6,936 matches
-
cozi de șobolani de apă lent tot mai lent pe pământul umed în adâncurile mării s-au retras bancuri de pești iar delfinii sar în larg jucându-se cu singurătatea ca o minge de foc pe insula lui Ovidiu dragostea sapă cu ghearele în poeme care își prind aripile de lumină iar insula devine tot mai mică pentru soarele care crește din mare și dispare în cer suflet însingurat între ape Referință Bibliografică: Timpul cu solzi de pește / Angi Cristea : Confluențe
TIMPUL CU SOLZI DE PEȘTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377325_a_378654]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ADEVĂR Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ADEVĂR Ai săpat cărări pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cerul râde prins de ape scuturându-și coama blândă și-ndrăzni prin nori să sape a luminii albă pândă. Șugubeț și plin de fală se opri în pânza-i vântul și-ncepu cu o rafală să-i îmbrace-n colbu-i, gândul. Coborând din așternutu-i soarele-și deschise ochii și-nveli în aur bustu-i strângând
VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377470_a_378799]
-
și acelea, tocmai la hotarul comunei. În plus, vreo două-trei hectare erau cu pământ galben, cleios, pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și de oamenii comunei care săpau să-și facă chirpici și cărămizi ori să-l ducă în bătătură ca să-și spoiască grajdurile și casele. A făcut contestații și plângeri. Au venit la fața locului oameni din Comisia județeană care se ocupa cu rezolvarea cererilor de împroprietărire
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
geruri trec ca o nălucă Mă apucă seara, dorul crunt de ducă, Cerul din ferestră, gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine Mă rog să le port doar cum se cuvine! Nădejdea cârpită, toată din bucăți, O păzesc mai strajnic au venit și hoți, Caldela-i aprinsă torn și utdelemn, La iubire totuși, pe toți vă îndemn! Lacrima iubirii
LACRIMA IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377539_a_378868]
-
M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! POARTA PRIN CARE TRECEM Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici și frați de ce să stați? În viața asta plină de nevoi. Lumini minuscule
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
goddess Aphrodite, șea foam, Shreds of hope, confidence tireless floating în nothingness, Without being thrown into the abyss of oblivion ... And together, the memories, the waves în shades rozulii, Colors that give effect to this Streams of tears the gushing sap chaotic future. When imagination is not helping you, Open your eyes and see that nothing is what it seems, And then ask your own ego about future That we expect with confidence.
“DREAMS” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377625_a_378954]
-
Poezie > Credinta > CONDU-MĂ Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Condu-mă Autor: Claudia Bota Condu-mă până la limanul dintre ape Lumina va atinge valurile învolburate, Nemailăsând loc durerii ca să-mi sape, Neputințele firii fiind cuvinte nepătate. Când vei privi în zare către asfințit Prin inima înflăcărată fără de sfârșit, Aprinsul dor e un zefir ce va revărsa, Ca un potir cu vin de ambră în mâna Sa. Condu-mă la steaua vieții
CONDU-MĂ de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377688_a_379017]
-
construcție frumoasă, recent renovată și decorată minunat. - Ce plăcut este aici, spuse Miți. E o plăcere să admiri locul ! Să ne mai iei cu tine și altă dată, domnule Benedict ! Mai ales, că am dori să vedem, locul de rugăciune, săpat în stâncă, din județul Brașov. Am auzit că-i sfânt, miraculos ! - Într-adevăr este un loc special, răspunse Predică. Te poți ruga în liniște, acolo. Parcă spiritul te ìndeamnă la așa ceva. Din timpuri străvechi, oamenii l-au folosit în acest
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
și-n zi de sărbătoare. Avem ce ne trebuie și am putea plăti pe careva să facă munca în grădină. - Nu mă spetesc. Fac treburile acestea cu plăcere, crede-mă și sărbătoare e și pentru tine. Când va fi de săpat sau alte treburi mai grele, vom plăti oameni să facă, însă cu pusul răzoarelor țin să mă ocup eu. - Bine, atunci fă cum dorești. Acum mă ocup de stropit piersicii și merii că s-ar putea să se strice vremea
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
cât de departe ar trebui să merg Să las durerea-n urmă, s-o pierd pe undeva, Sau și mai bine-ar fi să pot, de tot, s-o șterg Ca să n-o mai găsească, nicicând, altcineva. Să nu mai sape-n inimi cavernele-i adânci De unde-și varsă-amarul, lovește nemilos. Ca valurile mării-n furtună, sus pe stânci, Pătrunde,-n adâncime, durerea, pân’ la os. Și poate-aș accepta, zâmbind, a mea durere De n-ar fi împrejur atâta suferință
SPUNE-MI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378526_a_379855]
-
16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi știut să prețuiești A dragostei nestinsa clipă Azi zborul ți-ar fi fost celest Iubirea ți-ar fi fost aripa. De-ai fi știut cât de adânc O vorbă poate ca să sape Ai fi tăcut și-n legământ Iubirii i-ai fi fost aproape. De-ai fi știut pe câte căi Iubirea-n taină se răzbună Ai fi-nțeles ca-n ochii ei Nicicând n-a existat minciună. De-ai fi știut
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
