4,646 matches
-
și pe mine să-mi încerc norocul. Balaurul cu șapte capete din pădurea Iasminului... Mă asculți, Mirciulică? Uf, urîciosule! Ai adormit... Locotenentul, buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar trebui să mă supere. Maiorul schiță un gest de oboseală. ― Ce importanță are... În orice caz, nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat bătrânul. Dar nu mă supăr pentru că n-ați înțeles nimic. Sânt un om sever. Sever în primul rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri... Oare e bine? - Totdeauna sau, mă rog, aproape întotdeauna câștigă cel care sesizează intențiile adversarului cu o fracțiune de secundă înaintea celuilalt. Au trecut câteva zile și încă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ia masa la tine. Un succes boeuf... Dumnezeule! Unde naiba e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se-ntîmplă ceva al dracului de ciudat aici. Dar așa cum stau lucrurile, am nevoie de bani cît mai repede cît putință, așa că primesc slujba. Mă înțelegeți? Își dădu seama că nimerise nota potrivită. Individul se destinse în mod vizibil, ba chiar schiță un vag zîmbet. În cele din urmă se strădui să vorbească entuziast, ceea ce nu-i izbuti pe deplin: ― Ei, acum mai vii de-acasă. Vezi cum a fost chestia. Am avut impresia că nu vrei să intri. \ M-A SPERIAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DOSARELOR EXPUSE EXAMINĂRII AZI DIMINEAȚĂ. NICI UNUL DIN EI NU ARE SUFICIENTE CUNOȘTINȚE ȘTIINȚIFICE PENTRU A ANALIZA MĂCAR O INSTALAȚIE OBIȘNUITĂ DE PROPULSIE, CA SĂ NU MAI VORBIM DE UNA DE TIP SPECIAL. ÎMPĂRĂTEASA ÎNCUVIINȚĂ DIN CAP, APOI ÎȘI ÎNGĂDUI CHIAR SĂ SCHIȚEZE UN ZÎMBET, SĂ PUNĂ ÎN EL CÎT MAI MULTĂ CĂLDURĂ. \ BINE AI FĂCUT, DOMNULE AMIRAL. ȚI SE VA ACORDA O PRIMĂ DE UN MILION DE UNITĂȚI MONETARE. PLĂCEREA EVIDENTĂ DE PE FAȚA LUI O ÎMBOLDI UȘOR. APOI ÎL AUZI DIN NOU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
28 august anul 4791 de la Isher. Hedrock încuviință în sinea lui. Așadar zăcuse fără cunoștință vreme de 22 de zile. În acest răstimp nava lui înaintase ― se uită din nou la vitezometru ― și întoarse repede capul fără să îndrăznească să schițeze măcar începutul unei evaluări. Mișcarea îi aduse un adevărat vîrtej în creier și un vag acces de vomă. Șezu o vreme liniștit, dar îi era rău de la stomac. Totuși, încetul cu încetul, trupul lui care rezistase la atîtea și atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ca urmare a torșionărilor din timpul somnului’’după cum suna concluzia medicului legist. *** Ca autor al acestei cărți fac mențiunea că atunci când sau petrecut acest caz, eram la penșie,însă el mi-a fost adus la cunoștință și chiar mi-a schițat articolul un bun prieten colonel în rezervă Vasâlca Vasile, moldovean de-al nostru. Tot de la el am inclus în carte și articolul ,,Un Icar șilit să zboare fără aripi’’ , ambele articole fiind relatate și detaliate de el. Fiind convins că
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dimineață am scăpat, nici acasă n-am apucat să ajung. Dar aici, ce cauți mă ? am încercat eu să înăspresc tonul Păi, ce să caut? În drum spre “vila” personală, am trecut pe la Teatru și văzând, din întâmplare, că lumea, schiță un gest spre noi, merge la distracție, am socotit că este patriotic ca cineva să mai și muncească, și făcu iarăși gestul, dar, de data aceasta, spre cele două genți. Dar să ști și că am fost modest, niște haine
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un gest dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă că mi-o aduce și înapoi, fără să se sinchisească, că arma era încărcată și întradevăr, cei doi tineri i-a adus armaș înapoi, însă, până la urmă, a trebuit să se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
turcomani sunt o față a lumii noi sovietice pe care romantismul antifascist al garibaldienilor o ignoră. Fuga lor este motivată de vocația libertară pe care o împart cu cei care au ridicat armele împotriva republicii sociale de la Salo. Tragedia turcomanilor, schițată de Pratt, este o notă de subsol în această narațiune a campaniilor italiene, în care națiunile se întâlnesc fără a comunica cu adevărat niciodată. Moartea lui Fogg, atât de anonimă și de interșanjabilă în primăvara lui 1945, este epilogul, posibil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este romanul familiarizării cu un univers din care dispar regulile îndepărtatei Europe. Odată cu sosirea lui Doria aici, tânărul prinț descoperă vocația călătoriilor care par să nu se mai termine niciodată. Apariția unui marinar pe jumătate cinic, pe jumătate temerar (o schița a viitorului Corto) nu face decât să accentueze această tentație vagabondă și rimbaldiană a prințului deghi zat în amator de safari. Decorul fabulos în care se petrec întâmplările ciclului evocă puterea imaginației de a construi universuri autonome - și poate că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este posibilă, iar clanul Montour, respectat de indieni și de europeni în egală măsură, este proba vitalității acestei civilizații metise și multiculturale. Alianța cu englezii este motivată de urgența apărării căminului lor în fața avansului american. Dintre personajele pe care le schițează Pratt în luxuriantul său roman istoric american, Joseph Brandt este cel care