3,889 matches
-
care nici acum nu-l cred aievea , apoi la Pietroșița, unde am avut norocul să-l Întîlnesc În carne, oase și vila ce-i alunecă de decenii-ncet la vale, spre gară, pe Mircea Horia Simionescu. Discuri, un magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc printr-o breșă dintre scânduri. Timp de câteva secunde privirea mi s-a izbit de beznă și am fost copleșit de atmosfera de praf umed cu un miros puternic de amoniac. Apoi, treptat, începură să apară din întuneric diverse forme. Dar ceea ce vedeam e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semnele vîrstei, firele albe și faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent să nu-l deranjeze pe domnul Leonard, dar era dificil să mergi fără să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din loc Împreună. Avea un braț extraordinar de tare, iar mușchii i se mișcau sub degetele ei În ritmul pașilor. Așa cum lăsase să se Înțeleagă, străzile pe care intrară acum erau cam deocheate, cu un amestec de case acoperite cu scînduri, pe punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin cîte o ușă sau fereastră deschisă răzbătea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau altcineva. Apoi făcu cîțiva pași Îndărăt și trase draperia de camuflaj ca Duncan să poată urca. — A, domnișoară Langrish, zise domnul Leonard deschizînd ușa. Kay se sperie. Mersese Încet pînă la scara Întunecată, dar probabil că o trădase o scîndură care scîrțîia. Domnul Leonard, bănui, sătea de unul singur În camera lui de tratamente, făcîndu-și garda de noapte și expediind rugăciuni. Era Îmbrăcat În cămașă, cu manșetele rulate. Aprinsese lampa indigo pe care o folosea la vindecările nocturne, iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ceaiul arăta Înfiorător: cenușiu, fiind probabil pregătit cu apă cu clor, iar laptele era praf, și forma cocoloașe. Julia luă ceștile și o conduse pe Helen alături, spre o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se rupseseră și lăsau să se vadă pămîntul străveziu cu rămășițe vlăguite de flori și iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să vezi ce facem noi doi. Se Întoarse În hol și Helen o urmă, coborînd cîteva trepte neluminate spre o cameră de la subsol, unde Întinsese, pe o masă pusă pe o capră, la lumina unei ferestre sparte, dar acoperite cu scînduri, diverse planuri și elevații ale caselor din piață. Îi arătă lui Helen cum marca distrugerile - simbolurile pe care le folosea, sistemul de măsurare, chestii de genul ăsta. — Pare o chestie foarte tehnică, zise Helen impresionată. — Probabil că nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
desăvîrșită. Nu-s geamuri la ferestre și alte asemenea lucruri - se spărgeau atît de des că Olga a renunțat. Vara trecută am pus tifon - arătau superb, ca Într-un cort. Acum e prea frig pentru tifon. L-am Înlocuit cu scînduri date cu talc. Noaptea arată bine, pentru că draperiile sînt trase, dar ziua mă deprimă. Mă face să mă simt ca o curvă sau ceva de genul ăsta. În timp ce vorbea Înșuruba tirbușonul În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou figura frumoasă și fragilă a Juliei și-și zise: Oare ce-are Julia? De ce-i mereu singură? Nu vorbeau. Helen Își dădu seama că n-are ce spune. Mai sorbi vin, apoi auzi zgomotele de sus: pași neregulați, scînduri care trosneau. Își dădu capul pe spate și privi În sus. Julia făcu la fel. — Vecinul meu e polonez, murmură ea. A ajuns la Londra din Întîmplare. Merge așa ore În șir. Orice veste nouă din Varșovia este mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase perdeaua. Helen văzu că În scîndurile acoperite cu talc cenușiu erau mici spărturi, și Julia Își lipise ochiul de una, Încercînd să se uite afară. — Nu detești serile astea? o Întrebă ea. CÎnd nu știi dacă sună Alarma, și toate celelalte? E ca și cum ai aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre stînga și coborîră un delușor. Uite, ăsta probabil că este Farringdon Road. Aici reapărură taxiurile și alți trecători, creînd un sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
verde, crem și gri, și arătau mai rău ca niciodată În lumina albăstruie slabă. În hol era un vălmășag de paltoane, pălării și umbrele de damă. Pe o masă erau risipite hîrtii și corespondență neridicată. Bineînțeles, oberlichtul fusese acoperit cu scînduri, dar sticla anti-bombă de la ușa care ducea spre subsol strălucea cu pompă. Din spatele lui se auzea vocea unei fete, apoi altele: Primulă... Pansea... Viv Își aprinse lanterna. Telefonul era mai departe, Într-o nișă dincolo de sala de mese - Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Am auzit un monstru căzînd săptămîna trecută, și aș fi jurat că-i În Euston Road, dar s-a dovedit c-a fost În Kentish Town. Se duse la fereastră, trase draperia și se uită printr-una dintre crăpăturile din scîndurile cenușii date cu talc. Ar trebui să vezi luna, spuse ea. Este absolut superbă În noaptea asta. Dar Helen era atentă la bombe. Încă una, zise ea tresărind. Nu mai sta la fereastră. Oricum n-are sticlă. — Știu, dar... Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsă o clipă singură, se duse Încet la fereastră și se uită În piață prin crăpături. Vedea casele argintate de lumina lunii și, În timp ce privea, cerul era luminat de scîntei și flăcări sinistre; le simțea vibrația ușor, În frunte, prin scîndură. Tresărea la fiecare din ele. Se părea că nu mai avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a trăi În vreme de război, de parcă știa dintr-odată doar de amenințare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre oameni e cu ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O lăsă pe Mickey să aibă grijă de cel rănit, și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O lăsă pe Mickey să aibă grijă de cel rănit, și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase metri. Își ținea brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
empatie. Cred că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stai acasă și să-l asculți. Degetele lui Helen erau reci și pline de nisip, dar palma și vîrfurile erau moi și supuse. Kay le apăsă mai tare, apoi le dădu drumul. — Uite c-a venit doctorul, zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
urmă, mai întâi se oprește hemoragia, se pansează rana pentru a nu se infecta, apoi se trece la imobilizarea acestuia folosindu-se atele din lemn, plastic sau carton din trusele de prim ajutor, sau cu mijloace improvizate din bucăți de scândură, bastoane, crengi, șipci etc. Atelele vor fi plasate pe fețele opuse ale membrului rănit și vor fi legate cu feșe, curele, cordoane, cravate etc. Trebuie avut în vedere ca atelele să aibă o lungime corespunzătoare pentru a imobiliza atât osul
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
orașul parcă înnebunește. Fetele astea, care în mod normal n-ar pune gura pe mâncare gătită, dintr-odată-și dau seama că, totuși, mâncatul e din nou o chestie trăsnet. La cele mai multe degustări sunt prezente fete din lumea mondenă slabe ca niște scânduri, care sunt hotărâte să fie văzute la eveniment, dar nu gustă nimic. Apoi îi spun bucătarului cât de mult le-au plăcut meniul și noile mâncăruri, după care se-ntorc acasă și se înfometează pentru tot restul serii. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră doar Încuietorile și balamalele, iar prin cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera păși cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul care se sfărîma În bucăți și am sprijinit-o de cadrul ușii. În centrul camerei se aflau rămășițele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]