3,881 matches
-
Nu existase decât ceva artificial, fantezia unui maniac. El o respinsese pe ea, ea îl respinsese pe el. Dar și acest lucru se petrecuse sub un semn rău. Ca să-l satisfacă pe bătrânul nebun, își spuseseră, politicos, bună ziua și la revedere, și trecuseră unul pe lângă celălalt, făcându-și un indiferent semn din mână. Totul se terminase înainte de izbucnirea de mânie a lui John Robert. Lucrul ăsta trebuia să-i fie foarte clar în minte, John Robert nu avea nici un amestec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericită din moment ce am terminat cu asta de acum. Ai văzut întotdeauna în mine un stoic, așa că, poate, vei reuși să înțelegi. Te rog să ai grijă de Hattie. V-am numit, pe tine și pe Robin Osmore, executori testamentari. La revedere, Bill. Îți poți imagina cu ce sentimente de cordialitate și de stimă iscălesc acum, pentru ultima oară, AL TĂU, JOHN ROBERT“ P.S. Am înghițit un amestec eficient, care-și face repede efectul, preparat pentru mine de un farmacist american. Încercările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trucurile religiei și predic o sfințenie lipsită de orice atracție a miraculosului. Asta și numai asta poate fi religia viitorului. Dar scriu în apă. Voi da această scrisoare unuia dintre țăranii mei. Nu știu dacă va fi vreodată expediată. La revedere, dragul meu N, îmi ridic mâna și te binecuvântez. Al dumitale Bernard Jacoby P.S. Tocmai mi-a făcut o vizită preotul local. Se pare că e nemulțumit de activitatea mea. Poate că, până la urmă, mi-a fost hărăzit martiriul! Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altul sau de a fi luat drept erou. Aceasta apare la publicul suporterilor, public identificat cu sportivul sau echipa preferată, o atmosferă cu o bucurie de tip carnaval. Publicul păstrează plăcerea repovestirii competiției, a recitirii faptelor sportive neașteptate sau a revederii imaginilor sportive. Regula jocului sportiv ține de PLĂCEREA în a urmări iluzia. Jocurile fizice și ale inteligenței aparțin competiției. În spațiul de joc, agon apare o rivalitate în privința unei singur calități, rapiditate, rezistentă, vigoare, memorie, îndemânare, ingeniozitate; probele sportive opunând
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
importantă a aparatelor de fotografiat digitale este aceea că, pe lângă vizorul obișnuit mai există și un display cu cristale lichide ȚLCD). Acesta îndeplinește mai multe roluri, foarte utile: 1. realizează o previzualizare a imaginii înainte de a fi capturată; 2. permite revederea imaginilor înregistrate, eliminându-le imediat pe cele care nu satisfac Țpersoane cu ochii închiși, subexpuse/supraexpuse, neclare ș.a.) și, eventual, refacerea lor; 3. permite o revizualizare a tuturor fotografiilor înregistrate pe card, astfel că, atunci când doriți să mai faceți o
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
în când, curățați contactele dintre acumulatori și aparatul digital sau încărcător; uneori acestea se oxidează și induc rezistențe inutile. 7. Pentru a evita situațiile penibile, puneți în geanta fotografică încă 1-2 seturi de acumulatori complet încărcate. 8. Pentru operațiile de revedere, ștergere sau descărcare a pozelor din camera digitală, utilizați un adaptor de priză. 9. Chiar și la o utilizare intensivă, 500-1.000 cicluri de încărcare-descărcare înseamnă cel puțin doi ani fără griji dar cu economii substanțiale. Către sfârșitul perioadei de
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
balcon la ore nepermise.” Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel și nu Albăstreanu, dar de exact e exact, că animalul nu știe să latre după program ci după nevoi. Iar eu simt nevoia să plec. La revedere. Nu ziceți la revedere, că vă paște pușcăria. Atunci, hasta la vista baby. Tot una. Ca funcționar public trebuie să vă avertizez că lipsa de cooperare vă poate albăstri situația. Dumneavoastră susțineți că Pitbullul pe care-l dețineți nu-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel și nu Albăstreanu, dar de exact e exact, că animalul nu știe să latre după program ci după nevoi. Iar eu simt nevoia să plec. La revedere. Nu ziceți la revedere, că vă paște pușcăria. Atunci, hasta la vista baby. Tot una. Ca funcționar public trebuie să vă avertizez că lipsa de cooperare vă poate albăstri situația. Dumneavoastră susțineți că Pitbullul pe care-l dețineți nu-i Pitbull ? Da. Da ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
