22,588 matches
-
până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au sosit, odată cu apa, cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei senzații era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dintre frații mei mai musculoși. E un miracol că am scăpat cu viață din familia mea. Întîmplarea face că am supraviețuit mai mult cu resturi. Chiar și azi, e suficient să mă gîndesc la asta, și simt din nou acea senzație cumplită de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste gingii. Însă ce se aude acum ? E liniștea, o liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți “Ei da, asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dintre locurile mele preferate. Era o fereastră către lumea oamenilor, prima mea fereastră. Într-un fel, era ca o carte - prin intermediul ei, aveai acces Într-o altă lume, care nu era a ta. I-am spus Balonul, fiindcă asta era senzația pe care o aveam cînd mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
l-ați putea arunca În față, cu ură și Înverșunare. Parcă vă și văd răsucindu-vă pe scaunul ergonomic și icnind de Încîntare. Sincer să fiu, n-a fost un incident În adevăratul sens al cuvîntului, ci mai degrabă o senzație, sau mai degrabă o senzație În curs de a se contura, și anume faptul că m-am simțit cumva atras de posteriorul hirsut al Luweenei. Așa cum am spus deja, În timp o urmam pe alee, acesta se ridica și cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
față, cu ură și Înverșunare. Parcă vă și văd răsucindu-vă pe scaunul ergonomic și icnind de Încîntare. Sincer să fiu, n-a fost un incident În adevăratul sens al cuvîntului, ci mai degrabă o senzație, sau mai degrabă o senzație În curs de a se contura, și anume faptul că m-am simțit cumva atras de posteriorul hirsut al Luweenei. Așa cum am spus deja, În timp o urmam pe alee, acesta se ridica și cobora ritmic În fața nasului meu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
clipa noastră de maximă apropiere. Din intimitate extremă se naște suprema alienare. Era sîmbătă noaptea. Prăvălia era Întotdeauna Închisă duminica, așa că a doua zi nu l-am văzut deloc pe Norman. Duminică noaptea m-am Întors de la Rialto cu o senzație de greață. De la crenvurștul consumat, probabil. Se mai Întîmplase și altă dată, și nu eram Îngrijorat. Și, deși luni dimineața m-am simțit mai bine, nu-mi revenisem Încă de tot, așa că am hotărît să nu risc și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea cîtuși de puțin ispitit să-și bată joc de aceste mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu suspendat la vreo zece metri deasupra capului lui; coborîndu-și ochii, văzu la picioare Golful Neapole rămas intact. Avea senzația că nimerise fără nici o hartă la Îndemînă, Într-o țară necunoscută, unde trebuia să se orienteze după poziția stelelor. Trei rachete coborau Încet pe boltă, ca niște jerbe scînteietoare dintr-un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după vreo femeie, să intre pe urmele ei din magazin În magazin sau s-o aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe o treaptă mai joasă și mai nefericită a acestei experiențe. Rowe se Îndoia că rănile li se cicatrizaseră. I se părea că fata simte adînc ceea ce fratele ei perceuse numai la nivel ideatic. CÎnd o privi din nou, avu senzația că nefericirea lui Își găsise un suflet Înrudit, care refuza, Însă, să-i răspundă. Și-acum, ce facem? Întrebă Hilfe. — Lasă-te păgubaș! rosti fata, adresîndu-i-se direct lui Rowe - În sfîrșit Îi dădea un răspuns, dar răspunsul acesta punea capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am nevoie urgentă de bani. Henry se Îndreptă spre un birou mic și pretențios (imitația părea În stil QueenAnne), care aparținuse de bună seamă nevesti-sii. De altfel, toată mobila din această Încăpere părea foarte fragilă: mergînd pe lîngă ea, aveai senzația pe care o Încercau, desigur, cei puși Într-un vechi joc de salon, să meargă cu ochii legați printre două șiruri de sticle. Pesemne că la ea acasă această jucătoare de hochei ținea să trăiască Într-o atmosferă deosebită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea. Rowe simțea cum Îi revine buna dispoziție: crezuse că-și va lua viața chiar astăzi, dar se Înșelase - avea să trăiască, pentru că putea fi din nou de folos cuiva. Nu mai avea senzația că tîrăște prin lume un trup nefolositor și Îmbătrînit. — Prin Înfometare nu cred c-ar putea să ne scoată de-aici, spuse el. Iar de intrat În apartament n-au cum - decît pe fereastră... Nu! N-au să poată! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o inexplicabilă senzație de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mult mai cărunt. Și-apoi, cicatricea asta... Și totuși, pari mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca atunci cînd te afli În prezența unei necunoscute pe care ai invitat-o la masă, dar cu care nu știi ce să discuți. — Scuză-mă, te rog. E penibil, dar nici măcar numele nu ți-l știu. — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te rog. E penibil, dar nici măcar numele nu ți-l știu. — Nu-ți amintești deloc de mine? — Nu. În visele lui apărea din cînd În cînd o femeie, Însă nu aceasta. Își amintea doar de fața femeii din vis precum și senzația de suferință legată de apariția ei. De aceea era bucuros că acum vedea cu totul altă femeie. O privi din nou cu atenție și spuse: Nu. Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc de dumneata. — Să nu-ți pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului Forester. Și cum Închidea fiecare ușă În urma lui, Digby avea senzația că-și taie orice posibilitate de retragere. Atent la orice zgomot, Își auzea inima bătînd cu putere În coșul pieptului. În fața lui se afla acum ușa, acoperită cu o draperie verde, pe care n-o văzuse niciodată deschisă, iar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era hotărît să meargă pînă la capăt. Ajuns la etajul al doilea, o porni pe un coridor, chemînd În șoaptă: — Stone! Stone! Nu auzi nici un răspuns. Linoleumul vechi și crăpat scîrțîia sub pașii lui, prinzîndu-i uneori degetele. Avu din nou senzația unui lucru cunoscut, ca și cum această explorare de-a lungul unui coridor Întunecos ar fi mai aproape de lumea lui decît dormitorul confortabil din cealaltă aripă a clădirii. — Stone! Stone! chemă el și auzi În sfîrșit un răspuns, dinspre o ușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar eu nu sînt Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări grele și voi ști să Înfrunt adevărul!“ Nu era stăpînit doar de teamă: simțea În el și curajul neobosit, și spiritul cavaleresc al adolescenței. Nu mai avea senzația că-i prea bătrîn și prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fapte! Nu face nimic, zise detectivul. — E ca și cum ți-ai aminti de un vis din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii Închiși, pe trăgaciul revolverului care aparținuse cîndva lui Davis și care zăcuse luni de zile Într-un sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]