3,066 matches
-
2) Localizarea profesorului e confirmată, într-o evocare, de Isaiia Răcăciuni: „într adevăr, mi-aduc aminte că acum 25 de ani, lîngă abator era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Isaiia Răcăciuni: „într adevăr, mi-aduc aminte că acum 25 de ani, lîngă abator era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută în Bacăul din trecut și de azi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întrebare reală sau era numai un pretext, nu știu) care, prin idei, seamănă cu textul său: „Aș vrea, dacă s-ar putea, - declară autorul, G. Niculescu-Varone - să reneg și să distrug tot ce am scris și am publicat. Azi cînd recitesc ce am scris văd zădărnicia muncii mele, pentru că n-am contribuit cu nimic la progresul realizat în manifestările culturale. Mi se pare că tot ce am scris a mai fost spus, sub o altă formă, de alții, și înaintea mea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu afirmarea dorinței de revedere. întrebarea „Tot mai citește probleme sociale.../ Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată” (adică la fel de izolată - n. m.)? pune însă mult mai bine în evidență starea sentimentelor lor, ca și identitatea preocupărilor. Cînd - mă întreb recitind poemul - s-au lipit de mine versurile „De-acum pe cărți voi adormi uitat”, „Tot mai citești probleme sociale.../ Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?”? Anul nu-l mai știu, dar încă de cînd eram tînăr. Atunci le spuneam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făcut-o Tabacaru, adevăratul director al revistei. Nedreptățit eu însumi de către cei ce-l nedreptățiseră, am devenit mai sensibil la aspectele etice. Și pentru că „totul se plătește”, mi-am „plătit” consimțirea de altădată (resimțită ca o vină) citindu-l sau recitindu-l.4) Tabacaru a făcut mai mult pentru Bacovia decît unii din familia lui sau decît prietenii săi din Iași și din Capitală. Un tutore (în sensul pe care naturaliștii îl dau cuvîntului), el i-a oferit acestuia șansa unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele. Ieri l-am recitit ca să văd dacă există în opera sa cuvîntul „noroc”, un cuvînt eminescian. în poezie nu-i, iar în proză se întîlnește o singură dată, în „Impresii de roman”: „Cum lumea socială este tratată și științific, și literar, li se părea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai de „meteo sensibilitate”. Chiar după a doua și a treia cernere, mai găsesc încă destule fișe pe care, recitindu-le, regret că nu le-am fructificat în compoziția paginilor evocatoare din primul volum al Dosarului. Știind că tatal lui Bacovia a fost băcan, m-am întrebat, de pildă, ce se putea găsi într-o băcănie la începutul secolului trecut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-a trecut neobservată nici pentru alții. îmi amintesc de niște notițe usturătoare din „Facla” și de o pagină din jurnalul lui G. Călinescu. Schița „Poetul Lăptucă”, din volumul Căpitanul Străjescu (Biblioteca „Căminul”, f.a.) de Petre Locusteanu, pe care am recitit-o recent, pune în evidență paradoxul că, în unele cazuri, insuccesul nu elimină, ci, dimpotrivă, întreține egolatria. Poet în vîrstă, dar încă nelansat, Lăptucă (botezat astfel din cauza pletelor „înseilate cu bumbac alb de cusătoreasa harnică: vremea”) își explică situația sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
