3,422 matches
-
Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în felulmeu și mai ales mă bucur văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți interesele și atât, nu te cola, las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, în odaia în care se jucau cărți, descoperise numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor, adăugând și câteva foițe "Job". Întârzie, însă, intenționat, ca să scotocească prin odaie. Trase de mânerele sertarelor, care erau însă închise, se uită pe dedesubtul mobilei, întoarse un tablou pe dos, mai medită, căută apoi să vadă dacă masa n-avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de joc și fel de fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cutii de chibrituri de formă cilindrică. Scuturând una din ele, constată că sunt pline și că nu era cu putință ca bătrânul să fi ținut bani în ele. Altă cutie era umplută cu ținte, printre care înotau câteva piroane. În sertarul de sus, Felix descoperi într-adevăr o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, în care se afla un morman de monede de toate mărimile. Se gândi câți bani să ia, apoi se hotărî să ia cutia cu totul. Atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se întinse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimeni. - Să vedem unde îi sunt banii, actele, dacă a lăsat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru înmormîntare. În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le luă. Nici un ban, afară de o băncuță, rămasă uitată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se duce pâș-pâș, cu ghebu în spate ; de ce mbătrânea, d-aia se gheboșa mai tare. Odată o vedeai că se duce și vine cu maldăru de sticle în brațe. Ea știa de pe un-le scotea, de pân toaletă, de pân sertare, sticle și sticloanțe, unele cât degetu de la mână, altele cât o garafă de apă, sticle cu capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai văzut că n-a mai valorat nimic... Las’ c-a fost mai bine-așa ! îi plăcea lui bietul Lulu să mă răsfețe... Și p-ormă baba își strângea sticlele. Lua maldăru de sticluțe și le vâra pe la toaletă, pân sertare, parc-ar fi fost aur, așa le păstra ! Că la ce le-o mai fi ținut ? De ce trecea vremea, d-aia nu mai era-ntreagă la minte, d-aia se făcea mai cărpănoasă ! Și până nu le punea pe toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil cuminte și, dacă nu avea voie să atingă ceva, știai sigur că n-are să îl atingă. Se uita în oglindă, o oglindă înaltă până la plafon, cu o ramă neagră de abanos, cu sidef încrustat în măsuța toaletei și împrejurul sertarelor ; ape roz, ape bleu vert făcea sideful în penumbra camerei, o lumină ștearsă, ușor gălbuie intra prin ferestre. Yvonne fusese totdeauna un copil cuminte, care nu scosese ochii păpușilor și nu le smulsese părul ; nici acum nu atingea nimic, stătea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
birou, rulate cu grijă, pânzele lui Mirea ? Așteaptă numai, și ai să vezi la ce valoare au să ajungă, îi spune câteodată. Și ea, cu discreția învățată de-o viață, nu mută în biroul lui un ac, nu deschide niciun sertar. Nu numai din bună-cuviință, dar și pentru că ea nici nu este o persoană curioasă : pe ea o interesează Tudor, dragul de el, o interesează Niki, a interesat-o Muti cât a trăit, câteva prietene în plus - și atât. Pentru ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venir dîner chez nous après-midi Vendredi, 12 août, à 7 heures ? Après dîner on fera un peu de musique, en petit Comité. Votre bien-dévouée, Sophie et Stephane Mironesco. În plus, câte tracasări la slujbă ! La sfârșit ai încuiat într-un sertar hârtiile rămase nerezolvate, ce riscă desigur să rămâie sine die acolo ; ordinea și dezordinea ți se împletesc într-un mod foarte neașteptat chiar pentru tine. Plecând ultimul de la birou (așa cum sunt toți obișnuiți să te vadă), ai dat nas în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
