12,281 matches
-
exegeta aprobîndu-și și blamîndu-ș i personajele, repudiindu-le sau îmbrățișîndu-le, neavînd, așadar, nimic din optica neutră a cercetătorului de aparat clasic. Rezultatul e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
nimic din optica neutră a cercetătorului de aparat clasic. Rezultatul e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te apucă regretul că nu ai prins vremea aceea. În fond, marile cărți
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
cercetătorului de aparat clasic. Rezultatul e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te apucă regretul că nu ai prins vremea aceea. În fond, marile cărți îți trezesc pofta de trăi
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
te atrag: de la metafizica lui Fichte, în care eul devine demiurgul universului, pînă la teoriile despre ganglioni, somnambulism și magnetism ale lui Carus și Kerner. În fine, complicația de sensuri ale cărții îți mai dă o trăsătură de portret a romanticului. E vorba că orice spirit profund e tendențios, slujind unei tendințe care se manifestă în el mai presus de preferințele raționale. Chiar și idioții, naivii și oportuniștii sînt purtați de un imbold care le imprimă o direcție în viață. Iar
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
se manifestă în el mai presus de preferințele raționale. Chiar și idioții, naivii și oportuniștii sînt purtați de un imbold care le imprimă o direcție în viață. Iar cine are direcție are tendință, adică impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelență spirite tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei pe care o reprezintă. La romantici viciul nu e de găsit: nu au avut vocația acțiunii și nici pe cea a politicii, de aceea perioada romantică e cea mai lipsită de ideologie din istoria culturii. Contemporanii fraților Schlegel au fost niște privilegiați care au făcut artă
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei pe care o reprezintă. La romantici viciul nu e de găsit: nu au avut vocația acțiunii și nici pe cea a politicii, de aceea perioada romantică e cea mai lipsită de ideologie din istoria culturii. Contemporanii fraților Schlegel au fost niște privilegiați care au făcut artă pentru artă în numele unei tendințe de spirit. Cu timpul tendința de spirit s-a stins, în locul ei apărînd influența ideologică
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
întreg al expoziției, de altfel, ne va trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă, consimțire, fizic eficace, la universal, - cu asemenea îndemnuri ne mișcăm înspre o arie de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă referire scandinavă, care i-a marcat pe mulți, de la Blake și Emerson la Balzac, Nerval, Baudelaire și Borges. «Magul Nordului», cum
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se situează și realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
moment. Nu avem emoții aritmetice în legătură cu votul de azi, dar faptul că primul-ministru desemnat a spus 'nu am cum să nu am emoții atunci când merg în fața Parlamentului care îmi dă sau îmi ia puterea', pentru mine nu este un răspuns romantic, poetic, ci este un răspuns pragmatic și profund politic într-o politică normală, la care trebuie să revenim și în care nu există Guvern bun care nu admite, nu recunoaște și nu folosește sursa puterii care este Parlamentul. Cred că
Antonescu: Nu avem emoţii aritmetice în legătură cu votul de azi () [Corola-journal/Journalistic/44957_a_46282]
-
reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că pledează pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea mai puțin încruntată asupra începuturilor literaturii române, e evidentă opțiunea lui Eugen Negrici pentru valorile contingente ale vieții și ale literaturii. În spatele poeticianului și a istoricului literar extrem de serios se ascunde un bon-viveur, gata să-și ridice
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
ești într-un fel de sală de așteptare a viitorului. Acestea fiind spuse rezultă că tu trebuia neapărat să-mi scrii de-atunci pe când eu pot fi iertată. De fapt nu-mi arde deloc de glumă. Nu-mi plac pozele romantice, mi-e rușine să spun vorbe mari, dar sunt îngrozitor de... (nu știu care-i cuvântul, probabil tristă, probabil ceva mai complex). Unui om serios și cu scaun la cap (dezgustători termeni!) nu i-aș putea explica de ce. Ție, cred că da. De
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
a versurilor și cum Ileana Mălăncioiu lucrează corpusul unui tip de discurs pentru ca, folosindu- l, să îndepărteze materialul considerat excedentar și să-i degaje energia interioară. Prima poezie are muzicalitatea eminesciană, pe un tipar popular el însuși lucrat de marele romantic, în sensul unui esențial repetitiv și incantatoriu. Versul e scurt și plin de vocale, suita venind cu un fel de legănare (a pruncului și a mortului, deopotrivă) peste apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
tipic adolescentin, după cum, la fel de bine, ar fi putut fi un simplu exercițiu de stil. Important e că, în ultimă analiză, bucata nu e deloc rea (dimpotrivă) și că scenariul compunerii ei nu se revendică dintr-un lest ideologic de factură romantică. Aproape copil fiind, Florin Iaru dovedește o formidabilă maturitate în raport cu propriul scris. Nu-i conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
perturbare a stabilității malurilor, ce era? Era o greguería. Astfel a ieșit din urna cerebrală acest cuvânt...” Dorința secretă a malului de râu, strigătul inconștient și nedeslușit al ființelor și deopotrivă al lucrurilor, iată o aspirație avangardistă, nutrită de reminiscențe romantice și simboliste. Greguería este așadar destinată unui conținut inefabil, având, precizează altundeva RAMÓN, „îndrăzneala de a defini ceea ce nu poate fi definit, de a captura ceea ce este trecător, de a nimeri sau a nu nimeri ceva care poate să nu