piesele lui Shakespeare câștiga fiind citite, si nu privite. Mai aproape de noi, critici că T.Pavel, P.Chavaret sau A.Ubersfeld atribuie operei dramatice o structură narativa. Din cealaltă perspectiva, românul poate fi citit într-o abordare teatrală. Așa sunt recitite acum lucrările clasice. Universul proiectat de Pariziana în textul literar poate fi interpretat ca o microficțiune de tip teatral (scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ieșean vocal, el nici nu a putut fi cumințit cu amenințări din partea apoliticei ANI, trimisă la produs de amintitul buldog. Aș mai continua, dar deja este prea mult. Singurele lucruri pe care mai simt nevoia să le spun sunt următoarele: recitind cele scrise, mă crucesc că am putut fi atât de hotărât în apărarea unui parlamentar, dar cred că a fost doar reacția mea la nedreptate și manipulare. La final, nu pot decât să-i aduc domnului Ungureanu în față oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În alte hotare decât cele cunoscute atunci. În momente de liniște, literatura clasică a devenit accesibilă Europei, după ce fusese pierdută sau inaccesibilă o mie de ani. Renașterea, ca mișcare culturală, a devenit memorabilă. În anul 1488, epopeile homerice au fost recitite În Italia, apoi traduse În multe limbi europene: franceză, germană (În 1530), italiană (În 1544), engleză (În 1581) etc. Toate acestea s-au Întâmplat după ce istoria a pus capăt Imperiului Roman și războaielor religioase și politice, iar Imperiul Roman de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
răsfățat de zei"228 atunci când Uniunea Scriitorilor l-a desemnat să o reprezinte la Lahti. Sentimentul cu care a plecat la primul său colocviu în Finlanda a fost unul încărcat de emoție, pregătit fiind să asculte "până la saturație Sibelius sau recitind lungi pasaje din Kalevala"229. Odată ajunși acolo, și-au dat seama că nimeni nu auzise de ei (era însoțit de un dramaturg român), asta în ciuda faptului că au fost trimise datele lor, așa cum cerea protocolul. Impresia acestuia a fost
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cățel care trage de lesă - abia aștepți să-ți scoți otrava din organism! Dacă, din contră, ești apatic și vezi totul în negru, asta se întâmplă dintr-unul din motivele următoare: unul. Ceva în mintea ta nu s-a copt. Recitește cele cinci puncte de mai sus și întreabă-te în ce măsură le crezi adevărate. Dacă te îndoiești de vreunul, recitește respectivele secțiuni din carte. Doi. Ți-e teamă de eșecul în sine. Liniștește-te. Citește mai departe. Vei reuși. Toată povestea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
vezi totul în negru, asta se întâmplă dintr-unul din motivele următoare: unul. Ceva în mintea ta nu s-a copt. Recitește cele cinci puncte de mai sus și întreabă-te în ce măsură le crezi adevărate. Dacă te îndoiești de vreunul, recitește respectivele secțiuni din carte. Doi. Ți-e teamă de eșecul în sine. Liniștește-te. Citește mai departe. Vei reuși. Toată povestea asta cu fumatul este o păcăleală la scară gigantică. Chiar și oamenii inteligenți pot fi păcăliți, dar numai proștii
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
condiții esențiale pentru a reuși: Certitudinea. „Ce lucru minunat - să nu mai trebuiască să fumez!" Indiferent care e cazul tău, de ce, Dumnezeule mare, să ai nevoie de țigări? Dacă simți încă nevoia să ai țigări asupra ta, te sfătuiesc să recitești mai întâi cartea. înseamnă că declicul nu s-a produs. doi. „Să mă feresc de situații stresante și de socializare în perioada de abstinență?" Sfatul meu este da, încearcă să eviți situațiile stresante. N-are rost să te supui unor
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
fumezi ultima țigară. Dar, înainte, verifică cele două puncte esențiale: unul. Ești sigur de succes? și doi. Simți că a venit sfârșitul lumii și ești cuprins de melancolie sau simți acea exaltare dinaintea realizării unui lucru minunat? Dacă ai îndoieli, recitește mai întâi cartea. Dacă tot mai ai îndoieli, fă rost de un exemplar din The Only Way to Stop Smoking Permanently (Singura cale de a te lăsa de fumat pentru totdeauna), publicată de Penguin, sau contactează cea mai apropiată clinică
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
