2,377 matches
-
cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea, înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă nu știau idee că acel cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a petrecut împreună cu acel general în campanie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grabă, lui Toshinaga să conducă musafirul în bucătărie. După ce-și puse fiul să alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor, să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le în seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încălțați foarte sumar pentru a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul care le însoțea de la castel o calmă, luând-o în cârcă. — Unde mergem? întrebă fetița, cu un fior. — Mergem acasă la un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să-și schimbe loialitatea, numai acest lucru în sine m-ar fi putut face să-mi pierd respectul față de el. După un moment, adăugă: Ești samurai și ai știut-o, în adâncul inimii, așa că, e firesc că nu l-am putut face să se răzgândească. — Îmi cer iertare. Te rog să mă scuzi că te-am deranjat cu problema asta. Dar Genba n-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebat și de ce își petrece zilele în captivitate, așteptând să fie decapitat, în loc de a se sinucide. Și ce-a spus? M-a întrebat dacă eu cred căseppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Samurai, după care, a spus că el e de altă părere: consideră că un războinic trebuie să-și dea toată silința pentru a supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata Katsuie era viu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de statutul său. La fiecare punct de lucru exista o ierarhie de comandă formată din muncitori calificați, maiștri și muncitori necalificați din toate breslele. Responsabilitățile șefilor de echipă erau clar stabilite. Dacă cineva se lăsa pe tânjeală, era decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care serveau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci își făceau seppuku pe loc. Însă ceea ce-l preocupa cel mai mult pe Hideyoshi, în acel moment, era Tokugawa Ieyasu. Pe tot parcursul vieții sale, Hideyoshi nutrise, în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deveniseră un motiv de iritare în plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără ca cei doi să-și facă urările cuvenite. La Anul Nou, când Nobuo juca mingea în grădina din spate cu pajii și doamnele de onoare, un samurai anunță că venise un vizitator. Era Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora acestuia. — Gamo? A picat chiar la momentul potrivit, spuse Nobuo, lovind, cu grație, mingea. Va fi un partener bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era cea obișnuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori, care ani de zile îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
te deghizezi în cărăuș de povară, să încarci banii ăștia pe un cal și să mergi pe lângă cei trei oameni. — Și spre ce destinație? — Nu întreba. Am înțeles. — Dacă totul reușește conform planului, am să te înaintez la rangul de samurai. — Vă mulțumesc, stăpâne. Sanzo era un om curajos și neînfricat, dar vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cărora și-ar întreține existența în alte părți dacă ar pleca, și acei oameni, cu adevărat credincioși, care rămân vasali până la capăt, înfruntând sărăcia și decăderea, la bine și la rău, pe viață și pe moarte. Însă care sunt adevărații samurai? Cei ce trăiesc frugal sau aceia care rămân numai în virtutea oportunismului? Acest lucru nu este ușor de înțeles, fiindcă toți își folosesc întreaga ingeniozitate pentru a-și amăgi seniorii spre a le supraestima calitățile. Deși oportunist, Ieyasu era un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate uluitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu încăpea nici o îndoială că ceea ce îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că i s-a făcut somn, îi spuse Okudaira lui Nobuo, care era complet absorbit de piesă. Nobuo se ridică repede să-l conducă, însoțindu-l, personal, pe Ieyasu, până în apartamentele sale. Spectacolul Kabuki încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige, unul la celălalt, în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo, cât și lui Ieyasu și, în timp ce aceștia așteptau tăcuți, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige, unul la celălalt, în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo, cât și lui Ieyasu și, în timp ce aceștia așteptau tăcuți, un samurai se prezentă să dea raportul. — De o bună bucată de vreme se vede fum negru pe cer, departe, spre nord-vest. La început, am crezut că a luat foc ceva în pădure, dar fumul și-a schimbat treptat locul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni fără număr de partea clanului Tokugawa. Și nu s-ar fi putut spune nici că la curte nu era nimeni care să-l sprijine pe Ieyasu, așteptând ca Hideyoshi să facă un pas greșit. Chiar și printre clanurile de samurai se găseau tați și mame în slujba seniorilor provinciali din Osaka și Kyoto, ai căror copii îi serveau pe generalii armatei răsăritene. Frații luptau în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase, care aveau să izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, de parcă ar fi deschis plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică, dintr-o dată, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee, și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji și vasali apropiați. Ori de câte ori se întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi îl trata ca pe un vechi prieten. Când erau tineri samurai în Kiyosu, Shonyu, Hideyoshi și Inuchiyo ieșiseră adesea împreună la băutură. Că tot veni vorba, ce face Nagayoshi? întrebă el. Se raportase că Nagayoshi fusese ucis, dar, de fapt, era doar rănit grav. — A încurcat totul cu judecata sa impulsivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]