5,449 matches
-
care îl primise ca dar de nuntă în urmă cu patruzeci de ani. Doamna Duffield adora confortul. Și nu-i plăcea să doarmă pe saltele așezate direct pe podea pentru ca buștenii planetei să fie cruțați de la a fi transformați în ramă de pat. Așa cum nu agrea ideea să ia loc pe „scaune“ făcute din lăzi de piersici reciclate. Și, cu atât mai puțin, nu aprecia gestul de a face baie după Jake, în „sosul“ lui, numai pentru că regulile din acea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de oameni. Hugo a înaintat împleticit, dar fericit, către scaunul din plastic portocaliu de lângă ea. — Îmi cer scuze că am întârziat, a anunțat el către întreaga clasă. În centrul semicercului stătea o femeie cu un chip prelung, niște ochelari cu rame subțiri și un zâmbet larg și vesel. —Bine ai venit, i-a spus ea lui Hugo. Acum că ai ajuns și tu putem să începem. Numele meu e Lotti... Fusese ideea lui Alice să vină, din nou, la cursul prenatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l cumpere, ca și cum nu ar fi fost de ajuns că asculta radioul și afla din jumătate în jumătate de oră cât este ceasul. I se păru că limbile au intrat în grevă. Era un ceas rotund, ieftin, cu cadran alb, ramă neagră din plastic și limbi albastre. Trei limbi albastre, chiar spusese vânzătorului de ce albastre, de ce nu verzi, de pildă? Vânzătorul ridicase din umeri. Secundarul dădea senzația că se mișcă, dacă se uita la el nu ar fi putut să spună
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în piept, abordă o mină jucăușă și întrebă ce-mi recomandați?, convins că imediat se vor aprinde reflectoare și va afla că l-au luat de fraier la camera ascunsă... Vânzătorul își așeză pe ochi o pereche de ochelari cu ramă neagră, apoi răsfoi câteva secunde hârtiile din fața sa... Dragă domnule, majoritatea dorește Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar Ipocrizia... Ehe, poate că marketingul nu este bun, nu se înghesuie nimeni. Păi dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Simți o mână pe umăr. Nu-i veni să creadă atunci când auzi din nou vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un somn cu vise... ... Se făcuse că, i s-a părut că aude bătăi ușoare în ușă... “-Ia!.. Tresări el. Bate cineva..!” își zise în somn și alergă să vadă cine e la ușă. Un tânăr, timid, cu ochelari cu ramă neagră, groasă, îi întinse prin deschizătura ușii, sfios, fără să spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o ramă, la căpătâiul patului. - Frusina, o întrebă tatăl ei într-o zi, de ce nu mergi iar la formația de dansuri, la cămin, am auzit că se fac concursuri în fiecare an. - Tată, nu pot, nu mă trage sufletul să dansez când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nobilissimo, secondo l'ordine de' Cittadini di que' tempi, o perche perchè fosse disceso da M. Rinieri sepolto în S. Maria Novella col titolo d' egregio Cavaliere, o pur della Casă de' Soldanieri, da' quali per agnazione, n'uscì un ramo, che și disse molto nell'antico de' Rinaldeschi, si sospese alquanto l'animo de' Padri, comparsa le sentenza în Consiglio, per la quale și condannava ad esse impiccato alle finestre del Palazzo del Potestà: piaceva loro, che la giustizia și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și Biagio di Giovanni di Biagio (ibid., 101, dos. 225r ) -, dar legătură dintre ei și Antonio di Giovanni di Antonio al nostru, dacă există, nu este cunoscută. Conform cu "Priorista Mariani", V, dos. 1191r, "Per essere stată poco numerosa în questo ramo, che venne în Firenze, si vedono în essa pochi godimenti di antichi magistrați". [Din moment ce membrii acestei ramuri care au venit în Florența erau puțini, familia a deținut puține vechi magistraturi] 48 Vezi ASF, Carte del Bene, 49, în care Scrisorile
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate În coperți groase, care Adina Dabija 28 răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucă- uși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor. i-am explicat că eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un mag‑ net. Într‑un târziu s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece Încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. SlăbĂnogul ne‑a făcut semn imediat ce a văzut‑o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e Înnebunită să facă afaceri. Toți Ăștia care stau la masă În jurul nostru, uitați‑vă puțin la ei. Uite, Ăla cu oche‑ lari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, Ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile niște fabrici de ciment. A vrut să mă ia și pe mine, dar mi‑a fost frică. Și băiatul de adineaori, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să rămân prinsă În lumea aceea. observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 SĂ zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia Îi râd mereu ochișorii În cap, În dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e Însuși diavolul sau Șaman 73 un agent secret al acestuia. Își Începe ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fărĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. CĂldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă Întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și Început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. CĂldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă Întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și Început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente pentru durere. Cine ești tu ? Ești medic ? — Nu, răspunde el. Noi suntem viitorii tăi colegi de la Succes. Eu sunt Grasu’, iar el e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate în coperți groase, care răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucăuși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. Slăbănogul ne-a făcut semn imediat ce a văzut-o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile niște fabrici de ciment. A vrut să mă ia și pe mine, dar mi-a fost frică. Și băiatul de adineaori, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fără doar și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente pentru durere. Cine ești tu ? Ești medic ? — Nu, răspunde el. Noi suntem viitorii tăi colegi de la Succes. Eu sunt Grasu’, iar el e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]