2,957 matches
-
de sud-est a județului, în Depresiunea Ciucului. Localitatea Ciucsângeorgiu este situată la poalele Munților Ciucului, în partea sud-estică a județului Harghita, pe valea Fișagului, la o distanță de 22 km. de municipiul Miercurea Ciuc, pe drumul județean 123C Armășeni - Ciucsângeorgiu - DN12. Săpăturile arheologice facute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în mijlocul satului, între pâraiele Martanos și Fișag, au fost semnalate fragmente ceranice aparținând culturilor "Ariușd faza
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
în Depresiunea Ciucului, la limita sudică a județului Harghita cu județul Covasna, la o altitudine de 650 de m, la 22 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12, Sâncrăieni - Cozmeni - Băile Tușnad. Prima atestare documentară datează din anul 1332, dar săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale a unui locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în sud-estul satului s-a descoperit o așezate neolitică de tip "Criș" precum și urmele unei așezări din "Hallsttat". În locul numit "Bobélyok
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în această zonă până în prezent. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe pârâul "Lodor" s-au găsit fragmente ceramice, fragmente de topoare de piatră și vârful unui pumnal
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
mediu. Așezării dacice îi aparțin cele mai multe materiale arheologice specifice epocii o ceașcă, un borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987 - 1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea "Carierei de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
Sânmartin (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea Sânmartin se află situată în sudul județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Vișag, pe DN12, Sâncrăieni - Sânsimion - Băile Tușnad. Săpăturile arheologice făcute pe teritoriul acestei localitîți de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel la bifurcația dintre drumul comunal și cel județean, pe o terasă a pârâului Vișag s-
Sânmartin, Harghita () [Corola-website/Science/300485_a_301814]
-
descoperit fragmente ceramice modelate cu mâna și cu roata, aparținând perioadei dacice din secolele II î.d.Hr. și secolul I d.Hr. Pe teritoriul satului se află o așezare de tip "Coțofeni" și "Wietenberg". În vatra satului, cu prilejul unor săpături efectuate în anul 1989, s-a descoperit un mormânt aflat într-o cistă aparținând "culturii amforelor sferice", iar din alt loc provin mai multe tetradrahme thasiene. Satul Sânmartin, între anii 1762 și 1851 a făcut parte din Compania a IV
Sânmartin, Harghita () [Corola-website/Science/300485_a_301814]
-
nume din județul Harghita, Transilvania, România. Se află în partea de sud-vest a județului. Localitatea Secuieni este situată în partea sud-vestică a județului Harghita la limita cu județul Mureș, pe malul râului Tânava Mare, pe DN13C Vânători - Secuieni - Cristuru Secuiesc. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe terasa dintre pâraiele Szilas și Gyulai, s-au descoperit fragmente ceramice, așchii de piatră și fusoială fragmentară
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
Praid este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea este așezată pe valea Târnavei Mici, la poalele Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezenta omului aici încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul pârâului "Mesteacăn", s-a descoperit fragmentul unui topor de piatră ce datează de la începutul epocii bronzului. Pe vârful
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
și mai departe în județul Giurgiu de Bolintin-Vale. La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. După luptele de la Călugăreni, turcii au prădat și satul Măgurele, locuitorii risipindu-se în pădurile din
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
necunoscând limba rusă. După ce a absolvit Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, a predat aici din 1891, ajungând decan al Facultății de Orientalistică, în 1911, și membru al "Academiei Ruse de Științe", în 1912. În această perioadă a participat la săpăturile arheologice de la capitala antică a Armeniei, Ani și a introdus în circuitul științific și public numeroase monumente ale literaturii vechii armenești și georgiene. Marr și-a câștigat o reputație fabuloasă de geniu rebel cu teoria sa monogenetică a limbii ("teoria
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
au fost transferate la mănăstirile Teodoreni, Sucevița, Putna. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneț a fost declarată de statul român drept monument istoric. Acest statut îl are pînă în prezent. În perioada socialistă aici s-au efectuat o serie de săpături arheologice dar și restaurări ce au fos apreciate contradictoriu. Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
