2,500 matches
-
și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când bei apă. 352Acul este mic dar scumpe haine coase. 353Vinde via și cumpără stafide. 354Vinde moșia și cumpără sanie. 355Vremea vinde paiele și nevoia le cumpără. 356Haina asta străină a ta este? 357An n-am câștigat, estimp am păgubit, la anul trag nădejde. 358Negustoria lui Nastratin Hogea. 359A îmblat cât a îmblat, dar acum i s-a-nfundat (se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin dulap, căci rămăseseră câteva haine de la nepoți. Îl împachetă frumos și îl puse sub brad. Nu mai stătu nici ea mult și se întinse lângă băiat și adormi. În tot acest timp, Moșul, împreună cu spiridușii, porniră prin lume cu sania trasă de reni, să împartă daruri la copii. Nu întâmplător, ei văzură și auziră totul despre acest copil. Când ajunseră deasupra casei lor, Moșul îi șopti lui Rodolf: - Să oprești pe acoperișul acela! Acolo stă un copil foarte cuminte. De
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
Crucea de Piatră avea pentru el tarife reduse, numai să vrea. Cunoscuse locul și ca polițist, și ca bărbat. Până să-l apuce de urechi pe dracul de copil, acesta o și luase la picior, traversând sinucigaș printre trăsuri și sănii, spre Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un cal care dăduse drumul unui jet teribil de puternic de urină, ca o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a întins o mână roșie și aspră. Îi lipsea jumătate din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la gură. Suie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din țară nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în locul lu’ domnu’ Lahovary, a spus Petre, care era vorbăreț, am citit ieri în Universu’. Oricine vine, n-o să schimbe nimica din bolitica foii. Ce-i drebt, ei zic, cum zic toți, că sunt străini de bolitică! Strada avansa odată cu sania noastră, ciudat de repede. Am ajuns la intersecția pe care o vedeam parcă pentru prima oară, am străbătut-o cu dificultate, fiindcă pe bulevard treceau sănii și trăsuri care nu erau dispuse să aștepte, apoi am cotit la dreapta și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
drebt, ei zic, cum zic toți, că sunt străini de bolitică! Strada avansa odată cu sania noastră, ciudat de repede. Am ajuns la intersecția pe care o vedeam parcă pentru prima oară, am străbătut-o cu dificultate, fiindcă pe bulevard treceau sănii și trăsuri care nu erau dispuse să aștepte, apoi am cotit la dreapta și am oprit imediat. Ne-a cuprins umbra unui zid. Mi-am amintit de tânărul leșinat și m-am întrebat dacă n-a murit între timp. M-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el mai multe despre noul lui prieten, Dan Crețu, așa că fugi de jur-împrejurul gheții, ca să-l întâlnească. Până să ajungă la el, Petre o luase la picior. Îl urmări, fiindcă tot n-avea ceva mai bun de făcut. Petre își luă sania, iar Nicu se așeză comod pe scândura din spate, sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai bun de făcut. Petre își luă sania, iar Nicu se așeză comod pe scândura din spate, sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care în ultimul timp îl auzise de multe ori: Dormi! Nu te deranja! Nu dormeam. Mă gândeam la ceva... La ce anume? La goblenul acela cusut cândva de tine, "Expediție în Alaska". Câinii parcă se apropie, vin spre mine cu tot cu sanie, iar căpșorul acela de fată cu obrăjorii roz din "Frumusețile iernii" îmi amintește de tinerețea, care mai sălășluiește undeva, chiar aproape de suprafață. Și mai e ceva.... Ce? Geanta cu cinci fermoare mă sâcâie, nu mă lasă să dorm. Mi-e
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă a Zăpezii, va așterne în toată împărăția ei un strat de omăt peste care să poată zbura calul înaripat al lui Moș Neculai și mai apoi, să poată aluneca, cu ușurință, nenumăratele sănii ale lui Moș Crăciun. Asta înseamnă că și ea ajută la împărțirea mult râvnitelor daruri. Dacă ar fi copil și el s-ar întreba: Unde o fi Moș Neculai acum? După toate probabilitățile e pe drum. Ce-ar fi să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
exemplu undeva ..., dincolo de Cercul Arctic, dar nu copil cum cred unii ci un adevărat bărbat, în floarea vârstei, sănătos și puternic, să se deplaseze în liniște prin mijlocul unui ocean alb și strălucitor, dinspre miazăzi spre miazănoapte, ancorat de o sanie încărcată, trasă de o duzină de câini Huski, vânjoși, voioși și zglobii, pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la crăpăturile sau crevasele, apărute ca din senin, ce constituiau adevărate capcane pentru eschimoși, chiar și pentru câini, precum și la ochiurile de apă, provenite din topirea excesivă a zăpezii în care, în caz de accident, s-ar putea scufunda cu sanie cu tot. Acum însă, simțea căldura soarelui din spate și, ca niciodată, o parte semnificativă din blocurile de gheață acoperite cu zăpadă se transformase în apă. Dacă fenomenul va continua ce se va întâmpla cu gheața din jur? Se va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din când în când, cu jertfe chiar la ea acasă, adică pe fundul oceanului și o roagă să nu-i uite pe vânători, să nu-i lase fără hrană sau fără adăpost. În timp ce aluneca pe zăpadă cu schiurile agățate de sania trasă de câini, și-a