3,323 matches
-
A FI și A TRĂI; A FI „sarea pământului și lumina lumii”, și A TRĂI, toate durerile și nedreptățile lumii. Iar între A FI și A TRĂI, este raza de lumină, Călăuza iubitoare, este EA, SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, ce mijlocește rugile, între noi și pentru noi. La picioarele CRUCII, s-a petrecut acel moment cutremurător, al filiațiunii universale: „Fiule, iată mama ta! Femeie, iată fiul tău!” (In. 19.26-27). Și EL, PĂRINTELE, O invoca mereu, rugându-se! PREOTUL IOAN BALTHEISER, după
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
analoge cu cinci dispoziții sufletești corespunzătoare. Socrate își începe povestirea despre degenerarea politică printr-un recurs la cuvintele lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat. Astfel, Platon începe să ne prezinte „un admirabil roman, chiar dacă extrem de sumar, plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
începe povestirea despre degenerarea politică printr-un recurs la cuvintele lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat. Astfel, Platon începe să ne prezinte „un admirabil roman, chiar dacă extrem de sumar, plin de vitalitate și de adevăr, ce se desfășoară pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana, copila lui Chiciură Împărat. Când nu are structura unui bocet sau a unui descântec, lirica lui Ț. surprinde metaforic diferite ipostaze ale spiritului (Rugă, Singurătate, Cântec de leagăn, Mugurel etc.). În La icoană (1966) apar câteva poeme dedicate conducătorilor legionari și celor morți în închisorile comuniste. SCRIERI: Sânziana, pref. Nichifor Crainic, București, 1940; Din crucea pădurii, Madrid, 1955; Arhanghelul Mihail, Madrid, 1959; Iconarul, Madrid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
actualitate, în paginile ei apar versuri, proze, reportaje literare, comentarii și note critice, unele texte fiind semnate de autori importanți. Astfel, dintre poeți, se distinge prezența lui Victor Eftimiu, Radu Gyr (Cântec de grădinar, Colindă tristă, Doliu alb), Zaharia Stancu (Rugă de vară), George Lesnea (Zăpezi). De asemenea, sunt reluate din alte publicații poeme ca Nocturnă de G. Bacovia (sub titlul Versuri) și Înălțarea de Ion Pillat, iar directorul revistei, A.G. Delafântânele, își plasează aici o bună parte din propria creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
recenzii la reviste și ziare, se difuzau informații redacționale și ale conducerii societății, funcționa o poștă a redacției. Mai semnau în revistă: proză: Simion Jitariu, Cuchi Lidia Puiu, Ștefan C. Cosmin, E. Mintici, I. D. Sandru; poezie - Radu Pinten, Lia Rugă, Augustin Padea, Ion Georgescu. Pentru a se manifesta în alte domenii decât cele pur literare și științifice, revista face apel către profesori, preoți, învățători etc. de a-i trimite articole și își propunea să dea atenție folclorului, comoară neprețuită a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și mai aspru și mai rugător să nu facă asta, ce să stea pe loc, mai ales că în Februariu trebue să dea examen, dar să vede că influența prietenilor sau vocea vreunei pasiuni au fost mai puternice de cat ruga unei mume, care a jertfit tot numai că fiul ei să-i facă fericirea bătrâneței și să fie folositor țerei séle. În ziua de 3 Ianuariu st. n., fiul meu, însoțit de Dnu Butza (pe care nu lu cunosc, nici
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
roagă singură În noaptea de Anul Nou, cerând să se poată mărita cu iubitul ei, sărac și urât de părinții fetei. Aceștia pun o vecină bătrână să-i comunice fetei prin hornul casei, ca și cum ar fi o voce divină, că ruga ei este respinsă. La auzul mesajului, fata va muri de durere. Dincolo de dificultățile lingvistice sau de modificarea prin intermediar, era exact deformarea pe care o putea aduce poeziei un spirit iluminist, care nu poate fi de acord cu realitatea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
teoretizante neconcludente sau neavenite, analiza temelor din lirica lui Vinea, partea cea mai consistentă a lucrării, ar fi putut constitui uvertura unei pline de sugestii interpretări critice. S. comentează motivele și simbolurile „imaculării” din Ora fântânilor, decriptează nucleele mistice (Sfântul, Rugă, Proorocul, Vid), inventariază imaginarul din linia expresionismului magic ( Peisaj, Câinele pământului, Moara umbrelor, Ielele, Adam). Totodată, în investigarea prozei lui Vinea, eseistul este printre cei dintâi care decelează, alături de influențe de tip romantic, rolul freudismului și al suprarealismului în articularea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel Bun (Sete), Scrisoarea lui Harap Alb către fata Împăratului Roș (Nu cerca). Deși procedeul pare ludic, se exprimă, grav și trist, o stare aproape agonică: „Sub pașii moi e ziua o povară./ Cucuta-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
pe toți, fără deosebire”. Luther le-a susținut în principiu revendicările, dar nu în numele lui Hristos. Desființarea sclaviei nu este o chestiune de drept divin. „creștinul nu revendică și nu se răzvrătește.” în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „un apo caliptic...”. Era convins
