4,384 matches
-
ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuseră că le-a fost de mare folos. Îi spuseră că le pare rău de fratele ei și îi urară însănătoșire grabnică. Deci pot să-l aresteze, își zise ea, zâmbind larg și făcându-le cu mâna în semn de salut. Vine o înălțare care nu-i întotdeauna moarte. Un zbor care nu se termină întotdeauna frânt. Zace nemișcat în timp ce trece prin toate luminile imaginabile, iar razele-l pătrund de parcă ar fi apă. Se solidifică, dar nu tot deodată. Se depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că-și va reveni. Avea mai multă energie pentru recuperarea lui decât avusese pentru oricare dintre slujbele ei. A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din desenele animate se dezlănțui asupra lor. —Salut! Cum vă simțiți voi doi azi? Karin sări cu un strigăt și o înlănțui cu brațele pe intrusă. —Bonnie Travis. Unde-ai fost? De ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură că... Ochii i se îngustaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului ei. Mâna lui Daniel se întinse spre a ei, dar n-o atinse. I se adresă lui Mark, un salut blând, de parcă nu s-ar fi evitat reciproc în ultimii zece ani. De parcă Mark n-ar fi stat ca un robot pe un scaun de spital. Capul lui Mark zvâcni înapoi. Se cocoță pe scaun, mișcându-se atât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
turnesol. Arătă spre o fereastră din colțul clădirii. Un tânăr de douăzeci și șapte de ani, slab, de înălțime medie, îmbrăcat într-o bluză neagră de trening și cu o căciulă tricotată albastru-deschis stătea împietrit la jumătatea unui gest de salut, cu mâna lipită de geam. — Puteți să-l întrebați chiar dumneavoastră într-un minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
furișă. Dacă într-adevăr Karsh o observase, momentul trecuse. Era îngropat până la brâu în materiale de prezentare, arta de a fi o persoană importantă. Amețită, Karin se uită iar la Barbara, care-și ridică o palmă într-un gest de salut mascat. Pericol, spunea salutul acela fulgerător. Sunt oameni peste tot. Dezbaterea începu. Primarul se adresă consiliului și stabili procedurile. O purtătoare de cuvânt din partea grupului întreprinzătorilor urcă pe podium, făcu întuneric în sală și aprinse un proiector LCD. Pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karsh o observase, momentul trecuse. Era îngropat până la brâu în materiale de prezentare, arta de a fi o persoană importantă. Amețită, Karin se uită iar la Barbara, care-și ridică o palmă într-un gest de salut mascat. Pericol, spunea salutul acela fulgerător. Sunt oameni peste tot. Dezbaterea începu. Primarul se adresă consiliului și stabili procedurile. O purtătoare de cuvânt din partea grupului întreprinzătorilor urcă pe podium, făcu întuneric în sală și aprinse un proiector LCD. Pe ecranul din spatele meselor consiliului apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Karin, adăugă: Ei, mă bucur că te-am văzut, draga mea! Și mă bucur de cunoștință, Daniel. Daniel dădu din cap, moale. Vă țin pumnii la chestia asta! Barbara se retrase cu un zâmbet strâmb și un gest de salut împietrit, ca de regina balului de la liceu, apoi ieși din sală prin mulțimea tot mai împuținată. Pe undeva, Karin îi blestemă ieșirea. Daniel suferea. — Îmi pare rău. Nu mi-aș fi ieșit din fire dacă lucrurile nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon permis înainte să se audă soneria - Salut, sunt la cursul de neuro - privi cum sclipește strasul din limba ei în luciul salivei, o perlă de apă dulce surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de douăzeci și unu de ani sătui de lume, nu se putu abține să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal’tare!“. Îi desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel, dacă un bărbat li se adresa grosolan, brutal, dur, cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi, trecând printr-un pasaj într-o încăpere mai mică, îl zări pe Vocea Unu, despre care socoti că se afla în legătură cu un număr de alți indivizi, persoane care fuseseră deja acomodate cu interiorul care-i fusese rezervat. Spuse doar "Salut" lui Doi și-i făcu semn lui Unu. Cât durară aceste scurte formalități, simți mereu în spatele lui prezența lui Breemeg. Așa că nu se găsi nepregătit când curteanul spuse pe tonul unui superior care se adresează unui subordonat: - Domnule Onda, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră din ele. Și, evident, venise timpul. Blayney se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Hirbet el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui Yhwh pentru că el l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei sale,” și încă mai clar, de unele forme de salut/binecuvântare databile la începutul secolului al VIII-lea î.C., scrise pe două mari urcioare de provizii găsite la Kuntillet ‘Ajrud, pe muntele Sinai. Ultima parte de pe una dintre aceste inscripții, scrisă pe așa-numitul pithos A, notează: „Eu te