dat seama că, dacă ar încerca să povestească cuiva despre toate splendorile, miracolele, legendele și impresiile răspândite, printre eschimoși, despre acest munte, nu i-ar fi suficientă o întreagă noapte polară. Acum însă, în fața lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al celor mai în vârstă eschimoși. Aceștia povesteau că, atât sub Muntele Sacru cât și sub semnele respective, ar fi existat cândva o lume a spiritelor libere cu mulți, foarte mulți locuitori, care știau să facă de toate și aveau sănii care mergeau singure, fără a fi trase de câini sau de reni. Se spune că pe atunci era cald peste tot, din cer nu cădea zăpadă, ci apă, iar jur-împrejur, cât vezi cu ochii câmpuri de vânătoare. Nu trebuia decât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am amintit mai sus, până la igluul său din lemn, unde îl aștepta femeia și cei doi copii, mai avea de străbătut o ultimă etapă. După ce și-a ogoit câinii, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, a pornit din nou sania încărcată, cu aceeași viteză. Străbătuse deja jumătate din drum. La locul unde trebuia să se odihnească puțin, a ajuns la timp. Atât el cât și câinii erau osteniți și flămânzi. Era absolut necesar un scurt popas într-un loc special
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câinii erau osteniți și flămânzi. Era absolut necesar un scurt popas într-un loc special amenajat pentru asemenea ocazii; să se spele cu zăpadă, să își hrănească câinii epuizați de puteri după atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se odihnească puțin în interiorul cortului, căptușit cu piele de ren și... din nou la drum! Într-adevăr, după odihnă, câinii sătui, vrând să arate de ce sunt în stare, au smucit sania chiar în secunda când și stăpânul a împins
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se odihnească puțin în interiorul cortului, căptușit cu piele de ren și... din nou la drum! Într-adevăr, după odihnă, câinii sătui, vrând să arate de ce sunt în stare, au smucit sania chiar în secunda când și stăpânul a împins-o. De la început au pornit-o în viteză. Va fi cea mai plăcută etapă din călătoria sa. Cerul senin, nici urmă de nori, iar din spate o adiere de vânt, plăcută și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care nu credea și la care se gândise ceva mai înainte. Deoarece era convins că ele nu existau decât în imaginația bolnăvicioasă a unor bătrâni lăudăroși, ca să se convingă, schimbă brusc direcția și se hotărî, din senin, să treacă cu sania și cu schiurile peste ele. Zis și făcut. În momentul în care, câinii erau deja de partea cealaltă a celor trei semne, el personal, devenise obiectul unui accident stupid, banal și neașteptat, la care nici nu s-a gândit vreodată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a celor trei semne, el personal, devenise obiectul unui accident stupid, banal și neașteptat, la care nici nu s-a gândit vreodată. Nojițele din piele, cu care era ancorat de atelaj, s-au rupt brusc. În viteza lor câinii, împreună cu sania încărcată până la refuz, s-au dus tot înainte fără a se opri, iar el, sub greutatea corpului, cu schiurile ce se bălăngăneau aiurea legate de picioare, căzuse chiar sub gheața ce s-a spart în zeci de bucăți ascuțite și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apropiere și ar fi râs împreună cu femeia lui până s-ar fi săturat. În timp ce i se perinda prin fața ochilor întreaga familie lăsată de izbeliște, pe care cine știe când o va revedea, dar care îl aștepta să se întoarcă cu sania încărcată cu daruri, apăru în depărtare un mic obiect colorat în niște nuanțe care nu existau în realitate. Pe măsură ce se apropia obiectul se marea și devenea din ce în ce mai vizibil, din ce în ce mai interesant, până a cuprins întregul orizont. Așa ceva nu văzuse în viața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întindea până departe, unde se unea cu cerul. Începând chiar din imediata sa apropiere, pâlcurile de ființe asemănătoare cu persoana lui, tot cu două picioare și două mâini ce păreau, privite de la distanță, mult mai mici, se mișcau printre niște sănii ce alunecau singure în diferite direcții, fără tălpi și fără a fi trase de câini sau de reni, exact așa cum povesteau bătrânii când se adunau la sfat. Sigur erau vrăjite! Nimerise în lumea spiritelor inua, de care se temeau cu toții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
își lăsase familia fără sprijin, mânios pe faptul că nici nu știa unde se află, îi venea să urle din toți rărunchii, cu gândul că poate îl va auzi cineva și îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în căutare de hrană. S-ar putea ca toate aceste nenorociri, să nu fie reale. Poate că l-au năpădit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de mâna unui iscusit vânător direct în măruntaiele vânatului, îi străpunse întregul organism, începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a pus piciorul pe altceva decât pe zăpadă și nu s-a deplasat decât cu schiurile sau cu sania trasă de câini sau reni, acum, aflându-se în fața acestui bărbat cam pirpiriu, era mai mult ca sigur că a mai stat de vorbă cu el, poate chiar de mai multe ori, tot în același loc, că a mai fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]