14,075 matches
-
copiii lui, cu nepoții părinților lui, caută ouăle roșii ascunse prin casă, morcovul fantomă plutește deasupra tuturor. E prea scârbos să vorbească despre el. Francezii au o vorbă: „Spirit de scară”. În franceză: Esprit d’escalier. E atunci când găsești o replică, da-i prea târziu. De pildă, ești la un chef și cineva te insultă. Trebuie să zici ceva. Așa că, presat, cu toți ăia care se uită la tine, scoți pe gură ceva nașpa de tot. Dar în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vecini a fost anulat. Să fii micul Danny Bright timp de opt sezoane ți se poate părea real doar așa cum sunt reale amintirile din clasa a doua. Doar momente vagi, fără legătură între ele. În fiecare zi, țineai minte fiecare replică doar până treceai hopul. Căsuța drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu băieții, ieșeau împreună în oraș, mergeau la discotecă. La Casa Studenților erau spectacole cu un grup nou lansat, "Divertis", primul care avea curajul să se atingă de realitățile politice din țară și studenții din campus mergeau grămadă să savureze replicile pline de tâlc ale băieților din trupă. Luana refuza cu încăpățânare orice colaborare. Fetele îi prezentau câte un coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii de scris. Înțelese că trebuia să plece, cât mai repede și cât mai departe, dar nu putea s-o facă. Se îndrăgostise, iremediabil, de Radu Noia și nu voia să se despartă de el. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase fără replică. Domnișoară Leon, nu sunt un imbecil. Departe de mine gândul să pun preț pe așa drăcovenii dar vă rog, de dragul dumneavoastră și al meu, găsiți o cale și faceți pace cu femeia asta. În astfel de condiții, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voi, cu nici un chip, să meargă la plimbare fără el. Se rățoi la Ștefan și-i spuse înciudată: Tu de țe poți ță merți ți tăticul meu nu? El are mai multe dlepturi decât tine! Îi lăsă, pe toți, fără replică. Radu încercă fel de fel de explicații dar fetița nu voi să mai accepte minciunile cu care era prostită. Dacă nu-l luăm ți pe tati, atunți merțem doar noi două, mami. Stefan n-are decât ță rețeme gardul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
problema. Când Robu, sufocat de glasul conștiinței, de miraculoasele așteptări pe care le citea în ochii celorlalți și de care nu se simțea capabil, veni să se destăinuie, el se simți trădat. Fusese pus în situația de a rămâne fără replică. După terminarea grandioasei sărbătoriri, se retrăsese în decorul intim al apartamentului pe care-l ocupa într-un bloc din centru, pentru a se bucura, în tihnă, de liniștea binemeritată a momentului. Președintele companiei îl sunase să-l felicite și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ochii albaștri ca marea: Domnule Radak, ce aveți în paharul din fața dumneavoastră? Surprins, Ernest Radak avu tendința să-și coboare brațele dar nu se lăsă păcălit. Se uită la pahar. Apă minerală. Dați-mi voie să mă folosesc de replica unui om, la ale cărui calități și realizări departe de mine gândul că m-aș putea alinia vreodată: faptul că sunt femeie e un lucru interesant dar nu face obiectul discuției. L-ați cerut pe creatorul imaginii "Veber". Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tine. Ai tăi au nevoie de tine. Lumea a Înnebunit, iar America are nevoie de ajutor ca să-i ajute pe alții. și nu uita că fac tot ce pot ca să-ți găsesc prietenul. Margaret n-a mai spus nimic. Felurite replici spirituale, tăioase i se Învârteau prin minte și dispăreau grabnic. La drept vorbind, nu-i mai rămânea nimic de spus. Brațul lui Bill era Încă așezat pe al ei. Dă mi mâine un telefon, i-a spus el brusc, ca și cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În indoneziană. — Margaret Bates, sunt onorată să vă cunosc. De fapt, nu răspunsese În indoneziana standard, ci În puți nul pe care-l știa din javaneză. Se zicea că pe Sukarno nu putea să-l surprindă nimeni, dar neînsemnata ei replică fusese suficientă să-l facă să ridice o sprânceană mirată și să Încline ușor din cap. Ea era Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de obicei de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește, cum șade cu botul pe labe, atent să nu supere pe cineva. Cum zburdă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță de muncă. Ei, nu vezi? comentă mama. Îl omoară pe el grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton și merge. De mâncat, mănâncă? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pozitiv. În momentul în care plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de ei dar acasă, în liniște, cuvintele profesorului reveneau cu o insistență supărătoare, își arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
halucinantă ce dispărea odată cu plecarea bărbatului, fiind înlocuită de-o stare de pace și relaxare totală, când mușchii și neuronii se destindeau, ca după o încordarea supremă, încununată cu succes. La început revenirea lui Ovidiu o consternase, o lăsase fără replică, mai apoi o copleșise vanitatea, crezuse că repurtase o victorie împotriva Larisei, apoi, treptat, când senzualitatea lua proporții și părea a fi de durată (între timp Larisa născu un băiat și, după cum spunea Ovidiu, n-avea de gând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când Larisa se deranjă să-i deschidă. Avusese cu ea un schimb prelungit de replici, generalizat, fără un punct de plecare anume, amândoi se fereau să spună lucrurilor pe nume. Dimineața, în baie, se tăiase cu lama în câteva locuri, n-avea chef de nimic, n-avea absolut nici un chef s-o mai ia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față se bazează pe piesă mea cu același titlu, a cărei premieră a avut loc la Birmingham Repertory Theatre în februarie 1998 și care a fost ulterior publicată la Secker & Warburg. Am revizuit o parte din dialoguri, am reintrodus unele replici la care renunțasem în diferite etape ale redactării piesei, am schimbat câteva detalii și am introdus unele elemente noi. Dar în esență este aceeași poveste. DL Pentru Leah „home truth: remarcă dureroasă la adresa punctelor slabe ale unei persoane“ Shorter Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică...“ E-o treaba înțeleaptă să-ți faci singur și regia? — Cine-mi înțelege opera mai bine decât mine? Adrian se holba o clipă la Șam, părând să fi rămas fără replică, dar apoi relua: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică, există o lungă scenă în care o tânără se fâțâie goală prin casă și-i face de mâncare unui bărbat îmbrăcat din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să mai dau ochii cu Adrian. Ții minte cum era pe vremuri. El își scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam, spuse sec Eleanor. — Bate pasul pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dar dacă ți-ai publică articolul odată cu al ei, i-ai lua apă de la moară. — Nu mi-e frică de Fanny Tarrant, spuse Adrian. — Sau, si mai bine, înainte să și-l publice ea pe-al ei! turui Șam, ignorând replică lui Adrian și urmându-și firul gândurilor. Poate că Sentinel n-o să mai publice deloc articolul ei despre tine. Și, oricum... — Șam... — Oricum, vor crește vânzările cărților tale care se mai găsesc pe piață, indiferent de ce-o să zică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]