5,027 matches
-
scriseseră despre mica circulație sanguină, între care spaniolul Miguel Servet, ars pe rug de calvini, în 1553, la Geneva. Deci, în plină Renaștere, Servet precizase că sângele circulă de ventricolul drept al inimii la plămâni „unde se purifică“, și se reîntoarce la inimă prin atriul stâng ajungând în organism prin artere, sângele fiind „spirit vital“. Realdo Colombo profesor de Anatomie la Padova, după cum am văzut, vorbise de diasole, sistole, menționând că sângele circulă dinspre inimă spre plămâni, de unde se întoarce „aerisit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ridică de lângă ea și se apropie de oglindă. Își măsură multă vreme chipul în oglindă, atât din față căt și din profil, încruntăndu-se, descrețindu-și fruntea, zâmbind, și aranjăndu-și când părul din creștetul capului, când ochelarii. Ai dreptate! făcu el reîntorcându-se lăngă Arethia. Nu observasem. Dar altceva, din caracterul meu, ce-ți mai place?...[...] Sinceritatea! spuse târziu Arethia. Mie îmi plac bărbații sinceri și cavaleri. Da, făcu Spiridon puțin dezamăgit. E adevărat că sunt un om sincer. Eu spun întotdeauna
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
progres, militând pentru o viață "aproape de pământ". Stabilirea Imperiului în 1871 dă un impuls teribil acestei gândiri "populariste" (volkish), prezentată drept visul de multă vreme al patrioților germani, dar și ca opoziție față de ordinea birocratică, comercială, deromantizată a statului bismarckian, reîntoarsă către presupusele valori rurale pure, tradiționale, cât mai departe de malformațiile iudeo-creștine. Ibid., p. 23. 292 Această abordare a mitului ca mediul arhaic de comunicare, adevărata voce a spiritului poporului, eminamente anticreștină, care apare impunător la Nietzsche, a pătruns atât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se zice, de vitalitatea metropolei și a jazz-ului... Într-un amurg vinețiu care mi-a dat înverșunări rousseau-iste, eu am visat însă aici că pădurile, păsările, lichenii și bizonii se vor reîntoarce într-o zi să recucerească orașul. Poate, fiindcă pe străzile botezate cu cifre, m-am gândit că la New York singurătatea nu face compromisuri. Cine n-are bani e singur. Cine nu se descurcă e singur. Iar eu n-am nici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu mâinile și picioarele vopsite în negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
i-a învățat pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost incendiată de căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață... * * Nu trecuseră decât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piatra arsă de lavă și zăpezile care fac la amiază din Popocatepetl o catedrală ninsă, pașnică și majestoasă. Dacă sărbătoarea este aici cealaltă față a singurătății, fața strălucitoare, când mexicanul simte nevoia să se reverse peste limitele sale pentru ca, odată reîntors la ele, să le poată suporta din nou, vulcanii sunt liniștiți pentru că au erupt din când în când. Poate că există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viața după ce descoperim
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun în mod serios problema existenței unui "timp mitologic" care curge, încă, în Grecia, la fel ca în Egipt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gândul că m-am înșelat. Ipoteza că aztecii ar fi putut imagina un scut sub forma cea mai fragilă, a unui fluture, nu mi se pare deloc vrednică de dispreț. Și mă întorc la ea. Porque no? fascinația junglei Odată reîntorși la hotel, nefiindu-mi somn, mă hotărăsc să fac o baie în piscina amenajată în aer liber, care are o formă curioasă, semănând cu un șarpe încolăcit. E trecut de miezul nopții. În aer plutește o febră subversivă, de veritabil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de film alb-negru, developat, împrăștiate peste tot. Iar într-un colț mai e cineva, aproape estompat de focul palid al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dulce. M-am înfiorat tot. Unde mai simțisem acel parfum? De câteva ori, consecutiv, creierul meu a știut și-a uitat. Și brusc, când nu mai speram să conștientizez acea clipă unică din trecut, care niciodată nu avea să se reîntoarcă, suferința aceea violentă și triumfătoare a cărnii, am rămas țintuit pe loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mucilagiile și ganglionii. Mi-a topit dinții și globii ochilor și stâncile urechii interne. Mi-a distrus liniile vieții din palmă, m-a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și m-a reîntors la ce fusesem dintotdeauna, ce nu încetasem să fiu, ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi de femeie pe pieptul musculos, șolduri largi adăpostind între curbele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
