KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă, cu un oftat, sacul plin de pachete. Rosti privea și nu-i venea să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile, nu înainte de a le cere câte o urare pentru toți colegii. Fetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Fetelor le dădură lacrimile. Luana își îngroșa glasul, se văita de dureri de spate și, în ciuda faptului că afară era uscat, se plângea de drumul greu, prin nămeți, pe care-l făcuse ca să ajungă la ei. Până și inima lui Rosti se înmuie iar atunci când își primi darul sărută mâna mică a Moșului și acesta se înfioră, pentru a doua oară, la atingerea buzelor lui fierbinți. Trăiau un moment pe care n-aveau să-l uite vreodată. Primăvara veni și merii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
multe amănunte care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era așa, nu putea fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-a scris: "Sincer să fiu, nu prea știu ce să scriu într-un caiet de amintiri. N-am talent la compoziție și n-am mai făcut lucrul acesta până acum. Aș putea să-ți vorbesc despre multe. Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
asta rece Când înșelam iubirile din noi. Deși se așteptase la o reacție teribilă din partea băiatului, nu se întâmplă nimic. Ce-i drept, conviețuiră ceva mai pașnic ca până atunci. Și totuși! Apropierea momentului despărțirii nu-l lăsă indiferent pe Rosti. Cu o săptămână înainte de sfârșitul școlii, veni la banca ei și-o rugă să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi făcut-o să chiuie de fericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
familia. Nu dădea dovadă de patriotism ieftin. Pentru ea, dragostea față de locul în care te-ai născut era sinonimă cu iubirea pentru părintele pe care ți-l sortise Dumnezeu. Pe micul ecran, apăreau și dispăreau tot felul de chipuri. Se rosteau cuvinte peste cuvinte. Se făceau și se desfăceau fronturi de apărare națională. Se punea țara la cale, în dispute interminabile și printre picături, noii oameni politici erau atacați de parașutiști, de teroriști ieșiți din catacombe ori de alte bâzdâgănii, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care o încerca atunci când o privea. Se formă în jurul lor un cerc gălăgios de colegi. Bărbatul își apropie gura de urechea ei, pentru a se face auzit. Vechile obiceiuri nu s-au pierdut. Ce frumos! Întoarseră capul simultan. În fața lor, Rosti Seneg zâmbea malițios. Își aruncă privirea răutăcioasă în ochii negri ai femeii, cu nerușinate înțelesuri. Șocată și rănită, Luana nu ripostă. Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita la ea râzând ironic, cu superioritate, de parcă i-ar fi cunoscut povestea. Acum spune tu unde ți-e bărbatul. Sub privirile tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ar fi cunoscut povestea. Acum spune tu unde ți-e bărbatul. Sub privirile tuturor ea căută, cu disperare, un răspuns. În final, renunță să-și mai bată capul și spuse într-o doară: E acasă. Dă cu var. Facem curățenie. Rosti Seneg încremeni. Îți bați joc de mine! Nu. Ăsta e adevărul. Nu-i venea să-și creadă urechilor. Ea mințea, cu aceeași dezinvoltură și nesimțire ca întotdeauna. E cea mai proastă scuză pe care am auzit-o vreodată, Luana. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
acum, știi unde mă găsești. Îi întoarse spatele și-l auzi strigând: Luana! Aceeași voce, ce trăda un simțământ aparte, ca în ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vin. Turnă în paharele mari de pe noptieră și ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse mâinile, lipindu-le de fruntea și de buzele lui fierbinți. Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
șansă pentru a-ți demonstra că... Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un drum fără întoarcere, uitând de îndatoririle și jurămintele conjugale. Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi nebunești. Îi fusese frică să-și recunoască sentimentele, să creadă în nevinovăția ei și s-o ierte. Se temuse, cu o groază de moarte, să-și împlinească trăirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai călca vreodată pe acolo. Mătușa Anda nu reuși să-și înghită înfrângerea. Fierbea și zile întregi se tot legă de Luana, pentru orice nimic. Dan și nevasta lui o secondau, ca pe o starletă de cinema. Vestea morții lui Rosti Seneg căzu ca trăsnetul. Stupefiată, Luana nu-și putea aduna gândurile. Nu era posibil! Îl văzuse, dansase, făcuse.... Stătu cu capul prins în palme ore în șir, fără să-și poată reveni, fără să conceapă faptul că un bărbat tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
rătăcită, disperată și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere. Doamna Darie pleca așa cum venise, fără să aștepte confirmări, lăsând a părea că puțin îi pasă dacă bărbatul pricepuse ori nu mesajul celor câteva cuvinte pe care le rostise. Și totuși, Radu Noia nu putea fi altfel decât devenise în toți anii de singurătate sufletească prin care trecuse. Nimic nu-i putuse șterge nemângâiata durere din inimă. Zile și nopți tânjise să mai audă glasul dulce al mamei, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde străzile după bunul plac. Într-o fracțiune de secundă, femeia îl văzu pe Rosti Seneg, avu în fața ochilor imaginea relației lor de-o noapte, și-l aminti pe Ștefan Escu amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nu va afla niciodată. Radu Noia trebuia să se destăinuie, să-și spovedească păcatul, să se simtă liber. Și încă o dată nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință fărădelegea. O înșelase. Nu se mai putea întoarce acasă. Se va învoi a doua zi de la serviciu și își va lua hainele în lipsa ei. Pleca. Fără nici o altă explicație, fără a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se pună în postura celeilalte părți a monedei. În timp ce doamna Darie acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
agenție. Ea îi cuceri cu vocea caldă, chipul drăgălaș și seninătatea privirii. Căuta să fie întotdeauna amabilă și bine intenționată, evita, cu delicatețe, discuțiile despre problemele personale încercând, obsedată de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că, dincolo de hainele impecabile și pregătirea intelectuală, lucra cu oameni ca toți oamenii dar dacă aceștia încercau sentimente de invidie, aveau aspirații mai mult sau mai puțin meschine, trăiau simpatii ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-o înnebunea vorbind de Marina cu aceeași încredere și speranță. Departe de a face o analogie între cei doi, calitatea lui Bariu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o idee cu aplicabilitate în munca de creație. La început n-am înțeles exact care ar fi asta dar la ultima ședință de lucru, de la locul meu retras, ascuns în umbra dumneavoastră, văzând sclipirile din ochii celorlalți, care piereau imediat ce rosteați următorul cuvânt, mi-am dat seama că acești oameni nu au timp să se adune, să gândească. Cum să vă explic? Îi luați prea repede ori tactica pe care o abordați le ia suflarea mai înainte ca ei să perceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]