipersensibilitate la sunet
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
popoare dureros de conștiente și rușinate de retardarea lor. Ascensiunea spectaculoasă a scoțienilor în secolul al XVIII-lea s-a produs în interiorul unui popor descris cu acuratețe drept «dureros de conștient de înapoierea și sărăcia sa, de lipsa lui de rafinament, de provincialismul său». La un secol distanță, același fenomen s-a produs în cealaltă parte a lumii, o dată cu ieșirea Japoniei din izolarea sa autoimpusă [...]. Pe de altă parte, mândria pentru realizările din trecut poate face ca o națiune sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adaptat în Anglia? N.M. Pentru mine, Anglia a fost foarte primitoare. A.V. Deși spiritul britanic este mai rece. N.M. Știu, m-am căsătorit cu un englez (râde)... Poate pentru că am fost doritoare de cultura lor, am fost doritoare de rafinamentul lor, pentru mine a fost o școală. Am fost bucuroasă că am ajuns într-o țară în care pot să învăț. Dar, lucrul cel mai important, mi-au dat timp și spațiu ca să învăț. Nu s-au băgat în "gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lumii poetice imaginată de César Frank. Înregistrările ulterioare, din vremea studiului cu Dmitri Bașkirov la Conservatorul Regal "Regina Sofia" din Spania, recitalul din iunie 2001, la o altă întoarcere în Iașul natal au revelat, bineînțeles, adaosurile de informație și de rafinament al șlefuirii sunetului. Dar atracția era mai presus de treptele devenirii: datele native, dacă nu există ori sunt firave, pot fi compensate cu inteligență, informație, studiu și luciditate. La Vlad Iftinca, toate acestea nu ar însemna prea mult dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și revista care-mi găzduiește articolul din rubrica de față. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Prințese date uitării sau necunoscute... Emil BRUMARU Forma poate fi gustată în toate felurile ei, depinde de spectrul, îngust sau larg, generos, infinit al „privitorului“, de rafinamentul lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cu toate acestea nu au consumat. Consumul înseamnă bogăție, surplus de mărfuri și mai ales alegere. Consumul înseamnă frică manifestată. Venim înspre obiecte și lucruri cu speranța că prin ele ne adăpostim și ne ușurăm viața. Consumul creează gustul și rafinamentul în infinita desfășurare și diviziune a activității economice. În context trebuie să spunem că teoriile socialiste despre lăcomie și consumerism nu satisfac explicativ și nu își propun să înțeleagă individul uman sub aceste complexități. Omul nu consumă din pasiune. Dacă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]