siguranță, ba chiar dimpotrivă, majoritatea timpului mă rușinez de ele teribil, părându-mi bune doar de aruncat. Iar această reacțiune sufletească teamă mi-e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o listă foarte pusă la punct a persoanelor ce au trecut pe acolo... Nu, nu știu exact ce dovezi mai palpabile decât cutii goale de bomboane, și pesmeți, și sticluțe de parfumuri, ce poate vă amintiți că există prin toate sertarele, ar putea să aibă. Dar când eu vă spun că nicăieri pe lumea aceasta nu te poți simți apărat și în siguranță... Da, da, știu că vorbele mele nu au cine știe ce efect, m-am convins că toate polițiile secrete nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui de romanist le făcuse doar în Germania, și stătea de vorbă cu un ofițer german, cel căruia trebuie să-i fi dus de obicei certificatele. În acest timp, ofițerul își tria actele. Și deodată ofițerul a început să tragă sertar după sertar de la biroul lui, sertare burdușite de hârtii, pe care a mers să le răstoarne în mijlocul camerei. Uite, a spus la sfârșit, arătând cu vârful cizmei mormanul de hârtii de toate calitățile, umplute de cele mai diverse scrisuri. Uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
romanist le făcuse doar în Germania, și stătea de vorbă cu un ofițer german, cel căruia trebuie să-i fi dus de obicei certificatele. În acest timp, ofițerul își tria actele. Și deodată ofițerul a început să tragă sertar după sertar de la biroul lui, sertare burdușite de hârtii, pe care a mers să le răstoarne în mijlocul camerei. Uite, a spus la sfârșit, arătând cu vârful cizmei mormanul de hârtii de toate calitățile, umplute de cele mai diverse scrisuri. Uite, i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în Germania, și stătea de vorbă cu un ofițer german, cel căruia trebuie să-i fi dus de obicei certificatele. În acest timp, ofițerul își tria actele. Și deodată ofițerul a început să tragă sertar după sertar de la biroul lui, sertare burdușite de hârtii, pe care a mers să le răstoarne în mijlocul camerei. Uite, a spus la sfârșit, arătând cu vârful cizmei mormanul de hârtii de toate calitățile, umplute de cele mai diverse scrisuri. Uite, i-a spus lui Papa, toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină la ea-n dormitor și-și dedea cu pudră. Dac-a văzut că io tot o zoream, a lăsat boitu și-a-nceput să umble pân dulapuri și pân sertare ! Și-avea niște draci în ea ! Uite-așa le pocnea, de îndrăcită ce erea, că n-o lăsasem să se boiască ! Și-a venit cu ele-n brațe și mi le-a trântit ! Dac-am văzut-o că e cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să se întoarcă ! Acu auzi cheia-n broască și... domnu Niki ! Domnu Niki, cu banii ! — Să iasă cu mii de lei la el ! Ce-ți trece prin minte ! Nu, banii de boilăr trebuie să fie în camera lui. În alt sertar, în altă parte decât obișnuim noi să-i punem ! Poate special să-i fi ascuns, să nu dau eu de ei, dacă îmi vine cumva ideea. Dar n-a fost nicio dificultate să iau suta dumitale din banii lui de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și pe mine... Nu poate omul să spună ceva, că tu gata : mi-e grijă ! Da ce faci cu hârtia asta igienică ? De ce o ții sub pernă ? Bine-bine, dar chiar atâta ! Ia uite, ia uite ! Și lasă-mă să trag sertarul, să vâr în el prăjiturile... Ei, uite și aici ! Ei, nu !... — Ssssst ! Vezi că te-aude ăștia ? Vezi că tot cu urechea ciulită stă, tot s-auză ei ce zicem... tot să vază ei ce facem... Și lasă hârtia acolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
las-o, cum de ce-o țiu ? O țiu s-o am când îmi trebuie ! Dacă p-ormă, când am nevoie, n-o să mai fie ? Mă fac de râs ! E-te-na ! Ce știe ei ce fac io ! Pâinea e aici în sertar ! Pâine, ce altceva ? Ce altceva să fie ? Păi, unde vrei s-o țiu ? Ce faci ? De ce golești sertaru ? Lasă sertaru, lasă toate ale mele cum le știu io ! Lasă, că știu io ce fac ! Și pâinea, dacă tot rămâne la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa fel Încît Connor să nu afle niciodată. Nu mai e cazul să spun că, de atunci, abia dacă am mai purtat perechea asta de bikini. Dar, din cînd În cînd, Îi văd așa drăguți și luxoși la mine În sertar și mă gîndesc : Ei, hai, nu se poate să fie chiar atît de strîmți, și, cumva, reușesc să-i trag pe mine. Lucru pe care l-am făcut și azi-dimineață. CÎnd m-am gîndit chiar că e posibil să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și noi ne uităm la el ca tîmpiții. Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e ? — Ăă, de la French Connection, spun după o pauză. — Am trecut pe la French Connection În weekend. Mijește ochii la mine. Și n-am văzut modelul ăsta. — Ei, probabil că se vînduseră. Îi Întorc spatele și mă fac că Îmi aranjez sertarul de sus. — Cum să ne adresăm ? spune Caroline. Domnule Harper sau Jack ? — Cinci minute singur cu el, spune Nick, unul dintre directorii de marketing, cu Însuflețire la telefon. Atîta am nevoie. Cinci minute, În care să-i prezint ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]