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
căutări de filieră poststănescienă, aspirând la descoperirea cuvântului pur, nerostit, la „trecerea din liniște”. În Semantice umbre (1998) Cezar Ivănescu îi găsește lui Ș. și un model - Rainer Maria Rilke, fie și pentru înțelegerea poeziei ca asceză și destin. Printre rugi, demitizări, fragmente delirante, scrisori de dragoste sau impresii „metafizice”, poemele devin ciudate, „buclate”, „telefonate” etc. Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
curând el va muri, Dacă vorbesc de timp, ființa lui deja a și tăcut. Dacă vorbesc de spațiu, un zeu s-aruncă și-l alungă Dacă vorbesc de ani, e ca să îi distrugă Dacă ascult tăcerea, un zeu strigă la rugă Iar strigătele lui îmi pun sorții pe fugă. Raymond Queneau, Les Ziaux Primele patru versuri și începutul versului 5 descriu o situație pe care o vom considera că formează prima macro-propoziție (P. Expl. 0). Întrebarea corespunde celei de-a doua
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Bentoiu, pref. Petr Král, Paris, 2003 Poèmes primitifs, București, 2003.. Antologii: Poezia română după proletcultism, I-II, pref. Eugen Negrici, București, 2000. Traduceri: Wallace Stevens, Lumea ca meditație, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Dylan Marlais Thomas, Viziune și rugă, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Edward Lear, Rime fără noimă, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Theodore Roethke, Vorbe pentru vânt, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Serge Fauchereau, Introducere în poezia americană modernă, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
el a suferit o moarte îngrozitoare: „El a fost lovit de biciul lui Dumnezeu, atât de tare, încât nu‑și mai putea suferi propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre Dumnezeu rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apoi / dangăne, / dangăne, / plin suspin, / un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas) sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
modificări și edentație totală mandibulară, de etiologie plurifactorială, cu tulburări funcționale, evoluție lentă, complicații locale, loco-regionale și generale, prognostic favorabil prin tratament, netratat (fig. 1.52). Bolta palatină este ogivală, simetrică în plan transversal și verical, cu 4 perechi de rugi palatine. Vestibulul oral mandibular este liber, suplu, fără formațiuni patologice. Se observă plici alveole jugale și fren labial superior subțiri, cu inserție joasă în raport cu coletul dinților, unică. Arcada dento-alveolară mandibulară este edentată total, creastă edentată resorbită (clasa V Atwood), clasa
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
acesta au fost înlăturate în beneficiul forțelor democratice. La Congresul de la Bruxelles al ISM din 1928, Vandervelde regretase absența unei dezvoltări sincrone a democrației în Europa, văzînd în acest lucru unul din principalele motive ale întîrzierii socialismului. Se pare că rugile sale vor fi ascultate în 1945. Triumful asupra forțelor Axei antrenează căderea dictaturilor, discreditîndu-le; victoria aliată este însoțită de o reală progresie a democrației în Europa și reînvie o formidabilă speranță pentru construirea unei lumi noi. Foarte repede însă mersul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de acord cu mine, fără nici o ezitare cât de mică... — Luke, dacă asta vrei tu, spun cu sinceritate. Ăsta-i singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în viață, Dumnezeu mi-a auzit ruga. El ori zeița Ganesh. — Nu puteți face asta. Pentru prima oară de când o cunosc, aud în glasul lui Elinor tremurul unei emoții. Nu poți să abandonezi pur și simplu nunta pe care am organizat-o pentru tine. Și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și V. Grebenicov om de mare autoritate științifică ambii din comuna Slobozia Mare. Dl. Petru Grozavu președintele Societății Culturale „Dunărea și Marea” a lansat acțiunea cultural-filantropică „O carte pentru Sudul Basarabiei”, un apel la conștiință, un îndemn la bine, o rugă către tot creștinul capabil să jertfească în favoarea aproapelui din puținul sau multul pe care îl are.” O caldă rugăminte ne- a fost adresată să trimitem manuale de religie pentru cele 25 de școli românești din regiune Odesa cu cca.
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e limita dincolo de care tot ce este înnoptat, ascuns vederii, își dezvăluie carnea luminoasă, albă ("Și noaptea crește albă pe lagună", Reverie)16, așa cum apare de obicei întruchiparea femeii în poezia lui Fundoianu: "albă ca și lumina pământului tău negru" (Rugă simplă)17. Pentru cei care știu să privească dincolo de corpul aparent al lumii, lumina înfățișează un alt peisaj, zugrăvit în alb: "Privește, noaptea-i albă, și au căzut luceferi" (Priveliști)18. Noul pământ care se ridică din adâncul poemului oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă a poseda
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
era programată minuțios. Fiecare mănăstire era o unitate de sine stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]