3,662 matches
-
ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie. — Nu cumva ești și dumneata un scamator? Și Vilma deveni dintr-odată serioasă cînd puse această Întrebare. — Eu nu mint niciodată o femeie, recită Victor cu siguranța că nu poate da greș vorbind ca din carte; o cumpărase În Piața Centrală și era intitulată Arta de a reuși În dragoste. De cîteva ori reușise s-o scoată la capăt cu ajutorul ei. Ce galant ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de flori și te trezești că trebuie să-i dai florile tocmai cînd ea e la baie, bunăoară; e luată prin surprindere și are lor o scenă Îngrozitoare; Îți vine să intri În pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fuck“ cum se scrie. Diminețile traduceam din greu, tot mai aiuristic, după-amie zele stăteam între cele două poete ca să nu se-ncaiere ca pisicile sălbatice (refuzau mai de parte cu îndărătnicie să-și vorbească, doar pufneau disprețuitoare, fiecare, când se recitau versurile ce leilalte și, din când în când, mă luau de-o parte ca să-mi dez văluie fiecare compromisurile politice și sexuale ale celeilalte în regimul trecut), iar serile abia așteptam să mă-ntorc la oița mea, care mă aștepta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al naibii de bizar concetățenilor lui Leopold Bloom... Ne-am făcut apoi toți pul bere, am fraternizat, ne-am pupat și am dansat până mult după miezul nopții. Billy, care s-a ținut de cuvânt cu sticla de whiskey (Jameson), ne-a recitat o gră madă de poezii în gaelic: sunau la fel de bizar ca oamenii noștri buni. M-am străduit și eu, într-un colțișor, să devin irlandez get-beget, „măcar pentru o noapte“, dar nu mi-a reușit decât ceva mai mult de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dintre signifié și signifiant, cine nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț. Trezit din somn, trebuia să poți recita numele reprezen tanților școlii formaliste ruse („Șklovski, cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri în club) și să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era dacă un copil alegea „vân tul iubirii“ în loc de „inima zorilor“, dar presti giul maestrului ne-ntuneca până la urmă dreapta judecată... În fine, pierdeam ore-n șir înregistrân du-i la microfon pe aceiași copilași martiri care tre buiau să recite, la prima vedere, o poezie, de obicei tot pe cea cu mamița mare și pisica. Dacă se potic neau, trebuiau s-o ia de la-nceput. Mai erau și alte teste, pe care le aplicam răb dători, ore-n șir, asupra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
astăzi în mână. Așa-i, mă, nu ne-am văzut de când lumea. Da’ , să știi, eu ți-am citit toate volumele. Le-am adus cu mine, poate-mi dai un autograf. Uite, primul volum... și al patrulea, din ăsta am recitat o dată la televizor...” “Știu, te-am văzut...” “Frumoase versuri, pline de simțire, dar și de dulceață... Astea sunt toate, nu? Ei, dacă nu te-afundai în groapa asta, puteau fi mult mai multe. La talentul și puterea ta de creație
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o dată la câteva ore. Făcea asta din patruzeci în patruzeci de minute, masându-i și picioarele. Îi făcea bine la circulație și împiedica formarea de cheaguri. Stătea lângă patul lui, masându-l și frecționându-l. La un moment dat, se surprinse recitând cu voce joasă vechiul ei angajament al celor patru S-uri: Spiritul să-mi cugete mai limpede, Sufletul să-mi fie mai devotat, Slujească brațele mele pe cei mulți și Sănătatea să-mi aducă un trai mai bun... ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e tata, spuse Karin. Ce pot să spun? A rămas chior în urma unei neînțelegeri cu vitele. Era gata oricând să recite „The Face on the Barroom Floor“, după al treilea păhărel, cel puțin când eram noi mici; în ultimii ani, nu prea i-a mai ars de poezie. A început ca fermier, dar și-a petrecut cea mai mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu la el, lipită de corp. Ea nu ia hârtia. Nu vrea s-o atingă. Ca să trăiești, recită el, ținând hârtia sub nasul ei. Și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Ea se așază lângă el, pe pământ, la câțiva centimetri de el. O liniște stranie coboară peste amândoi. Să aduci înapoi pe altcineva? întreabă ea. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la cap într-un hibrid monstruos. Ignorată și invizibilă, ținându-se după ei la cincizeci de metri mai în spate, Karin studia tehnica celeilalte femei. Barbara îl captiva și-l distrăgea, aducându-l la lumină. Asculta fascinată cum Mark îi recita liste întregi cu piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama, îl punea pe Mark să asculte corurile greierilor, pe care nu le mai ascultase de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la un mic picnic comun. Ah, Ziua Muncii, zice Duane. N-are cum să nu-ți placă. Rupp încuviințează. Vita n-are cum să fie mai dolce decât acum. Într-o zi ca asta se cere un pic de poezie. Recită-ne și nouă o poezie acolo, Cain, vrei? Aș prefera să scot bășini din curu’ vacilor, spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune să exerseze trasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona din nou, chiar mai rapid decât data trecută. Orice variantă ar fi ales, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâna. A doua zi, îl repezea iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul