18,605 matches
-
începând din anul 1944 și a fost sprijinită de secretarul la Ministerul de Interne Teohari Georgescu pe numele real Baruh Tescovici. Numele românesc va fi ,,Brigada Mobilă“ și avea următoarele misiuni: să convingă populația că întregul aparat de stat al ramurilor burgheze este vinovat de dezastrul țării și trebuia neutralizat, iar în anumite cazuri chiar lichidat; partidele istorice deveneau automat agenturi ale spionajului fascist și imperialist și trebuiau desființate; unitatea trebuia să lichideze elita intelectuală, economico-financiară și politică a țării, care
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ?' CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/344381_a_345710]
-
spre transcendent și o comunicare cu spațiul celest totul s-ar destrăma, s-ar pierde în haosul nemărginit. Sensibilitatea trăirilor și limbajul rafinat frapează prin paleta largă a disponibilităților sugestive: Tu și Eu „dezbracă-mă/ de gânduri/ cum toamna dezvelește/ ramul de ani/ vestind venirea serii// dezbracă-mă/ de oameni/ de chipurile lor/ văzute doar de tine/ mă ajuți/ să buchisesc/ frunza care cere ajutor// îmbracă-mă/ cu primele cuvinte june/ timid le așez pe frunză/ în plutirea-i de vals
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
slavă nesfarșita zare. Al astrului zâmbet fulger e-ncremenit, Nadir și zenit pe veci le-a contopit Încrustând eterna clipei feerie Cufundată-n raza plină,sângerie. Euros ia ființă-n altă depărtare Aducând prea blânde valuri de răcoare Printre trunchii ce ramurile-și pleacă Înspre unduinda oglindă de apă. Ulmii,chiparoșii,stejarii,salcâmii, Plini de-nțelepciune,istoria lumii De al său adânc tainic povestită Stau și o asculta. Neadeverită Însă lor le pare,și se întristează Când află că omul,azi,nu
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Ciudat ar fi faptul că, în ciuda a tot ce știm noi, clădirea rămăsese în picioare, nimeni nu furase pietrele cenușii ca să-și facă vreun coteț sau ca să le arunce în drum. Așa că, acum, o familie cu origini florentine dar cu ramuri în Guineea (!!) cumpăra fermă și, conform legii care apără valorile de patrimoniu, reface totul apoi, păstrând cu sfințenie specificul, aduce locuința la cele mai înalte standarde ale confortului modern. Apar terase gazonate, grupuri sanitare moderne, cu apă caldă inclusiv în
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
toaca sus la mânăstire E ora sfântă, e ceasul dimineții de slăvire Apoi cântec si tril în valea însorită de mister Împletit armonios cu imnul îngeresc din cer. Codrii seculari din Bucovina până în Banat Laude-Ți aduc prin legănări, neîncetat Ramuri tinere zâmbesc și binecuvântă Tainic, în revărsatul zorilor, Lumina multă. Se trezesc și oamenii să vadă răsăritul Dar oricât de cotropitor le-ar fi privitul Nu pot trece acolo unde Tu ai pus hotar Vrednicește-ne Doamne cu blândețe și
BATE TOACA SUS LA MÂNASTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348028_a_349357]
-
fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
credința în spirite, în locurile sacre, în divinitatea care se putea manifesta oricând și sub orice formă, este comună tuturor popoarelor lumii. Credința în „kami” este încă vie la sensibilii japonezi. Și azi, se mai aduc ofrande în templele shinto, ramuri ale arborilor considerați sacri precum arborele „tamagushi”. Pentru japonezi, oglinzile vechi, arborii seculari, săbiile samurailor și anumite pietre, sunt sacre. În curtea unui templu de pe munte, la Kamakura, am fotografiat astfel de pietre sacre, așezate două câte două în anumite
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
scapă de ele se purifică într-un râu pe malul căruia își leapădă hainele. Din aceste haine se nasc alte „zeități”. În Japonia de azi, cu prilejul diferitelor sărbători („matsuri”) care își au originea în shintoism, sunt prezente florile precum: ramuri de piersic înflorit la „Hina Matsuri”, sărbătoarea fetițelor ( 3 martie), irișii la sărbătoarea băieților, ”Tango-no-sekku” ( 5 mai). Odată cu pătrunderea buddhismului în Japonia a apărut și ofranda florală adusă lui Buddha. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit, este că japonezii
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
watch?v=kXqgubGrPfk&feature=player detailpage ...Dorul.. În noaptea albastră și caldă de vară... Doar sufletul meu este rece și gol... În inima-mi arde o rană amară... Privesc printre lacrimi la poza din hol... Iar vântul se zbate ușor, printre ramuri... Tresar, mi se pare c-aud vocea ta... E ploaia ce bate cu lacrimi în geamuri... Sunt lacrimi ce nu pot ajunge la inima ta... Surâsul tău mi-apare în fiecare vis... Și-mi luminează somnul în fiecare noapte... Iar
DORUL (RECITA DL. GEORGE SERBAN) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348115_a_349444]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ctitorie Biserica îmi pare o casă părăsită În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de rugăciuni șoptite. A dimineții rouă o frescă adunată
