3,958 matches
-
cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face să iradieze pe figura sa britanică mai mult lumina-i interioară, contrastând cu fețele celorlalți. Botul bărcii, gata de plecare, stă săltat pe primele două scânduri ale pontonului, martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Viorel Mureșan Acela care lovește în scândură în fiecare seară un copil desenează o ușă apoi se așază în fața ei așteptând primul ciocănit uneori chiar el e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
Viorel Mureșan Acela care lovește în scândură în fiecare seară un copil desenează o ușă apoi se așază în fața ei așteptând primul ciocănit uneori chiar el e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându-le cu întuneric soarele iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
că nimeni n-a venit pe lume altfel decât copil acum soarele de-atunci pare o pasăre care se-ncurcă în ramurile tăiate de grădinar o conversație telefonică îmi aduce întotdeauna aminte de doi frați care taie cu fierăstrăul o scândură iar la sfârșit șiroindu-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
varză De Bruxelles, dantelată-n, vai!, prea ștearsă Viața ce-mi scade-n sticle-otetul cu încetul. Ci dacă-mi porți un șold prin mintea-mi slabă Ea se-ntăreste, creste-n creți de gînduri. Fă doar un pas pe frîntele-mi vechi scînduri Ale-ncăperii și-o să am iar labă Puternică de urs ce papă faguri Si isi prăjește blana-n rug de mure. Aibi tu răbdare. Pe urîte zgure Izvoarele ovale-or să murmure Clar în topite, mătăsoase cheaguri De curcubeie gîlgîite-n
Sonetul descifrat cu greu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16450_a_17775]
-
-l atinge nici una. Greu va fi cu sufletul. Va găsi, oare, harul acela care să locuiască un astfel de trup compus în închipuire? A lăsat la urmă triunghiul lui Kipris: pentru desfătări concurează aproape toate. Îmbrățișați Îmbrățișați ca naufragiatul cu scândura ne hărțuim și ne salvăm aruncându-ne unul în brațele celuilalt, Și totuși gură pentru refuz și corp pentru dragoste, Tu, foarfecele meu arțăgos care tai cu picioarele acest capot a cărui căptușeală ești tu. Pocăința Deci se confirmă: "Te-
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
Hansi scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn în formă de
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
m-a întrerupt din jelanie și m-a întrebat daca-mi aduc aminte de cățelul lui. autor: Ioana Toma, Coach Resident - ETCS; - Stătea zilele trecute pe o grămadă de lemne și scheuna. - De ce? Ce avea? - Se așezase cu fundul pe scândurile alea și nimerise un cui care-l înțepa. De aia plângea. - Pai dacă-l durea, de ce nu se ridica, de ce nu se muta din loc? - Eh ... nu-l durea chiar atât de tare.... A râs. Am râs și eu și
Coaching: Când Marele Reparator tace, mintea gândeşte mai limpede () [Corola-journal/Journalistic/27176_a_28501]
-
că există cuvîntul singurătate ca un virus pe care mai tîrziu și-l vor dori ca pe o medalie de învingători, ascunsă apoi prin sipete suflete care zornăie ca niște zurgălăi cînd e nevoie de liniște - toată ziua vor răstigni scînduri pe trupul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit, de ce o mie de femei și nu una singură, de ce o mie de morți pe zi și nu una singură într-o viață, de ce diminețile scrijelit pe piele de o mie
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
violență pentru că nu mai pot pentru că nu mai sunt pentru că nu mă mai văd nici pe dinăuntru nici pe dinafară pentru că au venit apele și nu pot face nimic să le opresc pentru că mama nu e un schelet e o scîndură, și-mi vine să o tai în două pentru că nu mai pot vorbi pentru că limba nu mai este decît un organ sexual pentru că sunt un nimeni ce se plimbă prăbușit prin parcuri pentru că nu mai pot face nimic necesar pentru că
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
case mici în curți largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
Elena Ștefoi M-au așezat într-o antologie printre nume străine mi se ceruse să încap într-o singură pagină stăteam acolo cuminte senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
pus o formulă de bun rămas pe care am uitat-o dar o notasem când am citit Ghidul cu mormântul lui Ezra Pound, un logodit cu marea, în cămașa de forță a ei. PONTON Să nu deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia? Mieii fuseseră separați într-o îngrăditură de scînduri. Din cînd în cînd, în celălalt capăt al grajdului, un cal bătea din picior. Mirosea a bălegar de toate felurile. N-are rost să mai lungesc vorba. Trebuia să alegem un miel și l-am ales; Florin l-a ales
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
taie un miel și de atunci nu mai mănînc carne de miel. Mă aflam cu Florin, în grajdul sau șura acelui sătean - ziceți-i cum vreți. Mieii erau despărțiți de mamele lor printr-un gard improvizat din cîteva bîrne și scînduri. Există oare vreun animal mai blînd și mai încrezător în om decît oaia? Am mai întrebat o dată, ceea ce înseamnă că risc să cad în sentimentalism - care nu e altceva decît o formă disimulată de nevroză depresivă. Fata pe care prietenii
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar ca să se facă înțeles, ca atunci când spusese "scândură". De vreo doi ani încoace, Toader începuse să meargă, în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
dar în loc să întindă mâna după vreuna dintre perucile atârnate în geam sau pe peretele din spatele peruchierului, se întoarse pe călcâi și cât ai zice pește, se auzi scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața prăvăliei. Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii, stătea senin un bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
în care am intrat de mult. Și, asta, până ce cântă cocoșii și patul cu tăblii sculptate dispare și Betina se topește în lumina ei. Și eu strălucesc alb din oasele mele, cu toate că și eu, din ce în ce mai stins în patul meu din scânduri albe. Și nici vocea nu mi-o mai aud. Poate mi-o auzi dumneata... Deși, nu știu... Nu cred... Nu mai cred.
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon. De Joimari se adunase atâta hârtie că s-ar fi putut scrie un roman. Mâni întreprinzătoare au adus cărămizi și apoi pietre și scânduri, sub care stăteau tescuite bilețelele locuitorilor din tot cartierul. Iar în Vinerea Patimilor au început să curgă și din alte zone. Căci vineri seara, când părintele cânta Prohodul, în intersecția monumentului, pe care acum oricine îl numea Piatra Comorii, au
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
pînă hăt departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele din curte, scîndurile și fiarele vechi, aruncate care-ncotro, toate dispăruseră. Rămînea doar minciuna aceea pură și ireală, de o gingășie fără sfîrșit, a iernii." - ibid.). Lumea brutelor sensibile De altfel, prozele lui Monciu-Sudinski din Rebarbor abundă în personaje paradoxale: ceferiști duioși, tractoriști
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se învîrtea cîntînd
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]