3,846 matches
-
de pe la voi sînt tot așa? - Avem caracter. N-ai decît să rîzi dacă poftești, dar să știi că toți copiii de aici au crescut fascinați de legenda asta. - Frumoasă educație, care să dea generații de ucigași... - Vizita s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pricepi că ai face mai bine să mă ajuți? - Lasă-mă-n pace! - Ajută-mă, Loïc, Încearcă să convingi consiliul municipal să fie de partea mea! - N-ai decît s-o faci singură! E adunare mîine... Marie era gata să replice cînd se deschise ușa dinspre hol, lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta, ar trebui să fie cineva complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu Loïc un minut, cu condiția să rămînă la vedere. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre ai noștri ne-a pus pe lista lui de specii pe cale de dispariție? La asta te-ai gîndit? Eu numai asta fac de cînd Gildas a primit scrisoarea aia. Nimeni nu putea ști. Nimeni. - Dar n-are nici o noimă! replică ea, cu vocea mai puțin sigură, totuși. Fiecare ar pierde totul dacă ne-ar da pe față secretul. - Totul? Oare așa să fie? Și dacă, dimpotrivă, ar fi vorba să cîștige totul? Ia gîndește-te, Gwen. Întreabă-te care dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o parte pe mama lui Gwen. Duceți-vă acasă! Toți! Puse o mînă compătimitoare pe brațul Mariei și, coborînd vocea, o sfătui să facă la fel. - N-am să fiu mereu aici ca să veghez asupra dumitale. - Nu te lăsa Înșelat, replică ea fără menajamente. Dumneata ai nevoie de mine, nu invers. Ca și cum ar fi vrut să-i ilustreze cuvintele, un bătrîn de pe insulă Își făcu apariția aducînd o veste pe care o spuse În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită-te la el, e cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata să replice cînd Îi atrase atenția un fir alb care ieșea de sub cioburile de faianță. Trăgînd de el, Își dădu seama că era vorba de căști receptoare și scoase de sub dărîmături obiectul de care erau legate: un mini Ipod albastru metalic. - Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O tăcere ca un acord. - Dacă Gildas i-ar fi surprins pe nepotul tău și pe Chantal făcînd dra... flirtînd pe faleză, se corectă el iute, cum crezi că ar fi reacționat? - I-ar fi tras o mamă de bătaie, replică ea fără să șovăie. Vezi dumneata, În ciuda unei tendințe clare spre trasul la măsea și sub o aparență extrovertită, fratele meu avea o latură foarte puritană. Nu mi-a vorbit niciodată despre aceste lucruri, dar am bănuit Întotdeauna că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că n-o țin picioarele și, dacă Lucas n-ar fi ținut-o zdravăn, ar fi căzut. Acesta puse capăt brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Chantal Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe Marie cu falsă blîndețe. Ea Îi replică prompt, ațintindu-l cu privirea. - Aveți intenția să recuperați laboratoarele și terenurile lor? - Absolut, firește. Doamna Pérec nu va fi desigur În poziția de a se arăta prea exigentă. De altfel, am de gînd să achiziționez și șantierul naval. Afirmația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-a amuzat n-am să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu suavitate, În timp ce alegea cu mare grijă o crosă de lemn. - Ticălosule! SÎnt sigură că Yves e cel care ți-a strecurat istoria asta, replică ea pe un ton acru, iar tu te-ai folosit de ea ca să mă distrugi la viitoarele alegeri. - De parcă aș avea nevoie de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
