3,546 matches
-
Dacă ar fi să ne luăm după Aici nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință de presă la care critica părea strânsă mai curând la un five oclock, iar realizatorii filmului nu conteneau să spună cât de extatică a fost experiența lucrului împreună ! , descoperim că Malvina Urșianu a reușit performanța de a face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Visconti feminin este posibil, iată, pe cheiurile Dâmboviței, Malvina Urșianu ne-a răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al unor emisiuni gen Reflector, dar pe care poate un realizator TV ar fi făcut-o ceva mai bine Atenție : regizor periculos aplecat în afară ! Revăzut la un an după prima vizionare la Institutul Francez, E pericoloso sporgersi, debutul în lungmetraj al lui Nae Caranfil (scenarist și regizor, dar și coautor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Filmul dă impresia că n-a avut suficient combustibil ca s-ajungă la destinație (marea corupție) sau că a avut, dar n-a putut, căci n-a vrut vreun cine-CNA. în ambele cazuri, e avortat. E cel puțin ciudat că realizatorii Magnatului au ales să focalizeze pe drama lui Mircea Moraru (Dorel Vișan, lemnos), când personajul-cheie era de la o poștă cel jucat de Horațiu Mălăele (perfect) : un Talleyrand de duzină uns cu toate alifiile, eminența cenușie a tuturor matrapazlâcurilor tranziției, tipul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost ? ; este un exemplu ideal de less is more. Trei personaje (principale, să le zicem) stau proptite în scaune într-un studio micuț, gen OTV de provincie : Pișcociul deja amintit (Mircea Andreescu, perfect), un profesor alcoolic (Ion Sapdaru, perfect) și realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
martiriul Sfântului Ioan cel Nou, Cetatea Albă nu era „colonie genoveză”, ci se afla sub dominația urmașilor hanului tătar Nogai (ucis În 1299) <endnote id="(vezi 428, p. 22 ; 429, p. 149)"/>. În al doilea rând, așa cum rezultă din imagini, realizatorii frescei de la Voroneț au reprezentat Cetatea Albă ca fiind guvernată nu de genovezi și nici de tătari, ci de turci otomani. Aceasta era situația În perioada realizării picturii murale (terminată În 1547), căci În 1538 sultanul Soliman Magnificul anexase Bugeacul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
data de 22 iunie 1964”. Iată buba și doftoricirea ei: „În reportajul <<Poștașul>>, la alineatul 5 se arăta: <<Vedeți...meseria mea mă face să-i vizitez permanent pe locatari străzilor I.C. Frimu, Ana Ipătescu, etc.>>”. Cenzorul se supărase pe ignoranța realizatorului care nu băgase de seamă că noua denumire a străzii IC Frimu era, de doar câteva zile, Fagului! La tipografia din Bârlad, o constatare care va fi dat ceva fiori reci angajaților de-acolo: „La controlul efectuat la data de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lookul de mahăr (briantină, trabuc, ochelari de soare purtați în casă), îl tot împinge spre caricatură. Despre interpretarea Alexandrei Dinu nu vreau să vorbesc : orice descriere ar părea o cruzime, deși cruzimea ar trebui trecută pe nota de plată a realizatorilor, care au luat o actriță neprofesionistă, deci lipsită de apărare, și au lăsat-o complet descoperită. Deci, înapoi la realizatori. Domnule Radu F., permiteți-mi să supun atenției dumneavoastră o problemă de psihologie : dacă ați fi o liceană virgină, de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu vreau să vorbesc : orice descriere ar părea o cruzime, deși cruzimea ar trebui trecută pe nota de plată a realizatorilor, care au luat o actriță neprofesionistă, deci lipsită de apărare, și au lăsat-o complet descoperită. Deci, înapoi la realizatori. Domnule Radu F., permiteți-mi să supun atenției dumneavoastră o problemă de psihologie : dacă ați fi o liceană virgină, de familie bună, cu pasiunea muzicii clasice, și ați descoperi că Petre, băiatul ăla drăguț din banca a treia, s-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