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
de cunoaștere plasate, la o primă vedere, în afara științei, dacă vizualizăm tablouri ca Domnișoarele din Avignon sau Persistența memoriei, dar care corespund unor provocări epistemologice ale epocii. Mișcarea suprarealistă - ca, de fapt, și ceea ce vedem în amontele ei, respectiv ductus-ul romantic - a accentuat, ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea după care există un dezechilibru major produs de incapacitatea sistemului formal de a genera sintactic toate
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
aici în propria mea demonstrație, personală. Ce va fi nu știu. De aceea campania mea va fi de tip minimal, eu singur, o persoană fizică, atâta tot, e adevărat în jur cu un fel de rețea incredibilă, neașteptată, surprinzătoare și romantică de oameni, ca și această florărie. Stafful e format din multă lume, nu-i cunosc, niște oameni care au apărut brusc și care sunt alături de mine. Ce vreți mai frumos decât asta?'', a zis Mircea Diaconu. Artistul a mai spus
Diaconu și-a început campania. Primul lucru pe care l-a făcut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34686_a_36011]
-
bal ââcu oglinzi mari>>, cu mobile de mătasă și cu terasă pe grădină a fost celebră până la București"3. O notă de subsol, cu precizări genealogice, însoțește acest aliniat: "D-na Apostoleanu avea doi frați Gâță: George, care făcea pe romanticul se căsătorise cu sora lui Mitică Ollănescu (Ascanio) dar i-a furat-o căpitanul Aslan (ajuns mai târziu general). Focșănenii mai povesteau și în 1894 despre galanteria lui George Gâță: trimitea zilnic icre proaspete lui Aslan care fusese surghiunit ca
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
prăsească supraoameni. Evident, singurătatea pe Venus nu-i surâde, așa că alege academiile pământene de iubire. Refuzat de slujbașele lor, care căutau, chipurile, la el, ideea pură, pe care n-o mai găsesc, nu-i mai rămâne decât să se piardă, romantic, orfic, în natură, îndeplinindu-și, de la distanță, imposibila misiune de a îmbunătăți specia. Deși Fuchs dispare tot așa cum s-a născut, sub forma unui sunet camuflat, scurta și tumultoasa lui existență, între cele două capete, e plină de agresiuni asupra
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
are orgoliu, cel de-al doilea are perseverență. Este un hopa-Mitică, refăcându-se sub forme tot mai degradate, după fiecare șoc, după fiecare respingere. La sfârșit, se adună și se autodistruge maiestuos. Nu atât un amalgam de personaje - de la eroul romantic la eroul de tranziție, pregătit să se scuture și să se ridice, al lui Caragiale, cât un amalgam de mode literare este Fuchs. Destinul lui este, fără prea multă exagerare, reprezentativ pentru avangardă. Născută pe căi mai puțin naturale, din
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
banalului cotidian. Satul nu-i ia în serios, neseriozitatea devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului ideologic, marele căscat de fericire. Zâmbetul dințos al lui Ottik inundă cu fericire, Skruzny (Rudolf Hrusínsky), doctorul satului, se delectează cu peisajul romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă de fericire și dezangajare necolectivizată, care nu răspunde la comenzile ideologice, care fără a le contrazice fățiș le pune între paranteze, le subliniază caracterul abstract
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
vârful canonului douămiist - responsabil, alături de Dan Coman, de dimensiunea lui neoexpresionistă-, autorul Păpușarului și a altor insomnii a întârziat să confirme, prin volumele următoare, așteptările de poet providențial al generației. Au contribuit la această gonflare mediatică o mentalitate literară nițel romantică (romanțată?), pusă numaidecât pe identificarea câte unui geniu precoce în fiecare generație, precum și nevoia, de înțeles la începutul anilor 2000, de „sânge proaspăt”. Din toată literatura postbelică, poate doar în Nichita Stănescu să se fi investit atâtea speranțe după primul
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
Kiefer special pentru prima sală a expoziției De l’Allemagne, 1800-1939 de la Luvru, deschisă până în iunie. Expoziția, al cărui titlu amintește de cartea doamnei de Staël din 1810, esențială, alături de replicile lui Heinrich Heine, pentru istoria percepției francezilor asupra Germaniei romantice și nu numai, a stârnit o mare controversă, deși fusese concepută pentru aniversarea a cinzeci de ani de prietenie germanofranceză. Pornind de la romantismul de pe Rin și încheindu-se cu cel de-Al Doilea Război Mondial, înfățișează o Germanie sumbră și
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
Sonia Cuciureanu Anna Elisabeth de Brancovan, contesa de Noailles (1876-1933), se înscrie în filonul feminin al poeziei franceze, posterior simbolismului, dar marcat de sensibilitatea romantică. În 1901 îi apare primul volum de versuri Le coeur innombrable, urmat de L’ombre des jours (1902), Leș Eblouissements (1907), Leș Vivants et leș Morts (1913), toate dominate de un lirism din ce in ce mai grav, culminând cu L’Honneur de souffrir
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
prosperității dar și a valorii spirituale și morale. Anul acesta, la 30 aprilie, s-au împlinit 80 de ani de când Anna de Noailles a plecat în cealaltă lume. Ne rămâne viziunea ei ideală asupra acestei lumi, viziune marcată de entuziasmul romantic, dar și speranța că dorințele ei atât de generoase, sunt pe cale de a se îndeplini.
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]