5,506 matches
-
devine matricea ei? Conform schemei lui Aristotel, știm că este necesar un al treilea termen, un demiurg, artizanul capabil să le unească și să facă din ele o operă de artă: tîmplarul care cioplește lemnul și îl transformă în masă, sculptorul care toarnă bronzul în statuie, compozitorul care închide sunetul într-o melodie. Acest demiurg este conducătorul. El transformă mulțimea sugestibilă într-o mișcare colectivă, sudată printr-o credință, acționînd în vederea unui scop. El este artistul vieții sociale iar arta sa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
melodie. Acest demiurg este conducătorul. El transformă mulțimea sugestibilă într-o mișcare colectivă, sudată printr-o credință, acționînd în vederea unui scop. El este artistul vieții sociale iar arta sa este guvernarea, la fel cum arta tîmplarului este tîmplăria iar a sculptorului sculptura. El e cel care, croind concretul, anume realitatea vie a masei, o pregătește pentru o idee cu care masa urmează să devină una și aceeași făptură. Secretul artei conducătorului? Întruchipează ideea în fața masei și masa în fața ideei, cele două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceeași făptură. Secretul artei conducătorului? Întruchipează ideea în fața masei și masa în fața ideei, cele două scîntei ale puterii sale. O putere pe care și-o exercită nu atît organizînd violența, întotdeauna accesorie, ci organizînd credințele, care sînt principalul. La fel, sculptorul își exercită talentul transformînd piatra în statuie, nu spărgînd-o cu ciocanul și cu dalta. "Principalul rol al marilor conducători este acela de a crea credința, fie ea credință religioasă, politică ori socială, credință într-o operă, într-o persoană ori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.” Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
original, în latină, n. t.). 49 în original în dialectul calabrez (n. t.). 50 Pitagora. În 496 a. Ch., s-a transferat împreună cu alți exilați din Samos la Rhégion (actuala Reggio Calabria), spre a deveni unul dintre cei mai mari sculptori greci după Fidias (n. t.). 51 Gioacchino da Fiore (1130-1202) abate, teolog și scriitor italian (n. t.). 52 Cassiodoro (485-580) politician, literat și istoric roman (n. t.). 53 René Descartes (1596-1650), filosof și matematician francez, părintele raționalismului european (n. t
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Ioanide înainte, Pomponescu aprobă din cap, ca fiind un candidat din cei mai serioși. - În general însă, adăugă, ca și fără raportare la numirea inevitabilă a lui Suflețel, e bine ca la muzee să se numească artiști plastici, pictori, sculptori, după caz. Hagienuș crezu a înțelege insinuația lui Pomponescu, și a doua zi propuse ministrului în funcțiune numirea lui Aslan, astfel că Pomponescu fu scutit de orice responsabilitate personală. - Cum îți explici asta? ațâță Gulimănescu rana lui Suflețel.Gura îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină Pe flori felurite se-așează și-n jurul albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lungul, G. Călinescu pe o banchetă, iar el se întinsese liniștit pe cealaltă și dormise până la destinație. Hagienuș făcu soției o piatră de mormânt sculptată cu un portret în medalion în maniera lui David d'Angers. Mai târziu, un tânăr sculptor de talent îi făcu și o statuie. Un arhanghel ducea de mână pe tânăra decedată, în mărime naturală, spre mormânt, cu spada arătând cerul. Însă după zece ani, Hagienuș, având nevoie de bani, vându locul și scoase mormântul împreună cu osemintele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Pomponescu. Ioanide, ras proaspăt în cap, se oferise să-i construiască un templu. El îi explicase că nimic nu-l împiedica să execute acest proiect, că puțin îi pasă de lume, toată greutatea era de a găsi un bun sculptor care să-i facă statuia plastică precum a Venerei cu delfin din Muzeul Național din Roma. G. Călinescu - Dar ar fi un scandal, hohoti amuzată madam Valsamaky-Farfara, care însă era receptivă la ideile cele mai înaintate. - Nu cred, continuase Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la "Mica publicitate" de astfel de anunțuri. Regele Lear avu un moment fantezia de a compune un anunț pentru ziar așa: "Cavou monumental, în stilul epocii lui August, de marele arhitect de renume internațional Ioanide, cu splendid monument funerar de sculptorul Hansen, reprezentând un arhanghel ducând de mână un simbol al celor morți, se vinde numai cunoscătorilor." Răposata madam Hagienuș devenise, precum se vede, în ingenioasa reclamă a orientalistului, o simplă abstracțiune în stare a satisface pe oricine de ambe sexe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelege și să poată acționa. Outsider-ul este în mod necesar ignorant, de obicei irelevant și adesea supărător, pentru că încearcă să navigheze vasul de pe uscat.” Sub acest aspect, ce loc va ocupa filosoful în societate? Va mai fi el un “sculptor de oameni” așa cum îl definea Simplicus? Trebui să se implice în politică? În concluzie, nu se poate răspunde cu privire la rolul filosofului în societatea zilei de măine, pentru că nu se poate dobăndi o regulă universală din experiența acumulată. Aceasta se datorează
