130,724 matches
-
acasă. Acestea sunt subiectele primelor două filme ale programului - cele mai coerente și mai seducătoare, după părerea mea. Celelalte două, despre lipovenii din Sarichioi și încercarea unor membri ai comunității de a contribui la păstrarea identității acestora, respectiv despre un sat cu dublă identitate - Rădeni, împărțit în două de graniță, aflat jumătate în județul Iași și jumătate în Ungheni - sunt ceva mai disipate, mai incerte stilistic. Senzație ce se datorează, poate, și absenței din cuprinsul lor a unor personaje capabile - în
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
obiectivitate ci și, sau mai ales și - sună poate demodat - dragoste pentru ceea ce filmează. Există într-unul dintre filme o secvență simptomatică, cred, pentru explicitarea acelei distanțe optime față de "realitate"- distanță necesară pentru a propune fără a impune sensuri. în satul Rădeni, o familie construiește o casă. La un moment dat, gazda aduce tuturor celor de față ceva de băut și de mâncat, o gustare pentru pauza de odihnă. Toți întind mâinile, beau și mănâncă repede, cu acea grabă a omului
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
serioasă nu s-ar da în lături să-și înceapă desfășurarea. însă care film ar "bate" viața, ce poveste ne-povestea? *Murind pentru Madrid - r. Sergiu Cobileanschi, 1999 * Momentul Norocului - r. Marin Turea, 1999 * Răsăritul Bălților - r. Igor Cobileanschi, 1999 * Satul din Oglindă - r. Leontina Vatamanu-Mărgineanu, 1999
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
trăiesc în mediul rural aproape 40% din locuitori s-au mai păstrat zone singuratice și izolate (ca în Apuseni, de pildă) în care civilizația a întîrziat să se înstăpînească în toate drepturile, constituind oaze fericite pentru etnografi. Dar, în rest, satul românesc de astăzi e cu totul altul decît cel din vechime (chiar cel din interbelic, cînd era studiat monografic de echipele studențești, vestite, coordonate de prof. Dim. Gusti) și vechile obiceiuri mai pot fi detectate, cu greu, de la bătrînii supraviețuitori
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
care l-a cunoscut pe Heim în anul 1992, în Statele Unite, într-un decor fabulos cu zgîrie-nori și super staruri (Susan Sontag) și se încheie cu reflecțiile lui Cornel Ungureanu, născut în același an ca și Heim, dar într-un sat bănățean. E o construcție cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, și fără îndoială conștientă: între feericul de fantasmă din primele pagini și luciditatea austeră și ușor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
reprezentant al unei noi școli românești, pe primul reprezentant al talentelor literare românești de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Română este consacrarea oficială și definitivă a literaturii actuale românești". Și cum discursul de recepție al lui Blaga fusese Elogiul satului românesc, suveranul s-a referit la literatură avînd filonul în sat, amintind Sămănătorul și Viața Românească de la începutul veacului. "Dar azi, stăruia suveranul polemic, cînd literatura se zbate să-și găsească o nouă cale, descătușată de acel calapod sentimentalo-rural - necesar
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
literare românești de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Română este consacrarea oficială și definitivă a literaturii actuale românești". Și cum discursul de recepție al lui Blaga fusese Elogiul satului românesc, suveranul s-a referit la literatură avînd filonul în sat, amintind Sămănătorul și Viața Românească de la începutul veacului. "Dar azi, stăruia suveranul polemic, cînd literatura se zbate să-și găsească o nouă cale, descătușată de acel calapod sentimentalo-rural - necesar poate la începutul veacului, dar o adevărată piedică pentru marile creații
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
azi, stăruia suveranul polemic, cînd literatura se zbate să-și găsească o nouă cale, descătușată de acel calapod sentimentalo-rural - necesar poate la începutul veacului, dar o adevărată piedică pentru marile creații - vine Lucian Blaga și ne arată cum trebuie priceput satul. E o adîncă lecție de etică culturală, este, pentru cine vrea să învețe, și una de superioară etică politică". Și, apoi, adresîndu-se direct noului academician, socoate că deși Blaga a elogiat satul românesc, "aceasta nu vrea să zică ruralizarea operei
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
Lucian Blaga și ne arată cum trebuie priceput satul. E o adîncă lecție de etică culturală, este, pentru cine vrea să învețe, și una de superioară etică politică". Și, apoi, adresîndu-se direct noului academician, socoate că deși Blaga a elogiat satul românesc, "aceasta nu vrea să zică ruralizarea operei intelectuale românești, cum nici D-ta filosoful nu ești rural, dar vrea să zică că de la sat, de la matcă, de la crysalidă izvorăște tot ce e adevărat românesc - chiar cînd este transpus în
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
superioară etică politică". Și, apoi, adresîndu-se direct noului academician, socoate că deși Blaga a elogiat satul românesc, "aceasta nu vrea să zică ruralizarea operei intelectuale românești, cum nici D-ta filosoful nu ești rural, dar vrea să zică că de la sat, de la matcă, de la crysalidă izvorăște tot ce e adevărat românesc - chiar cînd este transpus în oraș sau chiar într-o mare metropolă a lumilor străine." S-a povestit că N. Iorga a pufnit furios, neuitînd această aspră lecție, pe care
