3,720 matches
-
în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și literatura. Procopiu oftă și deschise ferestra. În ziarul de azi, pe prima pagină era articolul lui, cu tânărul aristocrat ucis, iar povestea românului sfâșiat de jaguari fusese mutată ceva mai către margine, deși ar fi meritat mijlocul, era un adevărat roman. Sub ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pietre prețioase până în depărtare. Strada părea înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted. Merse înainte un număr neștiut de minute, sfâșiat între dezamăgire și o speranță nebunească, dar vină la urmă se văzu silit să accepte un gând: Era oare din nou epoca Împărăției Isher și a făuritorilor de arme? Posibil. Deci l-au adus înapoi! La urma-urmei nu erau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate astea vin să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și Sfântul Petrea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
322Ca copilul ce se uită l-ale maicii sale brațe. 323Ca la semn chiorâș se uită. 324 Ca uliul, când aleargă iute după porumbi, s-aruncă și-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană, ar fi smuls brutal filele unei cărți de povești. Căci ce era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu vibrații, prin care obiectele de metal puteau fi trimise prin pereți și la distanțe mari, atunci absorbirea bărcii sale de salvare în cala unei mașini de proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme mintea i se potoli. Văzu cu luciditate că în mod evident este prizonier și la timpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru: Le-am... spus... să... nu te... lase să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian, Pratt îl plasează pe Corto în Italia și Veneția în epoca Marelui Război ce își duce povara de moarte și de absurd. Om al mării, indiferent la luptele ce sfâșie continentul, Corto este prins în aventurile care se nasc în marginea acestui război de care se desparte și în care refuză să se angajeze de partea unei tabere. Locul său este, invariabil, alături de mit și de cinismul romantic care îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și natura lui Pratt au o voce pe care doar cei inițiați o pot înțelege, o voce ce readuce la viață secretele ascunse în deșert, ca de sub o mantie crudă de nisip arzând. Istoria lui Salomon Horaz este istoria Palestinei sfâșiată de război și fascinată de proiectul sionist. Dincolo de locomotivă se poate ghici silueta unei alte ființe devenită una cu solul arid al patriei sale, fermecătoarea agentă sionistă Sheeba Trumpeldor. Povestea lui Pratt unește firele dragostei, politicii și trădării. Însărcinat să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această luptă cotidiană și surdă ritmurile propriilor lor conduite marțiale. Indiferent de tabăra pe care o aleg, indienii sunt motivați de orgoliul celui care vede gloria ca final al existenței sale. Cruzimea scalpării este parte din codul cultural al războinicului. Sfâșiați de alianțe și de conflicte intestine, indienii lui Battaglia sunt, ca și indienii lui Pratt, pe cale de a fi absorbiți în vârtejul unei istorii de rivalități coloniale care nu este a lor. Ucenicia lui Nightly este rapidă și brutală, eliminând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am devenit "cineva", tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim acest lucru. Poate că e, cum spui tu, pe jumătate minciună sau în întregime minciună. Dar e o minciună care mă ajută să mă ridic acolo unde nu m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniștite și întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac, care de luni de zile înconjura orașul, fusese sfâșiat și, în fiecare luni, oricine putea să constate, după știrile radioului, că ruptura se mărea, și că, în sfârșit, se va putea răsufla. Era încă doar o ușurare total negativă și care nu se manifesta pe față. Dar în timp ce înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puneau din nou pe țipat unul la altul, ignorând-o pe Maggie. Ca în vremurile bune, își spuse zâmbind. La urma urmei, cu asta era obișnuită. Cu negocierea divorțului unor oameni care nu se suportau și care s-ar fi sfâșiat unul pe celălalt. O imagine îi trecu prin fața ochilor, dar o îndepărtă imediat. Însă aceasta o ajută. Îi dădu o idee sau mai degrabă o făcu să realizeze ceva de care încă nu-și dăduse seama. —OK, Brett și Kathy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât de devotată luptei împotriva ideilor reacționare și a prejudecăților ca acest cântăreț de folk. Cel mai bun prieten al lui era un pictor abstracționist negru, care, după cum mi-a spus el, făcea niște mâzgălituri magnifice de protest și sfidare, sfâșiind uneori pânza cu un cuțit. Mi-a dat un pamflet strălucit care demonstra cu amănunte cum încearcă Papa să-și întocmească un arsenal nuclear; mi-a deschis pur și simplu mintea și am trimis pamfletul la editorul de la The New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un telefon de la el: n-aș vrea eu să țin o conferință în fața unui grup de acțiune socială pe care urma să-l întemeieze el pe undeva prin Brooklyn Heights? M-am simțit copleșită. În această lume unde oamenii se sfâșie între ei ca lupii, e greu să găsești un prieten... un prieten adevărat și sincer... cel puțin așa credeam. Ei bine, ca să-ți spun cât mai pe scurt ce s-a întâmplat, am învățat, pe calea cea mai grea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Eu nu mă mai satur să-l ascult vorbind ore întregi. Este foarte serios și nu vine cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală, recepționera rămase nemișcată În fața registrului imens, cu coperți de piele. Avu nevoie de câteva clipe bune ca să-și revină și să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]