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
perioade. e) Dificultăți Întâmpinate. f) Aprecieri (citate). g) Concluzii pentru propria perfecționare. Deosebit de interesant la orele de istoria artelor plastice sau la cele de dirigenție (educație patriotică) este studiul lui Eliade asupra lui Brâncuși, pentru a pune În evidență geniul sculptorului și, mai ales, comuniunea sa cu spiritualitatea poporului român. În studiul Permanența sacrului În arta contemporană Eliade observă că, este un fenomen general În arta secolului nostru și anume „hierofanizarea materiei”, ceea ce vrea să sugereze descoperirea unei „religiozități cosmice”, un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
doua fază practică este interesantă pentru descrierea sociologică, în măsura în care aceste modalități pun în mișcare colectivele (comisie regională, proceduri de înscriere și de clasare, control și inspecție, inventar) care au o eficacitate socială. Descrierea de către Heinich a litigiului, din 1927, dintre sculptorul Brâncuși și oficiul vamal american arată cât de importantă este într-un proces mobilizarea colectivelor (aliați, martori, presă), a procedurilor (acordarea cuvântului, ordine, ierarhie), a argumentelor (definiții, justificări, judecăți), a corpurilor (al artistului, al juriștilor, al avocaților, al experților), a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
luptei de clasă, între burghezie și proletariat. Munca artiștilor a traversat o perioadă fastă în timpul Renașterii. Artiștii lucrau numai după ce primeau comenzi, deci pe bază de contract. Onorariile îi aveau în vedere și pe colaboratorii sau pe ucenicii pictorului sau sculptorului. În general, mediul artiștilor nu se bucura de o faimă prea bună. Unii dintre ei aveau și statut de curtean sau de funcționar de stat. Pentru artiști și pentru publicul lor, cea mai importantă dintre condiționările istorice a fost, pentru
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
În 1918, i-a făcut o vizită lui Renoir. Deși amândoi erau pictori de nuduri, între arta unuia și a celuilalt nu exista nicio apropiere. Senzualitatea lui Modigliani era mult mai spirituală, mai lirică. Auguste Rodin (1840-1917), cel mai proeminent sculptor francez, expresie a împlinirii romantismului și debutului artei moderne, a făcut legătura între epoci, fiind influențat de antici și de Michelangelo. Uneori, punctele de vedere ale marilor artiști pot fi diametral opuse. C. Brâncuși, considera nudurile "niște biftecuri", era un
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Italia, cunoștea limbile ambelor țări, ceea ce i-a permis contactul cultural cu valorile artistice din aceste spații europene. A vizitat de două ori Italia, a cunoscut Florența care era „primul centru cultural al Italiei, ținutul originar al multor mari pictori, sculptori, meșteșugari și scriitori care au creat un reviriment artistic ce va domina Europa pentru două sau trei secole de acum în acolo.” 14 Autorul Decameronului a respins cu desăvârșire, încă din tinerețe, orice activitate ce îl lega de lumea practică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care exprimă tulburarea și rătăcirea minților, căci, (B) așa cum spune Eschil, «strigătele ditirambului trebuie să-l Însoțească pe zeu În timpul sărbătorilor sale». În cinstea lui Apollo se cântă În schimb peanul șpaianț, o compoziție poetică ordonată și liniștită. Pictorii și sculptorii Îl reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos prezintă felurite și multiple Înfățișări. În concluzie, primului dintre acești doi zei i se atribuie statornicia și o seriozitate fără cusur; celuilalt, dimpotrivă, un caracter inegal, amestec de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Italia, cunoștea limbile ambelor țări, ceea ce i-a permis contactul cultural cu valorile artistice din aceste spații europene. A vizitat de două ori Italia, a cunoscut Florența care era „primul centru cultural al Italiei, ținutul originar al multor mari pictori, sculptori, meșteșugari și scriitori care au creat un reviriment artistic ce va domina Europa pentru două sau trei secole de acum în acolo.” 