făcut fiindcă trebuie să luăm totul de la început și așa mai departe, cum convingător s-a exprimat dânsul. În ce vă privește, fiindcă îmi sunteți simpatic și apropiat la trei sferturi de metru, vă retrageți și mai intrați odată. La revedere. Bună ziua. Pot să intru ? Da. Dar numai peste cinci minute. Abia am terminat de rezolvat ce era de rezolvat cu cetățeanul de dinaintea dumitale și simt nevoia psihică să mă relaxez. Și cum faceți asta? Simplu. Prin alergări. Alerg până la barul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
te lăsa! Gata. Mi-s obositu. Saluti con tutti frutti. Și discuția noastră? O reprogramăm pentru anul 4363 și cinci luni. Da’ n data de 13 ca să fie simplu ca memorizare și tot aici, la dom doctor pe hool...La revedere, domnule. Matusalem al XIV-lea. Cu cine am avut onoarea ? El Aur B Bonaparte. O PRĂJINĂ DE CER Domnule, dumneata ești al 67-lea pe ziua de astăzi. Dacă ai avea sentiment creștin și civic l-ai lăsa pe domnul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ești al 67-lea pe ziua de astăzi. Dacă ai avea sentiment creștin și civic l-ai lăsa pe domnul primar să mai respire mai ales că tocmai am dat drumul la instalația de aer condiționat. Nu-i așa că...la revedere, mi-a făcut plăcere ? Plecați în timpul serviciului ? Nu, eu rămân aici dar dumneata... Eu, ce? Du-mă-acasă măi tramvai... Care tramvai, că la prețul la care a ajuns o călătorie mai bine iei o rachetă. Aha. Și vă duceți ca să jucați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
făcut plăcere ? Plecați în timpul serviciului ? Nu, eu rămân aici dar dumneata... Eu, ce? Du-mă-acasă măi tramvai... Care tramvai, că la prețul la care a ajuns o călătorie mai bine iei o rachetă. Aha. Și vă duceți ca să jucați tenis.La revedere. Și-un pahar cu bere. Bere n-avem că s-a redus bugetul de protocol dar aș putea să vă ofer un pahar cu bragă care, din păcate, nu se mai fabrică. V-ați putea duce să vă apucați dumneavoastră
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
începe o noua zi ! Fluturel căută o boabă de rouă de pe frunza florii se spălă pe față, apoi încercă câteva mișcări de înviorare cu aripioarele sus jos: ”fâl, fâl” - Gata, sunt pregătit pentru o nouă zi ! Fluturașul își lua la revedere de la floricică și zbură în zare peste câmpuri, dealuri, mângaind alte flori cu aripioarele lui și mirosindu-le parfumul. Culoarea petalelor florilor îl fascinează pe fluturaș și se spune că le împrumută și-și colorează petalele ca un pictor talentat
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
din poenița din apropiere cu un braț de sunătoare. - Bine, știu și eu că e zi de lucru, totuși... nu am putut să rămân în bucătărie pe o așa vreme minunată. Mâine voi lucra și pentru astăzi! Până atunci, la revedere! Nu vreau să vă rețin de la treabă. Pălăriosul reflectă la ce-i spusese Cicălitorul și anume că nu ar fi trebuit să plece singur la drum. - Aș putea trece pe la Pitic cel mic să-l întreb dacă nu dorește să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