complex. Au fost luate măsuri de a izola complexul de restul carierei și de a îndepărta scurgerile de apă. În paralel cu aceste operații de conservare a monumentelor, Direcția Monumentelor Istorice a efectuat, în colaborare cu Institutul de Arheologie București, săpături de cercetare. S-a pornit la degajarea stratului de steril din fața bisericii B1 (pe direcția S-N) și a camerelor C (SE-NV), descoperindu-se astfel existența „masivului peninsula”. Masivul a fost debarasat începând cu latura superioară, mai întâi fiind
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
fost descoperite cruci. Cu acest prilej au fost identificate alte patru locuințe de suprafață și două așezate pe umplutura de cretă a carierei. Din păcate, nici-una din aceste locuințe nu se mai păstrează în ziua de azi. Singurele urme ale săpăturilor din 1962 sunt fotografiile uneltelor de fier găsite cu acel prilej (șase topoare sau târnăcoape, un amnar, un cui de fier și trei cuțite). Lucrările de consolidare și conservare au continuat, dar au fost întrerupte într-un final din lipsă
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
la suprafață acestuia, în peșteri sau în ape. Arheologia constituie un element esențial pentru reconstituirea culturilor preistorice, și furnizează informații importante pentru perioadele istorice ulterioare, informații ce sunt corobarate cu cele oferite de alte surse. S-a dezvoltat de la începerea săpăturilor arheologice din Italia, Grecia și în Egipt. Ramurile arheologiei sunt clasificate în funcție de epocă (cea preistorica, cea medievală) sau în funcție de mediu (cea submarina, cea subterană), cu metode proprii de cercetare. Scopul arheologiei este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
anumit sit arheologic de exemplu, pentru început, se face o documentație și se constituie o bază de date obținute din cadrul muzeelor sau colecțiilor particulare sau după informații publicate. Se obțin date noi prin identificarea și culegerea unor materiale necunoscute. Încep săpăturile, prin activitatea de teren fiind dobândite noi informații despre tema cercetată. Noile date sunt prelucrate și înregistrate în liste de inventar. Obiectele sunt analizate și conservate. Materialul arheologic este publicat detaliat prin rapoarte preliminare până la monografia culturii sau sitului, cataloage
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
fragmentele găsite vor fi înregistrate și etichetate după data, locul și condițiile de descoperire. Se efectuează teledetecția, aerofotogrametria în inflarosu ce permit o vizualizare mai bună a terenului, dar costisitoare, fiind utilizate la scara larga detectoarele de metale. Urmează efectuarea săpăturilor arheologice prin dezvelirea completă a structurilor și recoltarea obiectelor pe categorii și înregistrarea stratigrafica și a obiectelor, un procedeu prin care artefactele pot fi recuperate și pot fi dezvelite structuri funerare sau locuințe, acoperite de depuneri ulterioare. Săpăturile arheologice pot
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Urmează efectuarea săpăturilor arheologice prin dezvelirea completă a structurilor și recoltarea obiectelor pe categorii și înregistrarea stratigrafica și a obiectelor, un procedeu prin care artefactele pot fi recuperate și pot fi dezvelite structuri funerare sau locuințe, acoperite de depuneri ulterioare. Săpăturile arheologice pot fi clasificate în cele de salvare a unor obiecte sau preventive pentru a evita riscul distrugerii prin construcția unor proiecte contemporane. Se fac sondaje de informare și verificare prin săpături mai mici pentru determinarea grosimii stratului și întinderea
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
structuri funerare sau locuințe, acoperite de depuneri ulterioare. Săpăturile arheologice pot fi clasificate în cele de salvare a unor obiecte sau preventive pentru a evita riscul distrugerii prin construcția unor proiecte contemporane. Se fac sondaje de informare și verificare prin săpături mai mici pentru determinarea grosimii stratului și întinderea sitului. Cercetarea arheologică sistematică se face în scopul realizării unei cercetări de lungă durată. Urmează analiza descoperirilor ce presupune datarea așezării și a obiectelor descoperite prin metoda stratigrafica ce are în vedere
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
a Macedonica, cu sediul la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de a veghea și păzi granița ținutului și mai ales a marelui drum Sic-Bonțida-Vișea-Bărăi numit "via Molendinatorum". Fără a se face săpături arheologice organizate, din neolitic au fost descoperite, întâmplător, un "topor" găurit din piatră șlefuită și un vas de lut ars cu gravuri liniare adâncite. Din epoca romană au fost găsite drahme și tetradrahme grecești, denari și cărămizi de mozaic romane
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină din teracotă și alte vestigii. Alte săpături au dus la descoperirea unor obiecte aparținând culturii Coțofeni. În peretele sudic al bisericii reformate din satul Văleni este află zidit un relief funerar aparținând epocii romane . În localitate a existat o stație de cale ferată.