14 Autorul Decameronului a respins cu desăvârșire, încă din tinerețe, orice activitate ce îl lega de lumea practică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ego-ul Dănuț publică poeme în proză cu succes, iar colegul lui, Mircea, devine critic literar, atent la relațiile autorilor recenzați. Un caz de artist cu rezultate majore este Manole Crudu din Moartea unui artist de Horia Lovinescu. El e un sculptor de mare succes internațional și moare lucrând la răpunere pentru a termina o statuie în care își exorcizează frica de moarte. Cenzurii nu îi convine, nu e clar de ce, acest final. Într-o variantă “îmbunătățită”, Lovinescu își pune eroul să
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mai iubit..., ba chiar un secretar de primărie de la Titus Popovici, care scrie în registrele instituției un western: Aventurile lui Buffalo Bill. Roman tâmpit ca moartea, ne asigură autorul. Grobei al lui N. Breban scrie scrisori, opera lui e epistolară. Sculptorul Val al lui Marin Sorescu, în Trei dinți din față, nu apucă să termine nici o operă, în ciuda visurilor mărețe. Un prieten al său, Tudor, ajunge la închisoare pentru un reportaj care nu e „pe linie”. Dar vremurile se mai schimbă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care sună confuz sau moralizator În spaniolă și care se traduc cu dificultate: flourishing, flow, une vie réussie. Prefer să revin la poeții greci care slăveau această areté a sportivului Învingător, sau a calului iute ca vântul, sau a marelui sculptor care umple un spațiu cu lucruri frumoase, sau a poetului care umple timpul cu minuni. O abilitate se transformă În areté atunci când ajunge la excelență. Admirăm acea areté muzicală a lui Mozart, Beethoven sau Schubert. Talentul lor inițial a crescut
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dezvelirea bustului lui Al. Vlah uță, în septembrie 1924, pe profesorul universitar Virgil Nițulescu, pe medicul literat I. Weinfeld, pe poetul George Pallady, pe actrița de obârșie bârlădeană, Maria Giurgea, pe scriitori i gălățeni Grigore Voja și Emil Maur, pe sculptorul Dimitriu Bârla d...” G.G. Ursu * „...Chipul lui Vlahuță sugerează calmul unei conștiințe care, spre apus, își face bilanțul vieții și simte că și‐a făcut datoria, iar șuvița de păr alunecată peste fruntea adânc brăzdată amintește de portretul ce i
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
i l‐ au făcut un Nicolae Iorga, 33 un Tudor Vianu. Acest sentiment al datoriei împlinite sculptat în bronz de Ion Dimitriu - Bârlad concordă cu versurile poetului de pe soclu.” G.G. Ursu Secretar al Academiei Bârlădene (Din Bârladul odinioară și astăzi) * Sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad - bunicul Margaretei Pâslaru. „Dragostea mea pentru artă se trage de demult, de la bunicul, sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad, despre care intenționez să fac și un mini documentar - spunea recent într‐un interviu îndrăgita Margareta Pâslaru, marea noastră cântăreață
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în bronz de Ion Dimitriu - Bârlad concordă cu versurile poetului de pe soclu.” G.G. Ursu Secretar al Academiei Bârlădene (Din Bârladul odinioară și astăzi) * Sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad - bunicul Margaretei Pâslaru. „Dragostea mea pentru artă se trage de demult, de la bunicul, sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad, despre care intenționez să fac și un mini documentar - spunea recent într‐un interviu îndrăgita Margareta Pâslaru, marea noastră cântăreață a anilor 70 - 80, emigrată în America de peste 20 de ani. „Sunt foarte emoționată când vorbesc despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Herculane, Santinela - la Costești - Argeș. 34 Alte lucrări ale sale au fost achiziționate: busturile lui Arestia (1911) și Octav Băncilă (1949) de către Ministerul Artelor; busturile lui Alexandru Odobescu (1937) și a lui Petru Poni (1940) de către Ateneul Român. Lucrări ale sculptorului sunt la Muzeul Militar București, Muzeul Aman din Craiova, la Universitatea din Atena și Muzeul Bizantin din Atena. Marele arheolog Atena (1921) și rectorul academiei Belle‐ Arte din Napoli (1922) sunt tot lucrările sale. Deosebit de sculpturi, I. Dimitriu - Bârlad a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]