grădiniță, Mami? - Păi lucrurile se petrec cam așa: fiecare copil este adus de mămica lui, uneori chiar și de un tătic. La poartă, copiii dau un pupic mămicii... - Tăticilor, nu? - Ba da, și tăticii primesc un pupic. Apoi spun „la revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru jucării și pentru mâncărică... - Ce înseamnă educatoare? - Educatoarele sunt niște doamne drăguțe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-mă silit să-l duc până la poartă. Acolo i-am pus o întrebare cu intenția de a mă cotorosi de el: ― Încotro o iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă). ― La revedere. Ne-am despărțit. După ce s-a depărtat puțin m-am întors aproape fugind. Am urcat scările, sărind cite trei trepte. Ajuns pe coridor, m-am pomenit față în față cu Mihaela. Am salutat-o. Mi-a răspuns speriată, roșie, pierdută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai bune. N-aș putea să vorbesc cu sora ta? ― La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste voința mea. ― Bine! atunci mă văd silit să renunț la un rezultat pentru astăzi. Revin săptămâna viitoare. La revedere... Am coborât scările cu un munte în spinare. Până acasă, mutilat de prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu poate schimba nimic, nu poate trece peste voința mea. ― Bine! atunci mă văd silit să renunț la un rezultat pentru astăzi. Revin săptămâna viitoare. La revedere... Am coborât scările cu un munte în spinare. Până acasă, mutilat de prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi dădea parcă senzația unei ușurări. Trebuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plec? ― Cum vrei! Aș mai fi rămas (o, cum aș fi rămas!), dar mă angajasem să plec și nu mai puteam da îndărăt. Mi-am luat pălăria. ― Adio! Ea îmi prinse o mână și strîngînd-o încetișor, șopti angajant: ― Nu, la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Nu-mi venea să cred... Dumnezeule, o adusesem pe calea cea bună: "a mă ruga acum. I-am răspuns laconic: ― Bine, la revedere... ― ...pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Nu-mi venea să cred... Dumnezeule, o adusesem pe calea cea bună: "a mă ruga acum. I-am răspuns laconic: ― Bine, la revedere... ― ...pe mâine, la tine, a adăugat sfios parcă îmi fixa pentru întîia dată o întîlnire. De astă dată m-a copleșit o imensă bucurie. Am avut grijă să n-o dau pe față, păstrînd-o doar pentru mine. Zei îndurători, mâine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca o săgeată. Deși voiam să ajung cât mai repede, ca să am o clipă mai devreme confirmarea teribilei bănuieli, totuși mi se strângea inima. ― Mai încet! Aș fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea. Chipul Mihaelei se multiplica, vedeam un șir lung de moarte, încît odaia, poate chiar toată casa se umpluse numai de ea. Aș fi vrut să plâng, dar de unde lacrimi? O stâncă și tot ar fi fost zguduită de clipa revederii. Eu ― nu. Rămâneam inert," gol de simțiri, absent. Și doar Mihaela jucase rolul principal în viața mea. Aveam îndărăt anii noștri de bucurii și suferințe care ne legaseră cu lanțuri mai tari decât oțelul. O iubisem mult, îi deschisesem larg
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu, nimic... ― Spuneai că slujnica ar fi surprins-o pe când scria... ― Crede-mă, nu știu ce să-ți răspund. Poate i-o fi trimis lui (soțului) un cuvânt de adio... Aici, în casă, am căutat, nu există urmă de scrisoare. ― Bine, la revedere... ― Ce faci? Pleci? făcu ea surprinsă. ― Da. Trebuie. Trimit pe secretarul meu să-ți ajute. E nevoie de un bărbat pentru îndeplinirea formalităților... Fulgere de mânie țâșniră din ochii ei și Alexa, izbucnind vulcanic, într-o dezlănțuire care nu se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că m-ai scăpat de vraja sub care eram! - Nu ai de ce să îmi mulțumești, zână frumoasă, care ai renăscut din potirul unei flori! - Îți ofer o petală din aura mea bogată, colorată și strălucitoare! - Îți mulțumesc din suflet! - La revedere, bunule și chipeșule băiețel! Am mers mai departe, dar m-am oprit la umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
salvat! - Cu mare drag, ființă fragedă și delicată! - Acum eu trebuie să plec, însă reține că nu ai voie să treci prin portalul răului care se va ivi în calea ta! Îți dau și acest spic de grâu fermecat! - La revedere! Eu nu văzusem portalul și am intrat în el, neștiutor și încă fascinat de tot ceea ce mi se întâmplase. Din această cauză, am ajuns din nou în lumea mea, cea din care evadasem prin puterea imaginației. Ajungând acasă, am realizat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]