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
așezare rurală și mai multe "villae rusticae"; în mai multe puncte a fost surprins și traseul drumului roman de pe valea Someșului:La nord-est de comună, pe platoul „Chibaia“, s-au descoperit materiale romane. În vecinătatea punctului anterior, pe dealul „Pădurița“, săpăturile executate în 1900 au condus la dezvelirea resturilor unor clădiri constând din ziduri, cărămizi, țigle, bucăți de sticlă și a unui bogat inventar: unelte din fier, arme, o râșniță, două fibule fragmentare din bronz, oase de animale; o periegheză executată
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
sud de comună, pe versantul „După Deal la Tău“ s-au descoperit ruinele unor construcții, cărămizi - unele cu ștampilă -, țigle, ceramică și un altar votiv închinat lui Dis Pater și Proserpinei (CIL, III, 7656). În locul „Cocor“ s-au descoperit, prin săpături, substrucții de clădiri, ceramică provincială, fragmente de opaițe și o monedă de bronz de la Hadrian.În zona situată între punctele „Cocor“, „Darvaș“ și „Pădurița“ s-au identificat urmele unei alte construcții din care s-au recoltat bucăți de mortar și
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
de jandarmi la Roman că: Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că trebuie: Pe 20 iunie 1941, șeful unei echipe de muncă forțată formată din 110 evrei tineri a primit ordin să înceapă urgent săpăturile la două gropi comune în cimitirul evreiesc. În ajunul întrării României în război, Conducătorul Statului, Ion Antonescu, a dispus prin „Ordinul no. 4147 din 21 Iunie 1941”, „...evacuarea tuturor evreilor între 18 și 60 ani din satele dintre Siret și
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
de gospodărie pentru prelucrare a metalelor, lemnului sau textilelor, obiecte de podoabă și monede, inclusiv cuie dacice având o compoziție specială (nu ruginesc). Cele mai importante sunt considerate a fi depozitul de bronzuri, scos la iveală în 1872 cu ocazia săpăturilor la construcția liniei ferate Teiuș-Brașov și tezaurul de monede romane (argint), descoperit întâmplător, în anul 1939, la locul denumit „La Bordeie ”. Depozitul de bronzuri a fost dus la Muzeul se istorie din Sf. Gheorghe, de unde, în 1944, a dispărut, iar
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
estică 30m. Ea este compusă din zidul exterior pe care sunt situate încăperile folosite drept chilii precum și beciurile de suprafață. Chiliile sunt dispuse pe două niveluri, un parter supraînălțat și un etaj, acesta din urmă fiind adăugat în secolul XIX. Săpăturile arheologice au arătat 6 faze de extindere a incintei, în cea de la mijlocul secolului al XVII-lea funcționând și tipografia lui Meletie Macedoneanul. Turnul-clopotniță de acces în incinta mănăstirii este etajat pe 4 nivele, având o înălțime de aproximativ 15m
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]