sănătate a poporului român, precum și înfricoșătoarea diversitate a pastilelor eliberate cu și fără rețetă, cu atât mai mult cu cât este știut încă din antichitate că peste 80% din afecțiuni se datorează alimentației și că, potrivit învățăturii Yoga, omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți. Acest mare adevăr yoghin i se potrivește omului modern ca o mănușă, pentru că el, crezîndu-se atotștiutor și fiind în continuă goană după bani, refuză să învețe cum, când, cât și ce trebuie să mănânce. George
INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378553_a_379882]
-
nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad mereu și mă ridic Dar vă spun că nu abdic! Ramuri verzi mai are pomul, Cât trudește încă Omul. Mă dor mâinile și pasul, Uneori străin mi-e glasul, Timpul sapă fără milă Și mă simt tot mai umilă... Trec grăbiți mereu cocorii Răvășind în cârduri norii, Toamnele gravează-n frunze Pictorii desfac iar pânze... Țes din ierburi fire noi Să dăm timpul înapoi... -Unde ești copil din mine? Mă întreb
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378651_a_379980]
-
ți-aș fi scris Și rânduri fără de sfârșit puteam să-ți curg Spre sufletu-ți ce fără de hotare l-am iubit Și pentru care o viață am fugit să îl ajung. Afară este noapte și doru-n chin mă roade Și sapă lungi tranșee, cătându-te-n zadar, Fărâme mii mă rup, mă schingiue, mă cade Și mor fără ca tu să ai măcar habar. Acum căzută stau cu fruntea peste rânduri Și vântul bate-n geamuri și urlă a pustiu, Iar cerul în cădere
ÎN TOI DE NOAPTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378936_a_380265]
-
mi-l spăl, să îi gătesc, nici că-mi mai trebuie altul, doar pe el mi-l îndrăgesc știu să-nșir cuvinte bine sau, mă rog, le potrivesc despre mine, despre tine și despre orice gândesc știu și cum să sap grădină cam târziu, dar nu mă las, să alung din ea neghina, merg încet și-o iau la pas știu destule, așa gândesc, unul doar nu-mi reușește cum pot eu să mai trăiesc când mama nu mai trăiește trebuia
MAMA M-A ȘCOLIT de DORA PASCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378973_a_380302]
-
de anemone! Inima ta e tot ce ai, dac-o împarți cu tine ai sensul vieții, iubește-te, iubind lumea din tine regăsești totul. Tu ești sărutul zâmbetului meu amestecat cu polenul purtat de vânt pentru că-n mine adânc e săpat misterul vieții. Uniți în curcubeul inimii intrăm în pânza sufletului, articulând cu pensula gândului acel eu prin regăsire, dezvăluirea din întunericul necunoscutului. În dansul lor, frunzele cad fericite, când nodurile se desfac și zăgazurile cerului se deschid atingerea inimii urcă
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
Acasa > Versuri > Iubire > E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ... Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului sap să te adun din mine cu amânările mele. Niciodată nu te-am văzut color, doar umbrele tale așteptau la poarta deschisă prea târziu. Mi te cuveneai până nu ai mai fost, eram doar eu pentru amândoi. Te privesc... un corp
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
să cadă în ochii tăi întoarcere, țipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiți! Cum să te uit, tată? Cum să nu te uit, străine? Deschide ochii și privește-mă, care din noi a murit mai mult? Scrâșnetul lopeții sapă în timpul definitiv în care trăiești de acum. Referință Bibliografică: E atât de târziu tată... / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom scăpa! Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă-n veci ne-o devora... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu
APOCALIPSĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379153_a_380482]
-
calc peste ruina ce o căram cu râvnă Îi simt încă privirea și glasul plin de țîvnă Mă strigă disperată că am lăsat-o-n drum Am liniștea alături, în urmă pași de fum... Mai calc peste rugina ce îmi săpa mormântul Și o arunc în zare să o petreacă vântul Nu-i mai aud strigarea, nici pașii alergând În lacrima de seară o văd parcă plângând... Mai dau din scoarțe jos și calc peste nevoi În jur atâta pace o
LINIȘTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379911_a_381240]
-
și unde a murit în Primul Război, bunicul dinspre tată...După ani și ani, a aflat despre eroismul lui Iorgu Cosma, contribuind din plin la aducerea acasă, pe un Monument, a Eroului. Om în vârstă, iubitor de morală creștină care sapă adânc adunând cioburi din istoria noastră Națională. Justițiarul: Om sobru, cu metode amestecate, vechi și noi, privind cercetarea unor construcții din domeniul simbolurilor spiritualității. Citește mai mult Tabloul (scena) 2Personajele:Călătoru: Cercetătorul și cel care vreme de peste un deceniu a
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
și unde a murit în Primul Război, bunicul dinspre tată...După ani și ani, a aflat despre eroismul lui Iorgu Cosma, contribuind din plin la aducerea acasă, pe un Monument, a Eroului. Om în vârstă, iubitor de morală creștină care sapă adânc adunând cioburi din istoria noastră Națională.Justițiarul: Om sobru, cu metode amestecate, vechi și noi, privind cercetarea unor construcții din domeniul simbolurilor spiritualității.... XVI. CREATORUL DIN BUCUREȘTI ȘI BĂNEASA - 65 DE ANI, de Dumitru K Negoiță , publicat în Ediția
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă, că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care așeza niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatră legați cu șfori
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]