volum de poezii la Editura Junimea și, inevitabil, ca adolescent, când scrii poezii, scrii în primul rând de dragoste. Am și multe proze scurte de dragoste pe care nu le-am publicat niciodată pentru că sunt groaznic de proaste - le-am recitit și nu e nimic de ales din ele. Am cel puțin două motive pentru care scriu acest roman - încă nu am un titlu pentru el: în primul rând, vreau să îmi demonstrez mie însumi că pot scrie despre dragoste și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
său mai recent. De la lectura acestei povestiri, cu ani în urmă, am știut că fiecare dintre noi se comportă puțin ca tristul și atașantul ei erou: vrem să auzim mereu și mereu „the music of our lives”, așa cum vrem să recitim cărțile trecutului nostru, așa cum vrem să revedem locuri și persoane din alt anotimp al vieții. Moshe duce cu sine, grație înaltei tehnologii și ajutorului fetelor sale care le înregistrează, mii și mii de piese muzicale de toate genurile, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
l-a avut ca inspirație pe Sir Walter Scott... „A spune ceea ce doar romanul poate spune”, de la Don Quijote încoace, e o formidabilă șansă cognitivă, analitică, discursivă. Și Eliade XE "Eliade, Mircea" era fascinat de Balzac XE "Balzac, Honoré de" , îl recitea mereu... M.I.: Așa este. Așa citeam și eu la vârsta aceea: țineam minte toate faptele, toate personajele, până în cel mai mic amănunt - veneau spre mine din text ca și cum ar fi fost reale... Asta mi-a creat în minte un univers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza, notațiile de laborator. Vor ajunge, sperăm, la concluzii apropiate de acelea pe care le-am expus în cartea Poetică eminesciană, 1999, Editura Polirom, Iași, pp. 106-108, 138-139. 3
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de tot ceea ce sunteți Dumneavoastră și față de propiile sentimente față de Dumneavoastră” (Pagini germane traduse de Mariana-Petrescu Popa, în Manuscriptum, nr. 1, 1981, pag. 27). Recitind atent, ne putem întreba: cum să desparți iubirea de obiectul însuși al iubirii? Dezlegarea ne-o oferă unele însemnări rămase în laboratorul poetului, dar și destule poezii sau poeme, mai mult sau mai puțin citite, ce dovedesc din plin vocația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de asemenea „motivații”, mi-amintesc că și Mai am un singur dor a fost intonată de atâtea ori la înmormântările din Iași (în secolul trecut), iar Luceafărul s-a „uzat” de prea multă „întrebuințare” școlară, încât ar fi cazul să recitim și să regândim textele dincolo de asemenea circumstanțe. Ceea ce Gr. Codrescu și propune în cartea sa, ocazionată de opera unui istoric literar care nu are nici sensibilități romantice tip Ibrăileanu, nici antene călinesciene pentru „sensul clasicismului”. Grigore Codrescu îi înțelege și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza, notațiile de laborator. Vor ajunge, sperăm, la concluzii apropiate de acelea pe care le-am expus în cartea Poetică eminesciană, 1999, Editura Polirom, Iași, pp. 106-108, 138-139. 3
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de tot ceea ce sunteți Dumneavoastră și față de propiile sentimente față de Dumneavoastră” (Pagini germane traduse de Mariana-Petrescu Popa, în Manuscriptum, nr. 1, 1981, pag. 27). Recitind atent, ne putem întreba: cum să desparți iubirea de obiectul însuși al iubirii? Dezlegarea ne-o oferă unele însemnări rămase în laboratorul poetului, dar și destule poezii sau poeme, mai mult sau mai puțin citite, ce dovedesc din plin vocația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de asemenea „motivații”, mi-amintesc că și Mai am un singur dor a fost intonată de atâtea ori la înmormântările din Iași (în secolul trecut), iar Luceafărul s-a „uzat” de prea multă „întrebuințare” școlară, încât ar fi cazul să recitim și să regândim textele dincolo de asemenea circumstanțe. Ceea ce Gr. Codrescu și propune în cartea sa, ocazionată de opera unui istoric literar care nu are nici sensibilități romantice tip Ibrăileanu, nici antene călinesciene pentru „sensul clasicismului”. Grigore Codrescu îi înțelege și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]