3,239 matches
-
inevitabilul proces de eroziune în timp, iar pentru a potența și adânci sugestia e nevoie de o "formă" artistică menită a surprinde cât mai obiectiv și mai "impersonal" cu putință dramatismul vieții interioare, intensitatea acelor emoții și sentimente contradictorii, ce renasc mereu din propria lor cenușă. Din acest unghi privind lucrurile, Lovinescu se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Europei este pentru Moscova o posibilitate mai bine privită decât păstrarea producției pentru piața internă sau cea a CSI-ului, ce plătesc prost, dar în același timp o opțiune mai bună decât alimentarea Statelor Unite față de care rivalitățile par să fi renăscut, sau decât alimentarea Asiei față de care par să subziste anumite rețineri rusești, precum și impedimente în exploatarea resurselor din zona asiatică. În cazul Europei, pârghiile de care dispune încep cu investițiile pe care le-a făcut și le va face în
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
sensul de „făcut” trupește. Oricînd se poate transforma, în primele zile, în contrariul a ceea ce s-a așteptat. Adevărata lui naștere se dorește a fi în sens spiritual și ființial. Ea se împlinește prin scalda-botez. Este o renaștere. Individul mai renaște odată, la nuntă, ca să ia chip de gospodar și să fie primit în marea familie a pămîntenilor. Înmormîntarea preia, la rîndul ei, scenarii anterioare, în curgere firească și pe un traseu predestinat. Așa că moartea trece și ea drept o renaștere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Popa Nebunu', cimitirul cu epave de avioane, tancuri, camioane, camionete și mașini „Skoda” mici și verzi, cu proiectile și mine neexplodate, „artificiile”, toate, absolut toate rămâneau în urmă pentru a se transforma mai târziu în amintiri dragi, care s-au renăscut acum, în cele descrise mai sus. Bravo mie, eram acum băiat mare! Prieteni dragi de odinioară... Eu l-am cunoscut pe Țuți prin 1945, când eram amândoi cât o cizmă înaltă până la genunchi, fără a ști mare lucru, cu buzele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit spre iarnă și a renăscut primăvara de atâtea ori, s-a înălțat ca din cenușă bojdeuca lui Creangă, cel mai vechi nuzeu memorial din țară, înființat 7 ani mai târziu, în 1918. Cinste marilor români care au restaurat și au adus în circuitul marilor valori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că urechea nu o mai auzea, nici mintea nu o mai urmărea, doar sufletul o pricepea și căuta să se înalțe împreună cu ea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după noi. Recitator 11 Vă amintiți? Mureau eroi În Decembrie 22. Atunci de joi si până vineri Mureau eroii cei mai tineri. Eroii noștri cei mai dragi Au fost lăstarii mici și fragi, Din viața lor jertfită, toate S-au renăscut În libertate. CÎntec: Imnul eroilor muzica L C. Brătianu Recitator 12: Destul sânge pământul setos a-nghițit Sătule sunt și brazde și văile-necate 87 Destule oseminte pământul a-nvelit Destule prin torente și ogoare zac uitate! Cor: Românul de Ciprian Porumbescu Recitator
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
de Mandelbrot și provine din adjectivul latin fractus, adică "fracturat", "întrerupt", "segmentat", "neregulat". Dacă în cercetarea științifică de tip clasic structurile erau "zdrobite" până la nivel "atomic", teoria fractalilor susține că putem studia lumea înconjurătoare, dimpotrivă, căutând aceste forme fractale care renasc una dintr-alta, repetându-se progresiv, precum un fagure de miere. În esență, teoria fractalilor reduce la algoritmi geometrici obiecte care par rezultatul hazardului (țărmul unei ape, unicitatea formei unui arbore oarecare etc.), dar care devin inteligibile prin această modalitate
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