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o aserțiune care realizează ceea ce pronunță - putea să aibă și rolul de simplu salut, de urare și chiar să devină o rugăciune de eliberare a persoanei de afecțiuni sau de rău în general. În plus, era concepută și ca o laudă sau mulțumire pentru beneficiile primite. Ținând seama de toate acele cazuri în care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
instruire; stimularea activităților de timp liber, individual sau în grup. Conținut: evidențierea implicării subiectului în lecție precum și a aspectelor legate de comportament său (pozitive sau negative); recomandări raportate la activitatea extrașcolară, pentru lecțiile viitoare, pentru orientare a activităților independente etc.; salutul. Formații de lucru:Identice celor de la prima secvență. Observații metodice:Secvență prezentă în fiecare lecție. 6.2. Proiectul didactic (tehnologia didactică, planul de lecție, proiect de lecție, etc.) Proiectul didactic se materializează în planul de lecție, în care se regăsesc
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
cînd aceștia greșesc; O.6. Să participe la recuperarea mingiilor; O.7. Să participe activ la lecție. Secvență și durată (verigi) Conținut Dozare Formații de lucru și indicații metodice Metode de evaluare Obs. Organizarea colectivului de elevi 2 * Adunarea * Alinierea * Salut * Verificarea echipamentului și a stării de sănătate * Anunțarea temelor de lecție * Joc de atenție: "Colțurile colorate" 20 10 5 1 1 5 * În linie pe un rînd * Membrii colectivului împrăștiați de voie prin sală se strîng, la comandă, * într-un
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
în față în coloană cîte 4 Respectarea regulii pașilor Revenirea după efort 4 Alergare ușoară Mers pe vîrfuri Mers pe călcîie Mers cu mișcări de respirație 4 Coloană de gimnastică cîte 4 Concluzii, aprecieri 5 * Aliniere * Aprecierea acțiunii motrice efectuate * Salutul 5 În linie pe un rînd 6.3. Densitatea lecției și legătura ei cu efortul Densitatea este indicatorul care arată calitatea și cantitatea efortului fizic, exprimă valoric eficiența timpului afectat lecției. Elevul, pe durata lecției, are un volum de lucru
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
Trei copii, cu gurile și ochii larg deschiși, serioși, stăteau înșiruiți sub o pătură: un băiat și o fată slăbuță, cam de opt ani, și o fetiță grăsuță de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse îmbufnată: — Mama lor a dispărut, nenorocita. — A dispărut? Unde? — De unde să știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai fi ajuns aici mai curînd, dacă ai fi venit cu mine. Asta e pensiunea ta? — Nu e a mea, nu e proprietatea mea, vreau să zic. Cred însă că m-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai fi ajuns aici mai curînd, dacă ai fi venit cu mine. Asta e pensiunea ta? — Nu e a mea, nu e proprietatea mea, vreau să zic. Cred însă că m-ai putea numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anormal de puternică. — într-adevăr. în explozia asta mică au fost peste un milion de megatermi. Nu, nu cred! — Ba da. O să-ți demonstrez. Ozenfant își scoase radioul și vorbi: Ozenfant vrea să stea de vorbă cu inginerul Johnson... Johnson, salut, ai primit salamandra; de cît este?... O, bine. Oricum, mi-a crăpat lentila, așa că înlocuiește-o repede, te rog. Ozenfant își puse radioul în buzunar și spuse cu vioiciune: — Nu sînt tocmai un milion de megatermi, dar o să fie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate materiile la care Thaw stătea rău. Thaw și Coulter se salutau jenați cînd ajungeau față în față, în rest, însă, se ignorau. O dată, în clasa de științe, elevii discutau lîngă bănci înainte de sosirea profesorului. Coulter îl abordă pe Thaw. — Salut. — Salut. — Cum îți merge? — Nu prea rău. Dar ție? — Ei, nu prea rău. Te deranjează dacă schimbăm locurile? îl întrebă Coulter după o pauză. — De ce? — Ei, aș vrea să mă uit mai de-aproape... Coulter arătă spre Kate Caldwell. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
materiile la care Thaw stătea rău. Thaw și Coulter se salutau jenați cînd ajungeau față în față, în rest, însă, se ignorau. O dată, în clasa de științe, elevii discutau lîngă bănci înainte de sosirea profesorului. Coulter îl abordă pe Thaw. — Salut. — Salut. — Cum îți merge? — Nu prea rău. Dar ție? — Ei, nu prea rău. Te deranjează dacă schimbăm locurile? îl întrebă Coulter după o pauză. — De ce? — Ei, aș vrea să mă uit mai de-aproape... Coulter arătă spre Kate Caldwell. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă un chibrit și aprinse țigara, apoi se duse la chiuvetă, o luă pe maică-sa de mijloc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]