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar mulți!... Asta-i totul. De aceea, proaspetele democrații... * Întunericul este un element important al umilirii și înfrîngerii unei conștiințe, - mai mult ca sigur Gorki. * * * În satul S. (acum pot preciza: Scornicești, n.n.). Tipii parveniți care se țin numai de folclor și care tocmesc zilieri, țărani săraci din Scor(nișcești) o duc într-o veșnică sărbătoare, în euforia lor folclorică... turnee în străinătate, conferințe, discuri, filme, cu
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
Marea majoritate a poveștilor are la bază experiențe de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată, La' că vin americanii!, la oraș - cozile, Europa Liberă, Șoimii Patriei, cîntecele cu "mama" Elena și "tata" Nicolae Ceaușescu. Interzicerea religiei e și ea o temă marcantă - sfidare copilărească la Mihai Ghițulescu
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
mai ușor de luat, ceea ce explică tonul să spunem tezist (mai curînd clișeiform) de care vorbeam mai înainte. Excesele de atitudine ajung pînă la nivelul limbii, unde se păstrează urme ale jargonului de lemn: Nu uita, Silviule, că în acest sat au fost oameni care și-ar fi dat viața pentru eliberarea de sub jugul comunist, fiara comunismului, fascismul roșu etc., ca să nu mai spunem că zugrăvirea în tușe accentuate a brutalității, trivialității și lipsei de omenie a comuniștilor este reflexul în
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge, după morții în mișcare din tradiția universală, la chipuri de teroare din imaginarul satelor românești: vârcolacii și șoimanele gigantice. Ajungem la blestemul babei - alt discurs în versuri - al carui singur merit e acela de a deschide o temă literară, la noi. Nimic "hohotitor" sau "cavernos", vrăjitoarea se arătă dezamăgitoare tocmai în- tr-un sector unde
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
unor fantasme ieșite din dorința contestării: "aici mentalul anului '90 era următorul: cu cît televiziunea dădea mai mult ceea ce participanții la Piață cereau, cu atît sporea votul împotriva celor care demonstrau acolo. Nesiguranța pentru oamenii care erau în diverse cătune, sate, tîrguri și care urmăreau singurul canal de televiziune,(...) devenea mult mai mare decît a bucureștenilor. Gîndiți-vă la bunul cetățean din Bîrlad sau din Salonta care vedea seară de seară că la București se strigă împotriva puterii.(...) Cei trăitori mai departe
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
oblic de camerele de luat vederi, invitații: obișnuita pleavă ex-comunistă, asezonată cu două-trei figuri bizare, pe care nu știi de unde să le iei. Una dintre ele, doctorul Eltes, veche cunoștință a mea din vremurile când le predam engleza copiilor din satul Vârciorog, județul Bihor, strălucește prin stupizenie: un ungur ce se străduie până la transpirație să intre pe sub pielea românilor! O specie bizară, ilustrată până nu demult doar de Hajdu Gyözö și de unul din lacheii lui Vadim, Fürö Iuliu. Resingătoare specie
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
vise, Doamne Bovary ale nopții...". Mai mult, însă, narațiunea se rostește prin metafore desprinse parcă din compuneri școlare căci, încercînd să ne convingă de "autenticitatea" naratorului său, Daniel Pișcu își presară discursul cu numeroase semne ale naivității și stângăciei chiar: "Satul era situat într-o vâlcea de forma unei tulpini de brad, la rândul ei cuprinsă în depresiunea cea mare... mai departe nu se putea vedea nimic din cauza spinării ondulate a acestui gigant dinozaur ce părea că face baie în pământ
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
04.1997); " Luat de apă, purtat pe aripile Constituției republicane, șeful statului a plusat. El a afirmat răspicat că în timpul mandatului său nu va tolera schimbarea formei de stat" ("Ziua", editoriale pe Internet, ianuarie 1998); "F.C. a plusat, supărîndu-se pe sat ca moderatorul pe scribălăi" ("Evenimentul zilei", 2309, 2000, 10). în DEX (1996) verbul e înregistrat exclusiv cu sensul său "tehnic": "a miza la un joc de cărți mai mult decît au mizat toți cei dinainte; a mări miza". Este evident
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
Temele romanelor mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
reclamă și o anumită naturalețe, nonșalanță. Totuși proza dvs. este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl german de origine evreiască, ea trăiește într-un sat olandez, după ce o vreme a trăit în Canada. Și, culmea, se împrietenește cu Gabriel, băiatul autist al pragmaticei Melly. Deci, o relație între doi străini și
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl german de origine evreiască, ea trăiește într-un sat olandez, după ce o vreme a trăit în Canada. Și, culmea, se împrietenește cu Gabriel, băiatul autist al pragmaticei Melly. Deci, o relație între doi străini și, mai mult decît atît, o relație bizară în planul comunicării, fiindcă Magda refuză să
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Andreea Deciu "Și din nou sosi primăvara, încă una din șirul nesfîrșit de-ntîmpinate primăveri, dar cea de pe urmă pentru Matiora: atît pentru ostrov, cît și pentru sat, căci amîndouă purtau unul și același nume." Superbul roman al lui Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, începe cu această frază-emblemă în care e conținută întreaga substanță tragică și metafizică a cărții: sfîrșitul a ceea ce aparent nu se poate vreodată termina
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]