ăsta, pot să-l transform în Dumnezeu știe ce. Pot să-l las cum e acum. E prea multă putere. Recită obiecțiile lui Daniel la medicamente. Infirmiera ascultă cu atenție. — Înțeleg temerile prietenului tău și-ți vorbesc de pe poziția cuiva care s-a lăsat în viață de țigări, cofeină și zahăr rafinat. Știu că ți-e frică de orice ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca pe vaci și porci. Și luaseră medalia de aur! De bronz, o corectează el. Mă rog. Chestia e că toată viața l-a ținut de rău pe Cappy pentru că a poluat genele și că ne-a făcut pe noi. Recită întruna chestiile astea uluitoare, chestii pe care până și Mark le uitase. Chestii din ultimii ani ai copilăriei, de dinainte ca Joan să se tragă de șireturi cu Nenea Omnipotentu’. Chestii din anii nasoi, când nu puteai să faci nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te minunezi. Presupun că nu trebuie să-ți povestesc eu ție treaba asta. Deci ce-ai mai făcut în viață? Chicoti ca o mașină de ascuțit cu transmisie prin curea. În ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul CV, minunându-se cât de puține se schimbaseră din copilărie și cât de puține realizase, de fapt, într-un timp atât de lung. Abia își auzea propriile cuvinte, prin vacarmul trecutului. Mark voia să știe mai multe despre Adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum. Vocea de satin a unei femei se strecoară intim în urechea ei. Timp de o clipă, sună ca o renaștere creștină - nici un credincios nu e lăsat în urmă. Dar cuvintele astea sunt mai rele decât religia. Date. Vocea femeii recită o litanie, ceva între o listă de cumpărături și o poezie. Rasa umană a avut nevoie de două milioane și jumătate de ani ca să ajungă să numere un miliard de oameni. A fost nevoie de o sută douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul paroh: «Poate și dumneavoastră voiați să spuneți vreun psalm...», spuse el. Din cauza atitudinii distante din partea celor prezenți, bătrânul preot acceptă și cu voce tremurătoare începu să recite: «Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic...». Pe neașteptate, în sală s-a făcut o tăcere absolută, fețele au devenit serioase, câte-o lacrimă străluci, involuntar, în ochii celor prezenți. Bătrânul preot termină de recitat psalmul. În
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
începu să recite: «Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic...». Pe neașteptate, în sală s-a făcut o tăcere absolută, fețele au devenit serioase, câte-o lacrimă străluci, involuntar, în ochii celor prezenți. Bătrânul preot termină de recitat psalmul. În sală, nimeni nu avu curajul să spună nimic. Și actorul a fost acela care a rupt tăcerea: «Reverendo, vă rog să mă scuzați - spuse el - eu cunosc bine psalmul, dar dumneavoastră, se vede, cunoașteți bine Păstorul...»”. VII PREOTUL
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
A fost el nomenclaturist? A mulțumit el minerilor? "Nenea", zic, "e mai rău", așa i-am zis și am simțit pe dată cum mă apucă un fel de sastiseală. "Cum să fie mai rău", se miră. Îmi vine să-i recit o poezie din aceea închinată lui Elena, și el bate din mână, nu pricepe ce poate fi rău într-o poezea. Nici eu nu mai pricep: "va fi mai rău, crede-mă", mă smiorcăi, "vom muri de foame", zic, și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și diaconii, și nu cântăreții profesioniști, cei care s-au folosit de primele semne convenționale (neume) în cărțile lor liturgice. Textele care erau de competența lor erau deseori intonate în stil psalmodic pe o anumită treaptă melodică sau corda di recita, și doar în anumite puncte existau flexiuni sau cadențe spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror funcție era foarte asemănătoare cu cea a punctuației. De fapt, punctuația, inițial
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spiritual și de intelectual. M-am simțit ca un rege sau ceva de genul ăsta. Acum stă în spatele meu la matematică. Am scris un poem despre asta. Făcu o pauză, sperînd că prietenul lui o să-l roage să i-l recite. Toată lumea scrie poezii despre fete la vîrsta noastră, zise Coulter. E ceea ce se numește o fază. Chiar și Sam Lang, babanul, scrie poezii despre fete. Chiar și eu, din cînd în cînd... — N-are importanță. Mie îmi place poezioara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ochii strălucitori. La școală se țineau examene orale, menite să completeze rezultatele acelora scrise. Profesorul de engleză le spuse studenților să învețe pe de rost cîteva pasaje de proză, de preferință din Biblie, pentru că vor fi puși, probabil, să recite. Thaw decise să-și șocheze examinatorul învățînd cîteva versete erotice din Cîntarea Cîntărilor, care începeau cu: „Iată ce minunată ești iubita mea, iată cît de frumoasă ești“. în dimineața oralului la engleză, după micul dejun, se duse la maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui mic refugiu - chiar mai mulți decît în cazul laboratorului de artă din capela fecioarei. Cu toate astea, podurile astea stăteau neocupate de pe vremea în care călugării mergeau recitînd rozariul. Și ce putea fi mai conform dorințelor fondatorului? Cunoașteți, desigur poemul: „Dacă la biserică ne-ar da niscaiva bere, și-un foc bun să ne-ncălzească-n suflețel, am cînta și ne-am ruga ziua-ntreagă, vere, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]