se dedică acestui vis al unificării și apărării națiunilor indiene. Tragică, confruntarea este cu atât mai feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la azil tocmai când, pe coridorul de la intrare, Moașa o bruftuluia pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcînd-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătîndu-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit. Atunci pescarii s-au întors la cafenea și au continuat să-și bea cafeaua răcită. " Și-a făcut-o cu mâna lui", mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca asta să fi făcut vreo impresie asupra celorlalți, căci în mijlocul atâtor morți aceste două execuții au trecut neobservate: era o picătură de apă într-un ocean! Și, într-adevăr, scene asemănătoare s-au repetat destul de des, fără ca autoritățile să schițeze gestul de a interveni. Singura măsură care a părut să-i impresioneze pe toți locuitorii a fost interzicerea circulației și stingerea luminilor pe străzi. Începând de la orele unsprezece, cufundat într-un întuneric complet, orașul era împietrit. Sub nopțile cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îl întrebau într-adevăr pe Cottard dacă se numea chiar Cottard și acesta, scoțând un soi de exclamație înăbușită, s-a răsucit pe călcâie și s-a înfundat în noapte fără ca, nici ceilalți, nici Tarrou, să fi avut timpul să schițeze vreun gest. După ce trecuse surpriza, Tarrou i-a întrebat pe cei doi oameni ce voiau. Ei și-au luat un aer rezervat și politicos, au spus că era vorba de niște informații și au plecat fără grabă, în direcția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai reacționa. Deodată, febra se revarsă vizibil până pe obraz ca și când s-ar fi spart nu știu ce dig interior. Când privirea lui Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să-l schițeze, n-a putut să treacă dincolo de maxilarele strânse și de buzele cimentate de o spumă albicioasă. Dar, pe chipul înțepenit, ochii se aprinseseră cu toată strălucirea curajului. La orele șapte, doamna Rieux a intrat în odaie. Doctorul se întorsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță un zâmbet ciudat. —O să apară în curând. Maggie îl conduse în camera de consultații. —Spuneai că e un fel de urgență. Se chinuia să-și amintească de cazul lui, să-și amintească dacă făcea parte din cei câțiva clienți cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
palestinienii vor să le înșele încrederea și să facă un compromis în favoarea Vestului celui rău, atunci nu vor mai fi doar câțiva indivizi iritați în Gaza sau niște demonstrații minore în Damasc. S-ar putea ca toată regiunea să explodeze. Schiță o mică ciupercă cu palmele. Și, iată al Treilea Război Mondial. Maggie încuviință din cap, dându-i de înțeles lui Davis că mica lui dramatizare își atinsese scopul. — Până acum lucrurile au decurs cum trebuie. Dar a sosit momentul încleștării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se pare că nu e încă momentul „potrivit“ pentru intrarea mea în scenă. —A, da. Deocamdată rolul meu strict este să conving pe toată lumea să-și păstreze calmul. Mai exact, să determin votanții să-și mențină pozițiile. —A, „votanții“. Davis schiță mici ghilimele cu degetele. Păi, după cele întâmplate aseară, eforturile trebuie să se concentreze asupra dreptei evreiești. Cei de acolo au luat-o razna și susțin că mortul e un martir. Cred că a fost o chestie intenționată? Spun tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le înțelegea. Din fericire, Uri nu a întrebat-o cum se simțea, ci doar ce a aflat. Îi povesti despre adevăratul Afif Aweida, negustorul de antichități furate, care trăia în timp ce vărul lui, vânzătorul de fructe, fusese omorât. Ascultând-o, Uri schița un zâmbet trist, amar. —Ce e? — Nimic, doar că s-a mai întâmplat asta înainte. Nu mie, unor colegi de-ai mei. —Ce anume? — Un caz foarte grav de confuzie de identitate. S-a petrecut în timpul războiului din Liban, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sigur? —E posibil ca bunicul tău să mai fi fost însurat o dată? Să fi avut o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea pe deasupra paharului, ochii lui reflectând nuanța pală de chihlimbar a băuturii. Reuși să schițeze un zâmbet slab. După tot ce s-a întâmplat, după Ahmed Nour și ultimul testament al lui Avraam, nu m-ar surprinde dacă tatăl meu ar avea un frate ascuns. Nimic nu m-ar mai surprinde acum. Deci e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fie noul destin al lui Piers. Și avea să fie un destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui să MEARGĂ LA MUNCĂ. Cum viziunea sa asupra istoriei părea să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce piețe veți fi prezenți în 2020, ținând cont de tendințele pe care le vedem cu ochii noștri că se conturează astăzi? Cum ar putea modela viitorul schimbările ce se petrec la nivelul economiei, tehnologiei, climei sau energiei?” Odată ce am schițat o imagine clară a statutului companiei în anul 2020, putem acționa în spatele acesteia pentru a organiza planuri, scenarii, resurse și strategii astfel încât să dobândim o viziune asupra viitorului. Proiectarea îndrumată a propriului viitor, ca individ, națiune sau companie este posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]