3,443 matches
-
o frizerie, într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicîndu-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temîndu-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: "ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea". Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau cei pe care munca lor îi aducea acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza, făcând să răsune cu sirenele lor leșinate străzile goale ale nopții. În grabă, trupurile erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai adânc. Ceva mai târziu, totuși, administrația s-a văzut obligată să caute loc în altă parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-mi iau concediu. \ Într-adevăr, trebuie să vă odihniți. \ Nu e asta, aș vrea să mă întorc în tabără. RIEUX S-A MIRAT: ― M-ați înțeles greșit. Mi s-a spus că există voluntari în administrația de acolo. Judecătorul își rostogolea puțin ochii săi rotunzi și încerca să-și netezească unul din smocurile lui de păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător. Într-o clipă ea îl văzu - iar el zări corpul neînsuflețit de pe podea. —Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind lângă acesta, își îngropă fața în spinarea cadavrului, iar capul începu să-i tremure cum Maggie nu mai văzuse până atunci. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din spate îi ajunse fără mari eforturi. Chiar dacă Maggie își acoperi ochii, lumina era prea puternică pentru a vedea cine se afla în mașină sau chiar ce fel de mașină era. — Am putea schimba direcția? Doar dacă vrem să ne rostogolim în josul muntelui. —La naiba. Uri, trebuie să facem ceva. Știu, știu. Vorbi din nou după câteva secunde. —OK. La următoarea curbă, e un punct de observație. Pot să opresc acolo. Când o s-o fac, trebuie să deschizi imediat portiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa la vârsta mea. Mi-e teamă că inima are importanță la orice vârstă. — N-ai nimic la inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că are dreptate. Îi mai făcuse figura asta și altădată. Ultima oară când îl silise s-o însoțească la slujba de duminică, se trântise pe jos de două ori în drum spre biserică și încă o dată în timpul predicii despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sale drept interes, a fost singura dată în viața mea când am plecat din New Orleans. Mă gândesc că poate lipsa unui punct de orientare a fost cauza indispoziției mele. Alergând tot înainte cu autobuzul era ca și cum te-ai fi rostogolit într-un abis. După ce am trecut de mlaștini și am ajuns la dealurile care se întind în apropiere de Baton Rouge, am început să mă tem ca vreun bădăran de la sat ar putea să arunce cu bombe în autobuz. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dixie. — Trebuie neapărat să plec, o refuză tânărul, cu un suspin. In orice caz, îți mulțumesc. — Pe-o noapte ca asta? se miră doamna Reilly. Nu lua-n samă ce-a zis Ignatius. De ce nu stai să vezi spectacolu’? Tânărul rostogoli ochii spre cer. — Zău așa, își întrerupse blonda tăcerea. Mai vezi și tu funduri și țâțe. — Mamă, interveni rece Ignatius, am impresia că tu îi încurajezi pe oamenii aceștia ridicoli. — Tu ai fost ăl de voiai să rămâi, Ignatius. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce ai spus, scumpa mea mamă? — Am spus să iei troleul cu păsările! țipă doamna Reilly. — Pare ceva potrivit. — Când vii din nou acasă, să faci bine să ai o slujbă. — Se pare că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cineva. — Zău? Mare scofală! Pe cine? Pe unul dintre fochiști? Ți-aduci aminte că ți-am vorbit despre o namilă scrântită, unul pe care l-a angajat măgarul acela de Gonzalez? — A, da. Pe el? Doamna Levy începu să se rostogolească pe planșeta de gimnastică. — Păcat că n-ai văzut și tu ce-a făcut în birou. A atârnat de tavan ghirlande de hârtie, a pus o cruce mare drept în mijlocul încăperii și astăzi, de îndată ce am ajuns acolo, a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști și să te opărești. Dacă insiști, presupun că voi fi nevoit să-mi rostogolesc cârnații acolo prin Sodoma și Gomora. — E în regulă. Deci am hotărât. Vino mâine dimineață și am să-ți dau și câteva chestii de atras clienții. — Nu-ți pot promite că în Cartier se vor vinde mulți crenvurști. Voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
agitat hangerul ținând cu cealaltă mână prora crenvurștiului de tablă. Ca moment culminant am încercat să mă cațăr pe cărucior, dar fizicul meu solid s-a dovedit a fi prea mult pentru vehiculul acela destul de șubred. A început să se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup au fost destul de gentili să-l oprească și să mă ajute să cobor. În cele din urmă acest grup afabil și-a luat rămas-bun. În timp ce mergeau în fața mea pe stradă, fotografiind ca nebunii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător. Îți dădeai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de el. Se cutremură scurt, apoi se ridică, își împinse părul la o parte din ochi și se uită în jos, la el. Avea obrajii roșii și ochii întunecați de dorință. — Îmi pare rău. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aranjament cu ea, înainte să ajungă la tribunal. — O vrei? Ia-o! Jason, fiul cel mare, strivi hot dog-ul cu chiflă cu tot, peste fața lui Sam. Sam urlă și se prefăcu că se îneacă. Apoi începură să se rostogolească pe podea. — Tată! Tată! Oprește-l! Mă sufocă. — Jason, nu-l mai sufoca pe fratele tău. Jason nu-i dădu nici o atenție. Rick îl prinse de guler și îl trase de pe Sam. — Am spus să nu-l mai sufoci. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în nas. Femeia țipă și îi dădu drumul. Din nas îi țâșnea sânge. Alex o prinse pe Casey de braț și o împinse în față, peste bărbatul solid. Acesta se feri cu grație, iar Casey căzu pe ciment și se rostogoli, urlând de durere. Alex căută în poșetă. — Înapoi, îl avertiză ea. — Nu vă facem nici un rău, doamnă Burnet, spuse bărbatul. Era cam cu un cap și jumătate mai înalt decât ea, solid și musculos. Chiar în clipa în care întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
izbiră în cap, în timp ce Billy urla și maimuța mârâia ... Parcă trecu o veșnicie până când Maimuțache dădu drumul mâinii, sări la Markie Lester și îl lovi drept în piept, iar Pester se prăbuși, și ceilalți se repeziră după ei, pe când se rostogoleau în praf. Timp în care, Billy își îngrijea mâna însângerată. Câteva secunde mai târziu, durerea deveni suportabilă și Billy ridică privirea. Văzu cum maimuța se cățărase pe gard și era cam la trei metri deasupra lor. Îi privea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se simțea rău acum, era cuprins de o furie oarbă, voia să rănească pe cineva. Așa că se duse direct la Jamie și începu să-l lovească cu piciorul, încercând să-i prindă unul în boașele lui mici, dar puștiul se rostogolea și urla după ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]