drept și de medicină; deși e vorbită destul de corect în zilele noastre în Boemia, Ungaria, Polonia, ea n-a putut avea câștig de cauză în fața limbilor germanică, maghiară și slavă; iar marii papi nu au reușit să o facă să renască în Italia, deși toți le dădeau ascultare și erau destul de puternici pentru a năzui la monarhia universală. Ce să conchidem de aici? Că latina n-a făcut decât să treacă, dar că limba vorbită de poporul roman a rămas singura
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în statul dorian, naivii credeau că vor stârpi curentul Fraților tăcerii-pitagorenii. Tragic muriră discipolii și marele maiestru Pitagora. Cylon cu gloata sa de ignoranți nesupuși, au fost trecuți prin foc și sabie de către romani și omorâți până la unul. Pitagorenii au renăscut ca pasărea Phonix. Confreeria Fraților tăcerii cu doctrina lor, a mai dăinuit câteva secole. TĂRÂM ATEMPORAL Satul era înfloritor. Pe malul râului funcționa fabrica de zahăr, rătăcită printre stâncile de calcar moștenite din neolitic. Bărbații munceau în fabrică, femeile și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ÎN JURUL LUI SUFICIENT SPRIJIN PENTRU A PUNE ÎN PRIMEJDIE ÎNTREAGA OPERAȚIE. NU SIMȚEA NICI UN PIC DE MILĂ FAȚĂ DE VIITOARELE VICTIME. MILIOANE DE OAMENI ÎȘI PIERDUSERĂ VIEȚILE ÎN CELE TREI RĂZBOAIE ATOMICE, IAR INDIVIZII CARE ÎNCERCAU ÎNCĂ O DATĂ SĂ FACĂ SĂ RENASCĂ SEPARATISMUL \ SURSĂ POTENȚIALĂ DE VIITOARE RĂZBOAIE \ ÎI STĂTEAU PUR ȘI SIMPLU ÎN GÂT. PUBLICUL PĂRU IMPRESIONAT DE SERIOZITATEA LUI. RĂMASE TĂCUT TOT TIMPUL CÂT MARIN EXPUSE ÎN AMĂNUNȚIME PLANUL DE ACȚIUNE. ACEASTĂ PARTE A DISCURSULUI SE TERMINĂ CU CUVINTELE: \ FIECARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
49, 50 ȘI 51. HĂRȚI MILITARE ALE REGIUNII ARĂTAU CĂ SUPRAFAȚA RESPECTIVĂ FUSESE IZOLATĂ DIN ORDINUL MARELUI JUDECĂTOR PENTRU DOUĂZECI ȘI CINCI DE ANI. Și totuși Creierul părea să ignore faptul că David Marin complota împotriva lui. Conducătorul de grup simți cum renășteau în el îndoielile. Dar vocea îi era fermă când dădu ordin ca brigăzile de asalt să ia în stăpânire sectorul delimitat de hartă și să distrugă toate instalațiile și instrumentele găsite. Să le distrugă, să le facă bucăți, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mă trezeam la timp). În locul troianului de zapadă am găsit apă de ploaie; m-am gândit să construiesc un turn din primăvara care se apropie, să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin, fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
câine pe stradă. Deodată umbrele clădirilor le înghit pe cele din spinarea mea; simt cum plutesc ca un fulg, mă transform într-un ciorchine de strugure, mă agăț de bolta dintre două clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma... Soarele cu mângâieri, la prânz mă vor înflori, seara stelele și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ar trebui să-și dorească o transformare; numai așa, oamenii ar crede în mântuirea lor. Nu am cerșit niciodată iubirea Nu am cerșit niciodată iubirea; am lăsat-o să vină singură la mine. M-am îmbogățit întotdeauna prin cuvânt; am renăscut prin el și printr-o nouă experiență... Am râs, am plâns, am suferit în tăcere, am urlat ca un lup când mi s-a furat locul întâi, pe care l-am avut în inima ta, încrustat, ca o pecete, dar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