disimularea, manipularea nu au În ochii mei nici o justificare. Dădu din cap. - Nu pot crede că Christian a acționat cu atîta lașitate. - Tatăl dumitale ar fi trebuit să te Învețe că bărbații au și ei slăbiciunile lor. - Nu și Christian! replică ea cu duritate. Scriitorul se Înclină cu un zîmbet scurt și nu mai stărui. Dar de ce oare ar fi mințit-o Fersen În mod deliberat? părea să spună privirea În care o Învălui. * * * Ochii verzi ai Mariei, a cărei poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cel de-al Doilea Război Mondial, dar și de reconstrucția sălbatică de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea gîtul tăiat! RÎsul Mariei Încetă brusc. Înțelegea acum mai bine de ce avusese el acea reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și faptul că Jeanne mințise În legătură cu loteria. Dar Își atinsese scopul, Marie mușcase din momeală. Se Întoarse spre el. - Cei din familia Pérec nu mai pot din păcate să vorbească, dar va trebui ca Yvonne să dea explicații. - Bine, șefa, replică el cu simplitate, schițînd un mic salut. Ea se ridică și se Îndreptă, alături de el, spre mașină. - SÎnt la curent În legătură cu Christian. Îmi pare rău, Marie... Sincer. Schiță la rîndul ei un zîmbet chinuit. - Cum ai dat de mine? - Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plaseze știrea că are relații la Direcția națională antiteroristă. - Trimite niște polițiști cu cîini să cerceteze la fabrica de faianță Le Bihan, ordonă Lucas. Dacă a fost depozitat acolo C4, cîinii Îl vor detecta. - Vor pleca cu bacul la amiază, replică Franck aproape imediat. - Nimic despre Ryan? Întrebă Marie ca să pună capăt tensiunii palpabile dintre cei doi polițiști. - Ba da. Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor. Întredeschise cu greu ușa și aținti o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre ea profilul ascuțit de șoim. - Mama lui a murit de inimă rea din cauza lui. - Soția dumneavoastră s-a aruncat de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a lui Arthus se făcu opacă. - Fiul dumneavoastră mai mare s-a Întors ca să se răzbune, domnule de Kersaint. Fiul mai mic a dispărut. Îmi vine greu să cred că toate lucrurile astea vă lasă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din cap. - Nu, e cu neputință, În noaptea crimelor era alături de soția sa. Armelle n-ar risca zece ani de Închisoare pentru mărturie falsă. Strecură o privire spre femeia care-și framînta cu nervozitate Între degete șiragul de perle. - Evident, replică aceasta, cu tonul brusc Înăsprit. - Ați semnat un pact cu diavolul, declară Fersen privindu-l pe PM drept În ochi. Ryan vă va manevra Încă și mai ușor decît pe tatăl dumneavoastră! Vă va Înghiți cu fulgi cu tot. - SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum, legătura dintre noi doi era sortită eșecului, replică ea desprinzîndu-se. - Dă-mi asigurări, o zeflemisi el. Doar n-ai crezut că am te cer În căsătorie? - Îți dau toate asigurările. Cu atît mai mult cu cît n-avem nimic În comun. - În afară de sex. Se făcu roșie de mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu câteva elemente vagi de religiozitate hindusă. În practică, astăzi, oamenii Încearcă să facă un mic amestec din amândouă. — Julian Huxley abordează și el chestiunile religioase În Ce Îndrăznesc să gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o silă crescândă. E perfect conștient că progresul științei și al materialismului a săpat bazele tuturor religiilor tradiționale; e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula, ar trebui să o pui și pe fata ta să încerce asta... O, Doamne. Ce lanț de nenorociri am provocat ? Aștept până când țăcănitul tocurilor lor nu se mai aude deloc. Apoi, mutându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i facă loc și îl văd că vine spre mine, cu un pahar de șampanie în mână. — Samantha, spune amabil. Crezi că se cuvine să faci ceea ce faci ? — Ce să fac, dacă mi-ai interzis accesul în clădire, mă trezesc replicându-i la fel de tăios. N-am avut de ales. O, Doamne. Răspuns greșit. Prea plângăcios și insipid. Trebuie să-mi regăsesc cumpătul, sau o să pierd această dispută verbală. Deja mă aflu în dezavantaj, cum stau așa în ținută de chelneriță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează nervii. Prea multe tentații. Nu puteam suporta să mă simt tras din toate părțile. - Am observat că de când te‑ai Însurat standardul tău de eleganță a decăzut, a replicat Ravelstein. Pe vremuri erai și tu mai spilcuit. Vorbea cu părere de rău. Din când În când Îmi cumpăra câte o cravată - niciodată una pe care mi‑aș fi ales‑o eu. Aceste cravate cadou erau ceva de pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]