3,311 matches
-
unor Întrebări concrete. Alan Readman, de la Arhivele din West Sussex, mi-a oferit informații folositoare și documente fotocopiate privitoare la activitatea militară a lui Burgess Noakes. Kathy Chater a făcut cercetări În contul meu la Arhivele din East Sussex. Sunt recunoscător personalului de la London Library (o sursă neprețuită), British Library și Houghton Library, de la Universitatea Harvard - și mai cu seamă lui Jennie Rathbun, de la aceasta din urmă, pentru a mă fi ajutat să obțin fotocopii după corespondeța dintre Henry James și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie în epoca postbelică, în comerțul la negru cu articole deficitare precum pietrele de brichetă sau lamele de ras, fie mai târziu, ca autor, la negocierea contractelor cu editori tari de ureche. Prin urmare, am suficiente motive să-i fiu recunoscător mamei pentru faptul că m-a învățat de timpuriu să fiu pragmatic când e vorba de bani, fie și prin recuperarea datoriilor. Așadar, atunci când - în înșiruirea de vorbe constitutind acel autoportret propriu-zis la care m-au obligat fiii Franz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apoi s-a dovedit suportabilă. În fond, îmi rămânea verișoara preferată. Iar în ceea ce privește serviciul, ne mergea într-un mod plictisitor, suportabil spre bine. Cei care ne instruiau, subofițeri și caporali obosiți de război, se pretindeau blânzi și păreau să fie recunoscători pentru că puteau să ne ducă pe noi, „turma asta de berbeci“, departe de tot de focul „asupra omului din față“. În zona de plajă a bateriei, Marea Baltică se izbea monoton de țărm. În cadrul exercițiilor se împușcau, cu arme de calibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două Panther-e și câteva care blindate par să mai fie apte de luptă - mi-a devalorizat imaginea eroului, așa cum o aveam înaintea ochilor din timpul școlii. Ceva își iese din țâțâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a dărmat, iar la han avem o mică bârfotecă, care nici ea nu ie mai prejos. Dacă știți ceva, domne, mai curând vorbiți cu băiețașu ăla, cu Pagola, care să ocupă dă instrucția la caz. Sigur că o să vă fie recunoscător, fincă sunt mai pierduți ca un negru În beznă. — Drept cine mă iei, don Zarlenga? Eu n-am de-a face cu mafia lor. Am, e drept, anume indicii și, dacă Îmi vei face favoarea de a le da oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Guam, oricare dintre ei. Nu mi-au spus nimic. Ați vorbit cu vreun reporter, cu presa? Nu, nimic din toate astea. — Perfect. Mă bucură ce-mi spuneți, zise Barnes zâmbind și arătându-i lui Norman un scaun. Acesta se așeză recunoscător. — Ce-ați zice de o cafea? Întrebă Barnes, Îndreptându-se către o cafetieră din spatele biroului său. Deodată luminile se stinseră. Camera se cufundă În Întuneric, cu excepția luminii care mai pătrundea printr-un hublou lateral. Fir-ar să fie! răcni Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Am știut că ai să te grăbești să profiți de prilejul acesta pentru a-ți pune ideile În practică. De aceea te-am inclus În echipă ca psiholog, cu toate că un individ mai tânăr ar fi fost mai potrivit. Îți sunt recunoscător, spuse Norman. — Știam eu, zise Barnes, zâmbind cu un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu a Bătrânei. S-a ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să și supere noul său prieten, poate cel mai bun. Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea nu le mai venea deloc. Oamenii tot lăsau un bacșiș gigantic. Așa de norocoși se simțeau pentru că ne revărsaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu trebuie decât să ne spui. Ah... ăăăă... așa, apoi tata a apăsat pe accelerație, ușurat că-și luase greutatea asta de pe inimă. —Mulțumesc, tati, am spus începând din nou să plâng. Știu că așa e. Le eram teribil de recunoscătoare. Era minunat să știu că părinții mei mă iubeau. Doar că asta nu reprezenta un substitut pentru pierderea bărbatului care era sufletul meu pereche, prietenul meu cel mai bun, iubitul meu, singurul meu punct de sprijin într-o lume complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la ultimul control aveam inima tot frântă), la sănătatea mea mentală (în continuare foarte instabilă) și la gradul meu de popularitate (la cel mai scăzut nivel din toate timpurile). Însă nu mă bătuse la cap, iar pentru asta îi eram recunoscătoare. Dar acum mă simțeam mult mai bine, așa că am sunat-o și i-am propus să ne vedem în oraș ca să bem ceva împreună. Laura păru încântată de idee. —O să ne facem pulbere, mi-a spus ea entuziasmată la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ochii plini de lacrimi. Pe cuvânt că da, mi-a promis ea. Mă simt ca un gunoi, m-am străduit să-i explic. —Știu, știu, m-a consolat ea. Și ți se pare că toată lumea știe asta. Exact, am spus recunoscătoare că nu eram singura persoană care simțise asta. Bine, am zis ștergându-mi lacrimile. Ar fi cazul să mai bem ceva. M-am luptat să-mi croiesc drum prin mulțimea de oameni fericiți și, într-un final, am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu pe Kate, mi-a spus ea. (Slavă Domnului! Asta însemna că fetița mea era încă în