toate limbile și programele alea, ce-o obligă să se angajeze la omul ăsta, în felul ăsta ? Dacă n-are altă calificare decît IPPLS ul, atunci de ce continuă să bolborosească nume de programe ? Ca să rîdem de ea ? Nu se știe. Realizatorii nu simt nevoia să ne mai spună nimic ; ea nu contează, e ca o femeie gonflabilă care, după ce și-a îndeplinit funcțiunea, s-a dezumflat. Dacă secvența asta îi recomandă pe autori pentru vreun gen de film, în nici un caz
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Romanul te imersează adînc într-o lume. Filmul nu reușește să facă asta : reconstituirea acelei lumi pe ecran nu are destulă textură, destulă vibrație, destule particularități. Nu vreau să spun că filmul ar fi trebuit să fie mai frescă ; dacă realizatorii ar fi găsit o formulă minimalistă eficientă dacă toată acțiunea n-ar fi constat decît din conversații purtate de-a lungul acelei zile de 23 august (fără imersiuni în trecut) și conversațiile acelea ar fi reușit cumva să recupereze o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
istorice care se joacă și nici unul nu prea există în afara funcției sale de reprezentare : personajul Felix reprezintă vulnerabilitatea unui tineret idealist în fața ideologiei naziste, drept care vulnerabilitatea e singura lui trăsătură ; personajul Hans reprezintă complexele de clasă convertite în revanșism, drept care realizatorii nu s-au mai obosit să-l gîndească și în afara termenilor acestei ecuații simple. în acest film nu există pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui. Dar dacă datul cu pumnul e pur și simplu străin de firea băiețelului ? Nu văd nici un indiciu cum că realizatorii și-ar fi pus întrebarea asta. Nici predispoziția tatălui de a se lua la harță nu e chestionată : exemplul dat de el în ring e chiar un exemplu de curaj și de tenacitate și filmul se încheie cu imaginea lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
promisiunea din caietul de presă aceea de a fi un Casablanca est-european. Dar bruma de logică pe care o are e o brumă de logică porno. Acțiunea se petrece într-un pornotimp greu de definit nu pentru că așa-l vor realizatorii, ci pentru că așa-l face porno scenografia de tip veniți și voi cu ce obiecte mai vechi găsiți prin casă. Cert e că acest pornotimp colcăie de pornocomuniști indivizi care poartă halat muncitoresc sau uniformă de tip sovietic și care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai fost un scriitor adevărat. Dilema Veche, iunie 2006 Esență tare Casino Royale (SUA-Marea Britanie, 2006), de Martin Campbell Noul film James Bond, Casino Royale, are misiunea dificilă de a impune un nou personaj James Bond, pe Daniel Craig, și realizatorii au avut puterea de a începe cu începutul : arătîndu-ne cum și-a dobîndit 007 autorizația de a ucide în interesul guvernului britanic. și-a dobîndit-o ucigînd doi oameni, dar, stați așa, nu în stilul cu care v-ați obișnuit de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler) și chiar mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut un lucru curajos : au recuperat această superfantasmă numită Bond din mîinile copiilor (care, mai ales în epoca Pierce Brosnan, deveniseră principalii clienți) și au redat-o adolescenților incurabili pentru care scria Fleming (care scria în primul rînd pentru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lucru pe care-l face Hollywood-ul, adică de a evita să dea piept cu banalul pe care ei (spre deosebire de Hollywood) chiar sînt datori să-l recupereze și să-l valorifice. Deci m-am uitat o dată pe lista personajelor strînse de realizatori sub acoperișul unui microbuz (übermensch adolescent aflat sub un legămînt al tăcerii, intelectual fandosit și sinucigaș, bunic bodogănitor interpretat de Alan Arkin) și mi-am zis că nu e bine. Dar este bine. De exemplu, Steve Carell (care i-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atît de pline de culoare încît să nu te poți uita la ele, după cum nici aventurile lor țăcănite nu sînt obositor de țăcănite (deși eu m-aș fi lipsit cu plăcere de întîlnirea cu polițistul connaisseur de porno). Cuplul de realizatori (soț și soție) nu uită nici o clipă despre ce e vorba, de fapt, aici : despre o familie americană normală (crescută în