4,629 matches
-
am văzut că nu vii Pus-am dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvălii. Puțintel am așteptat Frumos vis, bade, -am visat, 161 {EminescuOpVI 162} Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă-n două. - Minți, mândruță, minți tu bine, Nu-i ruptă năframa mea Ci-i ruptă inima ta, Că te temi că te-oi lăsa; De ce te temi nu-i scăpa. 81 Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pus-am dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvălii. Puțintel am așteptat Frumos vis, bade, -am visat, 161 {EminescuOpVI 162} Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă-n două. - Minți, mândruță, minți tu bine, Nu-i ruptă năframa mea Ci-i ruptă inima ta, Că te temi că te-oi lăsa; De ce te temi nu-i scăpa. 81 Auzit-am auzit Din două copile mici C-au trecut dorul pe - aici - Și s-au dus Și nu mi-au spus. 82 Doru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș fi citit undeva chestia asta, n-aș fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu ciori și pitpalaci de aur... Unde-i logica? Sânt nebun? Ce se întîmplă?" Râse multă vreme, îndesat până simți că i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță. Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
detașări fizice. Într-un tîrziu vorbi ca dintr-o zonă îndepărtată și rece, cu precizie, calm și concludent: ― După cum văd, domnilor, n-ați ajuns la nici o hotărîre și totuși nu puteți nega că nu prea aveți chef să-mi vedeți rupte legăturile de aici. Și nu încape nici o îndoială în privința interesului vostru intens de a afla ce ascunde Împărăteasa. Și în sfîrșit, după cum spuneați, mai e și planul meu favorit. Așadar am hotărît să rămîn locului. Nu s-au grăbit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LA EXAMEN ÎNCERCASE PUR ȘI SIMPLU SĂ-ȘI SINCRONIZEZE ATRIBUTELE INTELECTUALE CU CARACTERUL CE ȘI-L STABILISE CA CEL MAI POTRIVIT PENTRU SCOPURILE URMĂRITE DE EL ÎN RÎNDURILE FĂURITORILOR DE ARME. HEDROCK SE SCUTURĂ CA UN CERB ÎNCOLȚIT. NICI ÎN RUPTUL CAPULUI NU VOIA SĂ CREADĂ CĂ AU VREO ACUZAȚIE SERIOASĂ ÎMPOTRIVA LUI. ZISE EL ȘI GLASUL ÎI SUNĂ ASPRU CHIAR LUI \ DECI SÎNT CU CINCI LA SUTĂ MAI VITEAZĂ DECÎT AR TREBUI SĂ FIU. NU CRED. BRAVURA E CHESTIE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l identificăm pe cel care se ascunde îndărătul acestui uriaș. ― Adică cum, să lucrăm cu ei? Innelda își regăsi glasul într-o izbucnire explozivă. După trei mii de ani, o Împărăteasă de Isher cerșește ajutorul Făuritorilor de Arme? Nici în ruptul capului! ― Innelda, chiar în clipa asta uriașul distruge orașul Lakeside. ― Vai de mine! Tăcu. Pentru prima dată se simțea doborîtă. Strălucitorul Lakeside, al doilea ca splendoare si bogăție după Orașul Imperial. Încercă să-și imagineze uriașul acela cu armură strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărâtoare. Ea m-a îmbrîncit să înaintez, mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât s-o lărgească. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific pentru a le înțelege cât de cât. Îmi spun prin urmare că prea semăna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. "Cu mâna mea te omor, nemernicule", răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit pe un fotoliu și a început să plângă. Îmi era milă de el, dar îl și uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, știam, n-ar fi plâns niciodată. Cam tot pe atunci, întrucît mama nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sânt chiar pe linia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pasă de ghimpii ei..." Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. "Deocamdată, am continuat, încă mai aștept. Dar sper că ai reținut: "deocamdată" și "încă". Și pe urmă, nu-ți ascund că mă interesează această vestită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele mele. Imaginația mea a avut ceva în exces, dar capacitatea mea de a stabili contactul cu lumea a avut undeva un nerv rupt. Probabil, numai dacă aș fi rămas toată viața într-o cameră cu poze, fără nici o obligație, aș fi fost fericit și n-aș fi fost pus în situația de a trișa. Sau poate că am fost atins de boala deșertului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâine aparatul de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la această întreită tragedie, care a făcut mare vâlvă, relatată și în presa vremii de acum 82 de ani. Eroii acestei întreite tragedii sunt o victimă a propriei hărnicii - pentru că așa era în Priponeștii noștri de altădată - lumea muncea pe ruptele - de la mic la mare și ziua și noaptea, mai ales în vremea strânsului recoltei. Amănuntele relatate de mine mi au fost povestite de venerabilul meu tată, iar eu mi le-am adus acum aminte pentru că, la vremea aceea, eu însumi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le-a adus un plus de experiență și de cunoaștere. Cine se consideră bătrân - indiferent că are 50, 60 ori 90 de ani, n are decât „să tragă pe dreapta” și săși comande „Pe loc repaus”, așteptând, ce? Sfârșitul? în ruptul capului nu admit și nu-mi propun un „pe loc repaus”, pentru că va veni și acel moment pe care nu ni-l alegem singuri, ci este hotărât de Cel de Sus. E mai bine așa, pentru că fiind ocupat, spiritul uman
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]