viață!) —Mulțumesc, mamă. —De cinci ori. —Mulțumesc, mamă. Și am schimbat-o. —Mulțumesc, mamă. —De trei ori. —Mulțumesc, mamă. Sper că-mi ești recunoscătoare. —O, da, îți sunt, mamă. Să știi că nu e copilul meu. —Știu, mamă. — Eu am depășit faza în care trebuia să cresc copii. —Știu, mamă. În secunda aia, mama a devenit într-adevăr suspicioasă. De ce eram așa de drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreodată. Mai bine mi-aș petrece o zi întreagă îndosariind fișe decât să îndur cinci minute din această procedură. Și când termină cu cele cinci minute de leorpăială, bărbații se comportă de parc-ar trebui să le fii așa de recunoscătoare pentru chestia asta. Ridică țeasta strălucind de mândrie de parc-ar trebui să le dai o medalie. Apoi se comportă de parc-ar avea dreptul la un an întreg de felații fără nici un fel de întrebări din partea ta. Sigur, unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timpul trebuie să fiu perfectă, altfel James o să mă părăsească din nou. Nu pot să zic nimic împotriva lui, pentru că asta o să fie dovada că mă gândesc numai la mine. Mi se pare că se așteaptă să fiu așa de recunoscătoare că sunt din nou cu el, încât să nu mai îndrăznesc niciodată să mă plâng de ceva. James are voie acum să facă orice greșeală, iar eu trebuie să-mi țin gura. Ei, stai puțin, nu trebuie să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus el cu un rânjet sugestiv în voce. Ceea ce mi-a iscat un fior de spaimă. Gândul că aveam să dorm cu el, să fac din nou sex cu el nu era deloc unul plăcut. Cum i-am închis - recunoscătoare - lui James, telefonul a sunat din nou. Era Adam! Frumosul, înaltul, bunul, haiosul, dulcele Adam. —Bună, Claire, a zis el cu vocea lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că să fiu sinceră, recunosc că în alte circumstanțe eu aș fi fost prima care ar fi râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea bărbatul rătăcitor înapoi, în sânul familiei, cu o grabă așa de recunoscătoare. Și aș fi fost o proastă dacă aș fi crezut că oamenii nu rânjeau, pe la spate, amuzându-se de voioșia demnă de milă cu care îl luam înapoi pe James. Dar nu-mi venea să cred că George își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înapoi fiindcă te iubește cu-adevărat - orice cretin vede chestia asta -, dar îi e teamă c-o să-i spui să plimbe ursul. Așa că pretinde că totul a fost din vina ta, pentru ca tu să te simți vinovată și, după asta, recunoscătoare fiindcă, deși ai fost o persoană îngrozitoare, el tot te mai vrea. Și oricum, a continuat Judy trăgând aer în piept și lansându-se într-un alt discurs furios, întâmplarea face ca eu să știu cu o siguranță de sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la mine. Ticăloșii! Îmi venea să-i omor! Și toți erau așa de neatrăgători și de banali. Cum de-și permiteau să fie așa de aroganți cu mine? Sau, de fapt, cu oricare altă femeie. Ar fi trebuit să fie recunoscători dacă vreo femeie ar fi acceptat să aibă ceva de-a face cu ei. Dă-i în mă-sa! m-am gândit furioasă. Era timpul să plec. N-aveam de recuperat nici un bagaj. Nu plănuiam să stau așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eram foarte supărată. Pentru că, în ultimele săptămâni, începusem să mă suspectez de faptul că poate Adam nu mi se păruse de fapt așa de atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scriu o carte mare, să scap o ființă de la moarte, miracolul suprem, se pare, motivînd astfel și decizia unanimă a juriului Nobel, nu atît pentru a ajuta făptura În chestiune, cît, mai ales, pentru a mi-o face pe veci recunoscătoare, numele meu ajungînd celebru, și, În consecință, nemuritor. Pentru a atinge asemenea performanță trebuia să deprind alfabetul iluziei, puteam Începe cu literatura. Așa c-am intrat la medicină. În ’76 Bucureștiul era destul de straniu, un oraș Înviorat de o Înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
probleme materne pe care le ascult cu deosebit interes, sînt tinere, neștiutoare, multe nu au mai avut copii iar mie mi se face milă, simt urcînd dorința de-a le ajuta, le dau sfaturi despre cuptorul cu microunde, ele zîmbesc recunoscătoare, deși n-au cuptor cu microunde, și-mi povestesc ultima aventură a soacrei care-a Îmbătrînit la țară și n-a văzut În viața ei pampers, ieri a luat unul ca să-l spele și l-a băgat În mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
respectivă și zborul săgeții din arbaletă. Martin a zîmbit chinuit. Nu găseam nici o manieră adecvată originală rapidă eficace pentru a-i mulțumi, m-am gîndit să-l sărut pe frunte, pentru a-i demonstra fără echivoc cît Îi sînt de recunoscător, chiar și mai recunoscător decît omul pe care-l tot vindecam de-o boală fatală printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din arbaletă. Martin a zîmbit chinuit. Nu găseam nici o manieră adecvată originală rapidă eficace pentru a-i mulțumi, m-am gîndit să-l sărut pe frunte, pentru a-i demonstra fără echivoc cît Îi sînt de recunoscător, chiar și mai recunoscător decît omul pe care-l tot vindecam de-o boală fatală printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat. Am uitat cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]