3,930 matches
-
ce vrea să zică Montresor (ceea ce, de altfel, nici nu este departe de adevăr), dar să păstrăm detaliul undeva în "catacombele" creierului nostru analitic! Și el ne va fi de folos mai tîrziu. Orgoliosul Fortunado devine, previzibil, incitat de asemenea remarci și solicită imperios să-și continue expediția către vinul de Amontillado. Pe parcurs, se mulțumește să bea orice altceva găsește în cale. Așa procedează și cu o sticlă de De Grâve, pe care o golește dintr-o răsuflare. O aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Montresor. E vorba despre maniera confesivă a relatării sale. El se adresează cuiva încă de la debutul povestirii. Spune personajul: "Tu, cel ce știi atît de bine natura sufletului meu..." Cine va fi fiind acest ascultător silențios al confesiunii? Din remarca transcendentă a naratorului putem imediat conchide că este chiar Dumnezeu. Numai El știe atît de bine natura sufletului unui păcătos! Putem merge totuși și pe o variantă mai concretă a acestei ipoteze. Interlocutorul tăcut ar putea fi înlcuitorul pămîntesc al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
precizie imperturbabilă, el petrece trei ore (după propria mărturisire, acțiunea, începută cîndva la miezul nopții a fost definitivată în jurul orei patru dimineața), ciopîrțind cadavrul și ascunzînd părțile sub podeaua demontabilă. Destoinica îndeletnicire de camuflare a urmelor se încheie cu o remarcă aparent cinică, dacă nu ar fi, indirect, o resuscitare a tezei inițiale (sănătatea psihică), prin supralicitarea lucidității: Apoi am așezat la loc scîndurile, atît de inteligent, atît de șiret, încît nici un ochi omenesc, nici chiar al lui, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pare să se întemeieze pe cel puțin două discrepanțe care rețin atenția într-un mod surprinzător. Mai întîi, enumerînd argumentele relației ideale cu stăpînul său, naratorul afirmă clar că pentru banii săi ("aurul lui") nu avea vreo o dorință. Această remarcă nu are legătură imediată cu evenimentele descrise în acel context, dar, prin materialitatea și subtilitatea ei socială, nu se arată a fi nici rodul unei minți bolnave, cu alunecări subite spre fabulos și haotic. Întocîndu-ne la conotațiile ei neașteptate, sîntem
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reticent la propunerea de a-și redacta aventurile pentru publicul larg. Consideră că "reflecția" lor textuală poate fi mistificatoare și deviaționistă, cu atît mai mult cu cît, în absența jurnalului/cronicii de actualitate, ele se vor baza exclusiv pe memorie. Remarca lui Pym este, în fapt, mult mai subtilă, trimițînd nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare umană (inclusiv cea textuală) să conțină germenii ficționalizării experienței ca atare. Teama principală a personajului este să nu-și dezamăgească cititorii care, parcurgînd varianta textuală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a profitului nelimitat, care nu-și onorează dacălii, este una slăbită" (p.221). À bon entendeur, salut. Bibliografie George Steiner. Maeștri și discipoli. Traducere de Virgil Stanciu. București: Compania, 2005. Doris Lessing: între social și psihologic Voi începe cu o remarcă ușor nesuferită. Doris Lessing (Doris May Tayler, pe numele real), laureată a Premiului Nobel în 2007, la vîrsta de 88 de ani, are o biografie impresionantă, din care ar fi putut extrage personaje mai concludente psihologic decît cele existente astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
limbajului: "Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
evenimente, memorabile pentru Ana Blandiana, i-au influențat poetica, "plină de trimiteri sarcastice la adresa dictaturii"82, mai mult sau mai puțin subversive, care i-au atras, totodată, pedeapsa de a i se interzice să mai publice în România. Într-o remarcă sugestivă, cu referire la acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne d' Arc a noastră. Până și azi, mai sunt unii, care vor să o ardă pe rug"83. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordin pragmatic: este mai profitabil pentru cei implicați În afaceri de a se afirma ca ființe responsabile, fie și pentru simplul motiv că se relevă a fi persoane respectabile și de Încredere, ceea ce, pe termen lung, potențează succesul Întreprinderii. O remarcă se impune: prestigiul actual al omului de afaceri este clădit pe o solidă componentă morală. Pentru a avea succes, managerul trebuie să fie perceput ca o personalitate onorabilă a vieții comunitare, care Îmbină În mod responsabil preocupările I. Provocări etice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
acesta este mai mult sau mai puțin responsabil. De fapt, mai puțin, sau chiar de loc. Prin responsabilizare se Înțelege procesul specific de a induce, ființei umane, prin educație, diferite grade de responsabilitate, succesiv mai Înalte. Cum În mod just remarca E. Dupréel , procesele de responsabilizare pot fi considerate ca generatoare, ca intensificatoare ale vieții interioare căreia Îi dau forma. Astfel se construiește condiția noastră umană. Responsabilitatea nu este Înnăscută. Probabil că unele dimensiuni ale simțului moral - Înțeles ca și conștiință
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
la Celălalt (s.n.Ă În același timp cu afirmarea de sine; și, cum subliniază Lévinas, această intersubiectivitate se găsește deja fixată Într-o sferă excedând pragul registrelor dialogic și reflexiv, găsindu-și rădăcinile În comunicarea infra - verbală, privirea de exemplu.” Remarca este esențială: responsabilitatea nu este rezultatul exclusiv al rațiunii; sentimentele, gesturile care le exprimă, sunt de asemeni Înțelese ca manifestări specifice ale responsabilității, purtând În ele o dimensiune cognitivă, dar care nu se exprimă printr-o logică a rațiunii. Jean