călugăresc după ce voi termina Teologia, Vreau să mă întorc la mănăstire, A fost dorința părintelui Ioan să urmez Seminarul, altfel, apoi la facultate m-au sfătuit să dau toți profesorii de la Seminar, deși îmi doream atât de mult să mă reîntorc la mănăstire, Fără să cauți întâi iubirea, când nici nu știi ce înseamnă?! Mirarea lui Theo, zâmbește iarăși în felul lui clarvăzător, Bastonașe mici, cu capătul de jos îndoit spre stânga, iar codița dreaptă, Nu-mi plac deloc bastonașele! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unul din scaunele înalte, eu îngenunchez înaintea lui și-i sărut mâna alb-vineție, Du-te și te închină întâi la icoane, Și eu îmi dau seama că asta ar fi trebuit să fac imediat ce am intrat în biserică, dar, mă reîntorc în genunchi înaintea părintelui Ioan, e îmbrăcat în hainele preoțești de slujbă, Cartea pe genunchii lui și crucea în mâna dreaptă, crucea adusă de el însuși de pe muntele Athos, mă silesc în sinea mea să fiu foarte atent la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus era același, ca și pe perete! De ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? Expoziția asta va fi ceva neobișnuit! Corina în portocaliu trece de la un tablou la altul, Trebuie să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? fiecare tablou al lui cu subiect religios, o replică îndrăzneață la scenele identice pictate tot de el în biserică, de ce? Ca și cum cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Jackson! srigă într-un glas copiii, Corina sprijină tabloul de perete pentru a putea fi văzut mai bine, cântărețul e surprins într-unul din binecunoscutele lui gesturi, cu pieptul dezgolit, cămașa albă fluturând, brațul stâng întins vertical, iar cu dreptul reîntors către sexul captiv într-o pereche de blugi, pălăria cu boruri mari îi acoperă tot chipul, numai pletele lungi, această imagine a starului e suprapusă unei imagini mai estompate, un fel de translație a acesteia din care Theo a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liniștit, mi-e foarte greu cu el de la moartea mamei, asta a fost întotdeauna neliniștea ei că va muri prima și mă va lăsa singură cu tata, mă duc să-i duc ghemele, iese din nou din cameră, noi ne reîntoarcem aproape concomitent privirea la tablou, și orbii lui Theo nu sunt undeva afară pe câmp, ci în mijlocul orașului, în plin soare, Parabola orbilor, cu siguranță gândurile noastre, și ale mele și ale Corinei și ale lui Alex, se îndreaptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Alex și Corina dau semna de, Să nu uiți de fotografiile cu tablourile lui Theo, Corina! Să faci cumva să ajungă la mine! Aida îi reamintește Corinei la despărțire, Mi-a părut bine că v-am văzut! Mulțumim mult, Aida! Reîntorși la Ana, după lumina tainică ce s-a aprins pe chipurile lor ne dăm seama dintr-o privire că lucrurile s-au limpezit între ei, Alina încă doarme și Theo cu mâinile căutând-o mereu pe Ana, o urmează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
crucii desfășurându-se în diapozitive una după alta, 23 martie, Galleria Nazionale d’Arte Moderna, Renato Guttuso. Crocifissione, 1941, mă depășește în înălțime cu mai bine de o palmă, în lățime aproximativ doi metri, după fiecare tur al galeriei mă reîntorc la pictura lui Guttuso, 24 martie, patru scrisori de la Ana, venite deodată, nici nu știu pe care s-o deschid mai întâi, toate patru au aceeași dată a poștei, 2 apilie, caietele de schițe pe care le-am adus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încerca să înțeleg exact sensul cuvintelor sale spuse într-o italiană ușor dialectală, Mi-am pierdut pasiunea credinței, mio figlio, nu credința! E o mare deosebire și o mare pierdere! Apoi tace și eu nu-l mai întreb nimic, mă reîntorc la mare, la pescăruși, la cerul albastru tapetat ici-colo cu câte un norișor, Andrea tot neclintit în șezlong, sunt convins că a adormit, Diseară suntem invitați la o petrecere, mă anunță Aldo, nu departe de aici, Bine! Poate amânăm ședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dintr-o găleată apă, apă curată de râu și-acoperim apoi varul cu scândura bătută în cuie, punem pământ deasupra scândurilor și facem semn, îl lăsăm să se liniștească acum, cel puțin trei ani, în trei ani își pierde focul, reîntorși după cei trei ani la varul stins, se făcuse ca o pastă, excelent pentru frescă! Theo e încântat cât de ușor lucrează cu acest al doilea strat de var pe perete, Tresar acum când văd înfipt în pământ ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar eu încă n-am înțeles rostul adânc al lumii pe care părintele Ioan mi-a deschis-o înainte acum șapte ani, am datoria să-i dau șansa să aleagă, în liniștea tulburată doar de zgomotele mărunte din iarbă mă reîntorc la caietul lui Theo cu nerăbdarea de a retrăi împreună cu el, din unghiul lui de vedere, segmente de viață comune, care s-au suprapus pe anumite locuri, Am datoria să-i dau șansa să aleagă, tace părintele câteva clipe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că mai e nevoie să-ți deschid Cartea! a vorbit părintele Ioan și parcă pentru prima oară ochii întunecați ai părintelui Ioan se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cam plăcea băutura, apoi a făcut și pe rândașul, neînvățând mare lucru din arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor, la țesălatul cailor, nemaiputând răbda Vasile fuge la Iași în toamna aceea, trece cu greu peste iarnă, tocmindu-se pe la oameni pe mâncare și adăpost și primăvara revine la meșterul Dumitrache, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]