albul pur al senectuții - elemente spectrale ale luminii descompuse în versuri de iubire: „m-am gândit să construiesc un turn/ din primăvara care se apropie,/ să pun pe fiecare nivel câte un gând /al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune,/ să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin,/ fără să mă uit înapoi/ sau să îngenunchez după o clipă efemeră...”. Acest romantic tablou existențial este completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reușitei ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dornic să se considere fiul ei și dacă ar vrea s-o regăsească, s-o reimagineze ? Din fire rupte și pierdute. Ar începe ciudata experiență prin a-și propune un reper ? Cosimo, de pildă ? În raport cu care, treptat, prudent, s-o renască, s-o oblige a se dezvălui, una din căile de a se căuta și a se înțelege pe sine, sub ceața atâtor umbre care ar intra, cu sau fără voia sa, în dezordinea acestei anevoioase nașteri. În definitiv, un astfel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca niște ochi măriți și morți, captând Divinitatea Răului, în sfârșit, să lovească falși zei și umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Banca la care lucrase tatăl meu, au ars magazine întregi, au fost pierderi materiale imense, dar s-au salvat toate viețile omenești. Orașul devenise peste noapte un cimitir, plin de țigani scotocind printre moloz, dar viața mergea înainte. Moineștiul a renăscut curậnd din propria cenușă, iar noi am ajuns liceeni fericiți, iarăși colegi de clasă, ba chiar vecini de bancă. Emil și Traian își vedeau liniștiți de lecții; ei se ocupau de ștințele exacte, iar eu de limbile străine și lucrurile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să poarte zilnic flori la un mormậnt rece și gol? Vậntul de toamnă suflă frunzele uscate, viforul iernii trosnește crengile prunilor din țințirim și odată cu ele moare încet-încet și sufletul dragului meu Yon... Dar, murim de fiecare dată spre a renaște, nu? Iubirea mea, Yoane, nici măcar nu moare! Ea e de altă sorginte, făcută să dăinuie veșnic, pentru că Dumnezeu e însuși Iubirea. După cum te iubesc eu, știu că trebuie să mă iubești și tu, iar ceea ce simt eu, trebuie să simți
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și acum este un tei tânăr care cearcă să ia locul bătrânului său părinte. D-apoi asta-i curată minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
credeam că vor ține o veșnicie! Nu-i bai, dragă prietene. Mai găsim noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hârtie Guvernul își atribuie ca merit excepțional, Că ar fi redus inflația în mod real. Adevărul e că prețurile cresc mereu în prăvălie, Iar inflația scade artificial, doar pe hârtie. Inginerie lingvistică După ce nostalgicul comunism a dispărut, „Defuncta” exploatare-a renăscut. Și, pentru a nu se transforma-n coșmar, Cuvântul e scos din vocabular. Întoarcerea „fiilor strângători” De când românii au drept de liberi călători, Europa a fost invadată de hoți și cerșetori. Chiar dacă guvernanților nu le prea pasă, Suntem somați să
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pământ, el poate, într-un moment anume, să aleagă abandonarea corpului său material și să sară în marele Vid cosmic, de unde a venit prețioasa sa perlă a spiritului originar. Astfel, el câștigă nemurire spirituală, deși mai poate alege și să renască în această lume, la o dată de el hotărâtă, dacă dorește. Mai presus de moarte, acești adepți se pregătesc pentru saltul final în spațiu, proiectându-și corpul-spirit dincolo de corpul lor fizic în timpul meditației profunde, astfel ăncâă vor fi neînfricați și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
semințele spirituale ale ființelor decedate, până când spiritul individual profită, în cele din urmă, de o viață omenească pentru a-și cultiva împlinirea spirituală deplină și își caută libertatea odată pentru totdeauna, în eternitatea Vidului cosmic, pentru a nu se mai renaște niciodată în lumea materială brutală. Spiritele Nemuritoare, pe de altă parte, nu se feresc de frică atunci când sunt față în față cu lumina strălucitoare a morții, căci au experimentat deja acest lucru de multe ori în meditațiile lor. Așadar, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]