2,508 matches
-
prezentate simplu și adevărat. ― Mai încape vorbă, fiule? Abia aștept să aflu și eu până unde s-a putut ajunge cu închinările mănăstirilor către locurile sfinte. ― Titlul capitolului din această carte, care ne va aduce lămuririle așteptate, este: “Uriașe averi reintră în patrimoniul național”. ― Dacă asculți doar titlul, simți cum îți crește tensiunea curiozității, dragule. ― Iată ce spune autorul, părinte: “Cu totul pe neașteptate, urmărind pare-se să câștige de partea sa pe deputați, guvernul Kogălniceanu depuse în fața Adunării proiectul de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de probleme? Fiecare ales își vedea de propria îmbogățire. Mai legal, mai ilegal, cum putea, fiecare. și viața mergea, mai departe, ca o mârțoagă aproape moartă, la deal, trăgând o mare greutate după dânsa. Au trecut câteva zile. Totul a reintrat în carapacea celor de dinaintea lor. În aceeași zi, cu sinistrul spânzurării copilei și a tatălui său criminal, tanti borșăreasa a strigat, peste gard, la Robustu: ți-a ajuns borșul? Da. L-ai gătit? Da. și a fost bun? Nu știu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Starețe. Despre tatăl lor, mama, a declarat, oficial, atât: nu este nici călugăr, nici vreun oficial religios. N-a trecut decât o lună, de la declanșarea scandalului provocat de venirea pe lume a celor două drăgălașe fetițe, după care, totul a reintrat în normalul vieții de zi cu zi! Îl mai păstrează,în memorie, arhiva televiziunii locale și centrale. Da, domnilor și doamnelor, pentru că, lumea are probleme serioase, de care trebuie să se ocupe serios, pe ea neinteresând-o, în prea mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Acum nu-l pot primi. Nu cred că voi mai apuca nunta ta. Diana a încercat să continue discuția, dar Rodion a devenit mut. Derutată, fata întreabă: Acum ce fac, cu ce vă servesc? Cu ce vrei. Peste cîteva minute reintră în separeu cu farfurii aburinde pe care le așează frumos în fața lui Rodion. Mîncați, vă rog. Clientul nu răspunde. Privește prin fată, dincolo de ea. Părea un om rătăcit, incapabil să se întoarcă la realitate. Nu poate vedea în exteriorul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
treabă în sensul opus sensului său de mers și halucinanta horă în care mergea de-a contra îi crea un fel de amețeală, din care musai trebuia să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nou. V-am rugat să așteptați, tună cerberul. Am cursuri și ... dacă se poate... Asta este problema dumneavoastră. Am zis să așteptați. Mihoc iese din nou și simte că sufletul său este strivit în umilință. După alt sfert de oră, reintră în camera 8. Nu ne înțelegem? Parcă am spus... Nu ne-am înțeles niciodată. Ți-am dat opt pentru cicăleala lui maică-ta. Acum îmi pare rău. Aici nu mai ești la examen. Aici eu sînt tartorul. Te amendez pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unui agent de poliție un sportiv israelian care Îți semăna ca un frate geamăn și el te simțea În spatele lui și Întorcea din timp În timp capul; era ca și cînd te-ai fi privit În oglindă și totul parcă reintra Într-o apă a Începuturilor În care aveai În sfîrșit putința să te vezi cu ochii celuilalt. Dar și cu locurile - aceeași atracție inexplicabilă a unei străzi coborînd În pantă și taluzul din pietre rotunde printre care iarba se ivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioarele. Am încercat să țin ritmul cu ea, legănându-mi picioarele odată cu ale ei, dar eu am picioare mai lungi, așa că, după câteva mișcări, s-au desincronizat - trebuia să mă opresc tot timpul și s-o iau de la capăt ca să reintru în tempo. Dinspre mare bătea o briză slabă și cerul era încețoșat la orizont. Clio păstrase tăcerea mare parte din drum și-a rămas tăcută când am ajuns, urcându-se pe stâncă și uitându-se în depărtare, la valuri. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că Rowe se depărtează, strigă tare: Unde te duci? — Să telefonez la poliție. — Acordă-mi cinci minute! — A, nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase: acum Rowe era ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un taifun care o aruncă În Atlantic, unde continuă seria de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre Capul Horn. Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bluzei. Se sucește într-o dungă, revine, ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală. Finalul reprezentației urcă în ovații. Autorul este adus, în cele din urmă, pe scenă. Oficialitățile literare au sentimentul datoriei împlinite față de rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cine s-ar fi gândit că i se va pune la îndoială cinstea, chiar de către ai săi ? Eram prieteni, până în ultimele momente. Dacă nu s-ar fi pierdut în împrejurări atât de dureroase... — Nu e soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci de ani. Frumusețe de-o puritate ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit. Nu mai văd decât ținta, datele, ipotezele, soluția. Se întunecase, nu aprindea lumina. Nu era încă beznă deplină, sau poate era. Femeia, deși nu îl vedea, îl simți însă ridicându-se în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin care iese un fum subțirel, peste celelalte trei cămine, unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta, Își amintește brusc de ceva și reintră În holul de la parter. Descuie camera În care stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-adevăr imitația are ceva comic În ea. A cita pe cineva mot-à-mot, mai ales când nu crezi sau nu ai respect pentru cuvintele lui, iată un lucru prin care ușor poți provoca râsul. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului spre exprimarea sentențioasă (făpturi de hârtie norii / precum autorii; Luceafărul / reintră-n cer / cum o vioară-n / cutia sa etc.), valorificându-se, la nivel lingvistic în primul rând, aspectul colocvial, care constituie pasta în care se fixează termeni din majoritatea registrelor lexicale. În privința titlurilor, multe sunt îmbinări de cuvinte, prin care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
amprentă de neștirbit a marelui său eu. Își dorește succesul profesional și muncește pentru asta. Dar nu ne aruncă pe noi în gura ambițiilor sale. Nici nu e preocupat să-și întrețină imaginea de măreție masculină. Starea de gravidă își reintră în drepturi și mi modifică percepțiile. Soarele și plaja strălucesc cu siguranță, dar eu le văd ușor pale, atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]