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
mai ales, știe să facă din pictură elogii de mulțumire Domnului, pentru harul pe care i l-a trimis. Ioana Teodora Duță fascinează și de această dată pe iubitorul de artă cu mireasma și cu murmurul primăvăratic din mugur de ram și de floare, din peticul de cer sau din adierea de vînt, care presimt plenitudinea anotimpului. Timpul trece frumos în astfel de momente și abia atunci îți dai seama cît de urîtă este răutatea sau zgomotul postmodernismului, și cît de
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
Aripi niciunde- doar culori estompate și niciun sunet. Stea în cădere- zgomotul pietrelor în prăpastie. Nici urmă de zbor- în cuibul părăsit doar razele lunii. Alb nemărginit- șiruri de urme de pași și nicio umbră. Foșnet când și când- printre ramuri de măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de copaci. Apus
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
câte una câte una apar în mâinile sub tălpile deasupra gândurilor mele ca niște pupeze uitate în plină iarnă cu ciocul larg deschis într-o explicație amânată. Noroc am cu domnul corb. El le gâdilă în joacă până cad de pe ramurile copacului în inelele căruia m-a ademenit esența de viață sau mai degrabă m-a absorbit odată cu prima rodire a sămânței de om în pântecele blând al mamei. Odată ieșită de acolo - din prostie sau din obligație (asta rămâne să
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
de criză - „Colț de rai” vinde cruci și prosperă din plin liber la viață - mașina funerară întroienită cușme pe stradă - prin zăpada adâncă nici urmă de roți pasul încremenit - sub lumina stelelor ecoul tăcerii spital în beznă - haotic zbate vântul ramurile goale deodată cald - sub flori de nu-mă-uita mormântul iernii rondul înflorit cu lalele galbene - orinicul oprit la afișul nou o bătrână atentă - promoții la sicrie vilă cât palatul - și-n fața ușii lăsat șirul de papuci mâță la tomberon - vremea
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347571_a_348900]
-
PĂMÂNTULUI Autor: Anton Viorel Publicat în: Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Pământul care plânge după stele acoperit de umbre trecătoare, călcat de pași ce lasă urme grele peste cascade ce curg nemuritoare. Coroană lui din ramuri vestejita își plânge floarea ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjita era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flamand, el îi uicide și singura aripa care
LACRIMILE PAMANTULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347578_a_348907]
-
cheamă. Mă întrebam în gândul meu de ești doar o nălucă, sau înger de la Dumnezeu ce către cer se urcă. De câte ori te mângâiam simțeam că-mi ești aproape, și lângă tine mă topeam ca luna lin pe ape. Dar printre ramuri ce plutesc pe valuri de lumină, te-aștept să vii să te iubesc sub cer pe lună plină Referință Bibliografică: Chemarea viselor / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CHEMAREA VISELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347589_a_348918]
-
m-am oprit decât aici! - Bravo, Pufosule! Cum de au unii noroc de toate fără să muncească! Pe când eu ... Hai să vedem ce este în rucsacul Iuliei! Vad că e cam plinuț! Nici nu apucară bine ursuleții să scoată de sub ramurile de brad rucsacul, că a apărut ursoaica, mormăind morocănoasă, nervoasă că nu a adus niciun vânat din pădure. - Mami! De ce ești așa de tristă! Vino încoace să mănânci cu noi! Știi ce bine ne-am descurcat cât timp ai lipsit
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
îmblânzită, că tot ce este ostil și neprielnic poate fi înfrânt prin lumina și căldura anotimpului aducător de viață și speranță. Doamnele și domnișoarele poartă mărțișorul din prima până în ultima zi a lunii martie, când vor lega șnurul alb-roșu în ramurile unui copac înflorit, rostind în gând o dorință și păstrând în suflet nădejdea împlinirii ei. Câte dorințe, atâtea mărțișoare de târguit, pentru că ai de unde alege! Spre deosebire de perioada comunistă, când luai mărțișoare de la tutungerie și de la mercerie, ori, în cazul în
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
brodându-le sufletele pe borangicul cald al clarului de lună. • Fiecare Liliac se prinde ca o broșă de turcoaz pe umerii de nard ce le poartă destinul ca o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
sunt afectat de un astfel de “accident”, voi puncta doar că, genetic, sunt frustat de necunoașterea Arborelui filogenetic Y (Cornul Africii & Etiopia)și de Consorțiul cromozomial Y(CC) din Europa & Balcani. De exemplu, Codul E-M215, E-M35, E-M281 (Y-ADN) are două ramuri vechi care conțin toți oamenii moderni. Oricum, un lucru e cert: ambele crime vin la comanda „bestiilor triumfătoare”(extratereștri ET-X-Y-Z) care se ascund sub aceste “coduri”, iar geneticienii, psihologii și juriștii sunt constrânși de acești arhonți să declare că descoperirea
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]