credința că succesul e condiția ei firească) ale cărei vise sînt atacate la un moment dat din toate părțile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care se dezvoltă între erou și o jurnalistă (interpretată de Connelly), gestul lui nobil din final să pară de-a dreptul nelalocul lor, iar aerul ăsta supărător de făcătură se extinde asupra întregii reconstituiri, anulîndu-i orice greutate. Am convingerea că realizatorii sînt cu adevărat pătrunși de responsabilitatea lor morală de a povesti despre Africa. Pur și simplu nu sînt pregătiți s-o facă. Cel mai bine o dovedesc cuvintele cu care protagonistul african (pescarul acela interpretat de Hounsou) îl cheamă acasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu tușe grotești, filmul își ia prea în serios mesajul de toleranță față de oamenii care arată mai altfel, după cum devine mult prea solemn și în chestiunea drepturilor egale pentru afro-americani, de parcă aceasta ar fi în continuare o cauză fierbinte și realizatorii s ar aștepta la laude pentru curajul lor. Nu e deloc un film țăcănit, ci un film convențional plăcut, care păstrează urme de ceva țăcănit. Acel ceva se numește tot Hairspray, a fost realizat în 1988 de cineastul baltimorez John
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gîndit la erou altfel decît ca la un șobolan (și, slavă Domnului, unul dintre foarte puținele momente în care filmul m-a trimis la alte filme : o altă mare calitate a lui Brad Bird este că, spre deosebire de mai toți ceilalți realizatori de filme de animație de mare buget, se ambiționează să creeze lumi noi, capabile să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu există ceva vulgar în zelul cu care acest film ne cere s-o căinăm pentru neîmplinirea ei erotică (sau, mai pe șleau, pentru virginitatea ei), ca și cum aceasta ar fi făcut automat din ea o ființă ciuntită ? Sigur, e dreptul realizatorilor să-și imagineze că Austen a suferit O Mare Dezamăgire și că Ea Nu S-a Mai Consolat Niciodată, dar oare nu-și dovedesc mai degrabă lipsa de imaginație ? Nu că lipsa asta ar fi doar a lor. întîlnim aceeași
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e o romanță OK. Atîta doar că n-are nici o legătură cu Jane Austen. Ce-i drept, unele personaje și situații intră în rezonanță cu personaje și situații din opera ei (realizatorii au citit-o), dar e o rezonanță găunoasă : tot ce ne spune este că povestea asta de dragoste a transformat-o pe Austen într-o mare scriitoare, ceea ce (chiar admițînd că a existat o asemenea poveste) nu este adevărat. Ceea ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nici un caz nu vor omorî copilul. A spus-o și Hitchcock : copilul nu trebuie omorît pentru că asta îl destabilizează pe spectator. Spectatorul vrea să fantasmeze că el e cel victimizat, dar vrea ca fantezia să-i facă plăcere ; contează pe realizatori să respecte anumite pietăți și anumite limite, și, bineînțeles, să-i dea tradiționala satisfacție morală : cei răi să-și primească pedeapsa. Tradiționala satisfacție morală acoperă, desigur, adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol : faptul că pînă la urmă își vor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de tip după faptă și răsplată rămîne importantă pentru marele public, care contează pe realizatori să-i creeze condițiile necesare pentru a se bucura de ultraviolența asta în siguranță și în legitimitate cu sentimentul că e OK să accepte așa ceva drept divertisment. Ei bine, în 1997, regizorul austriac Michael Haneke a făcut un film, Funny
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui, sub îndrumarea unui PR-ist idealist. Din păcate, povestea asta simpatică nu ajunge decît pentru o jumătate de film, iar jumătatea a doua în care Hancock nu mai e un zeu în mizerie, ci un zeu adevărat, tratat de realizatori cu toată pompa aferentă (o soție de aceeași condiție zeiască și un götterdämmerung bubuitor) strică aproape tot efectul. Dilema Veche, iulie 2008 100% plastic Totul despre sex/Sex and the City (SUA, 2008), de Michael Patrick King Am tot amînat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]