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în acesta aveau să fie reluate, dezvoltate și publicate trei ani mai târziu, sub formă de studiu special, în publicația ieșeană "Calendar pentru români" pe anul 18497. Fără a intra în detaliile raportului (reprodus integral în anexe), se cuvine subliniată remarca preliminară a semnatarului și anume că maniera tradițională de exploatare a sării în Moldova, adică învechitul procedeu al gropilor în formă de con, butelie sau clopot, constituia "o adevărată sistemă de pustiere vătămătoare și păgubitoare, nu numai pentru vremea de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
redresa puterea de cumpărare a concetățenilor noștri” etc. campaniile electorale (și ansamblul vieții politice) sunt împănate cu acest tip de atacuri și critici. Totuși ne-am putea aștepta ca opinia publică să fie mai interesată de propuneri constructive decât de remarci răutăcioase. Însă dacă oamenii politici acordă atât timp criticării adversarilor înseamnă că au un motiv. Studii de psihologie au constatat că memorăm mai bine argumentele negative decât cele pozitive și ne apropiem mai mult de o persoană care folosește mai
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sloganuri. Acestea nu mai spuneau „Noua berlină X sau Y vă aduce confort și siguranță”, ci „Știați că este indispensabil să aveți berlina X sau Y? Ați verificat dacă vecinul dumneavoastră nu are deja berlina X sau Y?”. Aceste mici remarci stimulează ceea ce psihologii numesc astăzi „compararea” socială: ființa umană poate fi tentată foarte ușor să se compare cu vecinul său pentru a-și reafirma statutul social. Odată mecanismul pornit de către forța publicitară, este dificil să-i reziști. Mai târziu a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ajuta pe voluntari să identifice tristețea și culoarea roșie le evoca imediat mânia. Concluzie Când vedem prezentatorul „Lanțului slăbiciunilor” într-o lumină roșie, fenomenul contribuie la o ușoară (și involuntară) intimidare, care se adaugă la calitățile naturale ale vocii, poziției, remarcilor acerbe. În „Lanțul slăbiciunilor” totul este făcut pentru a strivi candidatul și a stabili autoritatea de necontestat a directoarei de școală. Pentru mai multe informații Ariyoshi, T., Nakadai, K., Tsujino, H. (2004), „Effect of facioal color son humanoids in emotion
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă din Caiete: "De ani de zile mă aflu constant mai prejos de mine însumi!" Poate că aceasta e cheia de lectură pentru Cioran, om al intervalului. Lipsit de fericirea de a se pierde în divinitate, sau de cea a coincidenței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui Sorin Alexandrescu despre "paradoxul continuității / discontinuității" în cultura română. Ar exista, după părerea lui, o axă verticală ce-și trage seva din fondul etern al culturii populare române, care nu încetează a se dezvolta în structurile sale de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și pe care le lasă moștenire Simonei, tovarășa lui senină și transparentă, care decide să-i ignore dorința, devenind astfel, cumva, coautor. Pînă atunci, ea nu făcuse decît să-i scrie la mașină manuscrisele, permițîndu-și din cînd în cînd mici remarci (de care el ținea rareori cont, de altfel) ; pentru prima și ultima dată, ea alege în locul lui. Cine a cunoscut-o cît de puțin pe Simone Boué știe că nu este absolut deloc vorba de e o foame subită de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
postmodernism care a fost apreciat de către majoritatea criticilor drept unul pozitiv, care semnifică un curent distinct, o modificare critică în cultura contemporană. La acest lucru au contribuit și diferențierile pe care le-a evidențiat între cele două curente, în ciuda deselor remarce care privesc caracterul contradictoriu al postmodernismului, ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă putem introduce teoretizările despre consum din scrierile sale timpurii ca acoperind faza a doua a consumului descrisă de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această remarcă ar fi acela că subiectul, de cele mai multe ori, nu face distincția dintre real și hiperreal, luând hiperrealitatea drept măsura corectă și întreagă a realității. În același mod, dacă aplicăm această idee teoriei baudrillardiene, putem să-i găsim anumite justificări, având
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai buna înțelegere a acestor două concepte mi s-a părut necesară, mai ales că de cele mai multe ori ele au fost discutate fie prin comparație cu alte instanțe discursive, fie prin procedeul includerii lor într-un gen proxim. După cum bine remarca Philippe Breton 530, se întâlnesc extrem de rar pure situații de argumentare sau pure situații de demonstrare sau de seducție, iar această realitate, dincolo de a crea un posibil amalgam teoretic, impune o tratare mai amplă a lor. Trebuie amintit că pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bătaie cât mai puternică și grupare din ce În ce mai redusă, pentru a constata rezerva de rotație. Se trece, dacă testările anterioare au dat rezultate bune, la primele Încercări În care gruparea este Înlocuită cu echerul, Încercări urmărite și ajutate la nevoie, cu remarca de a Închide echerul energic și a-l menține peste durata normală a dublului grupat. In continuare, dacă se constată șanse, Învățarea rămâne o problemă de repetări controlate și de reglajele ce se impun, În funcție de caracterul execuțiilor. Precizăm că această
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
bea dintr-o înghițitură câteva cafele fără zahăr, fuma, scotea la răstimpuri din buzunarul de la piept un carnet cu coperțile maronii mototolite, îl consulta sau nota câte ceva, și vorbea. Fără întrerupere, hohotind la răstimpuri, abia de reușeam să strecor câteva remarci de circumstanță. Nu mi-am dat seama decât după a doua sau a treia vizită că-mi căuta compania, obligându-mă de-a dreptul să-l invit să urce, nu atât pentru că regăsise în mine un ascultător indulgent, cât pentru
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]