4,171 matches
-
pune pe bătătura piciorului. Arsură, friptură, opăreală: se ia lut din cuibul unei rândunici, se Înmoaie În apă și se pune pe rană. Aceleși lucru se mai face cu lut de la rădăcina unui plop, cu frunze de tei de pe rămurelele sfințite la biserică În Dumninica Mare, muiate În lapte călduț de vacă, sau cu frunze de varză acră. Boală grea (fără leac, cancer): se face Sfântul maslu de 3 ori, de către 7 sau 9 preoți, iar după 2-3 zile, bolnavul este
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
copii frumoși și harnici ai săi. Acest om e un exemplu de optimism dar și de omenie, angajament, generozitate. Nu mă mir că-l 48 urmează lumea, chiar dacă nu mai scoate vinul cu cofa. E clar că și Romică, omul, sfințește locul. Urătura celor de la Buda în Frunzelor nr. 2 a provocat, firesc, bucurie, emoție, plăcere și prețuire pentru prietenii de la sate ... TVV în spectacol Televiziunea Vaslui a înregistrat în mare parte spectacolul (Festivalul Obiceiurilor de iarnă) și s-a aflat
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
600 de ani!) de-a lungul râurilor și țărmurilor. "Mâncarea săracului" e scutită de impozite și necesită foarte puține lucrări (cheltuieli). Cu toate astea, cele mai ieftine-s cele din Bulgaria care încă nu e aliniată la prețurile europene. Apa sfințită de pe la lăcașuri e tot apă, berea la butelii e cam de 3 ori mai scumpă, vinul, pe categorii, de 3-100 de ori mai scump. Am V|ZUT: Drumuri ca-n palmă, 4-16 benzi de circulație, amestec dintre clădiri foarte moderne
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
apariția creștinismului fericirea aparține celor blânzi, celor non-violenți, făcătorilor de pace, căpătând o valoare tot mai concretă: trebuie să se facă pace și să fie construită în Cristos (cf. Efes 2, 14-18). Pacea depășește orice dezagregare: Dumnezeu este cel care sfințește și face credincioși: omul este făcut drept și capabil de raporturi drepte față de aproapele. Pacea omenească, depinzând de contextul social și fiind completată de cea dăruită de Cristos, tinde să armonizeze tot mai mult persoana în sufletul său decât în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
neamurilor, sămânță care în curând a încolțit și dat roade. Biserica Romei era fiica primogenită a sfinților Petru și Paul, care au privit-o cu deosebită stimă și afecțiune, scriind: Tuturor celor ce sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți: har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Prin 170 p.Chr. Dionisie din Corint trimitea o Scrisoare către Romani în care scotea în evidență afinitatea evanghelică dintre Roma și Corint, înfrățite de o presupusă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu câțiva ani, la Haut Bages Libéral, Albert Frère este astăzi asociat cu familia Rothschild în Rieussec și Évangile" (Fralon, 1997, p. 323). Această reconvertire în favoarea vinului nu este lipsită de importanță. Făcând astfel, Albert Frère "s-a curățat și sfințit prin aceea că s-a detașat de lucrurile mici și lipsite de importanță, care îi îngreuiau firea" [Durkheim, 1912, reeditare 1990, p. 442]. familială pare să își atingă vârful în momentul înnobilării. Făcut baron de regele Baudoin, Albert Frère, deținătorul
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
ca un lucru nedemn pentru un om împlinit. Această tradiție a făcut ca munca să fie văzută ca ceva degradant, iar ea nu s-a stins niciodată" [Veblen, 1899, reeditare 1970, p. 27]. Benedictinii au redat muncii o anumită valoare, sfințind acțiunea. Astăzi glorificată de cei care îi datorează tot ce au, munca rămâne totuși sursa de legitimare a parvenitului. Dar, în timp, averea celor recent îmbogățiți se diversifică. Partea patrimoniului de folosință crește. Chiar structura acestui patrimoniu evoluează. Reședința pariziană
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
grație-a stăpînei. Să-mi piei, rîndaș, din ochi! CORNWALL: Ce vreți să spuneți? LEAR: Cin' pusu-l-a-n butuci? Regan, eu sper Că n-ai știut. (Intra Goneril) Cin' vine-aici? O, zei! De-aveți drag de bătrîni, de blînda-vă domnie Sfințește ascultarea, și-înșivă sînteți Vechi, m-apărați; veniți jos, luați-mi partea. (Către Goneril) Nu ți-e rușine să privești la barbă mea? O, Regan, poți s-o iei de mînă? GONERIL: De ce nu, șir? Pe cine am jignit? Jignire
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care se cocârja cine mai știe de câtă vreme o fântână cu cumpănă. Fiind aproape de biserică, aici în fiecare an de 6 ianuarie era mare animație, fiind locul unde venea cel puțin un membru din fiecare familie ca să ia agheasma sfințită de popa Sârbu cel bătrân ca vremea. Preotul acesta de abia la 92 de ani a consimțit și el să iasă la pensie fiind încă în plină putere. Bineînțeles că la Cursești oamenii de peste 90 de ani nu sunt o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
te încălzești ci doar să asculți glasul popii și să urmărești fuioarele de aburi care se ridicau spre cer de la respirația oamenilor. De abia așteptam să se termine slujba, ca apoi să pot lua în sticla pregătită din vreme apa sfințită mirosind a busuioc. Țăranii de pe la noi înmulțeau cu apă neîncepută, adică apă luată dimineața din fântână, agheasma luată, apoi cu un mănunchi de busuioc stropeau pe la grajdul vitelor, ca să fie ferite de boli, casele pe dinafară pentru sănătatea familiei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi prelungit încă mult timp, dacă septuagenarul provincial nu s-ar fi grăbit la tren. Această întâlnire întâmplătoare cu doamna Gladiola a șters praful și a scos la suprafață conturul unor persoane dispărute ce au făcut sacre evenimentele și au sfințit locul pe unde au trecut aproape nebăgate în seamă. La început în cancelarie, mai târziu și în alte împrejurări, Bidaru se simțea cel mai bine în prezența a două persoane: Doru Gârleanu, profesor de limbă și literatură franceză și Marius
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cincizeci de lei, i-a stins patru bucăți de jar într-un ibric cu apă rece pe care-l ținea strâns cu ambele mâini în apropierea gurii, după care i-a mai turnat dintr-o sticluță câteva picături de apă sfințită cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea călduță de patru ori, din patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
subțire cu mânicile suflecate , pentru treburile casei.” Ușa clădirii fiind deschisă, vizitatorul pășea în pridvor citind afișul „scris pe un cartonaș alb cu un ușor tremur de emoție”: „Omule ! Ești rugat să pășești cu evlavie în casa pe care au sfințit-o dragostea, sufletul și căldura inimii și truda mâinilor Eugeniei Buraga” . Cu acest prilej reporterul remarca că vechii zidiri adăugându-i se pridvor sau vestibul, acesta „ a cuprins și un prun lăsat în voia lui să treacă prin acoperișul ce
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
acea vară, alături de domnul Buraga, însoțit de câțiva colegi de la școală am zidit un perete pentru a mări spațiu muzeului. La intrarea în muzeu erau scrise următoarele cuvinte: „Omule ! Ești rugat să pășești cu evlavie în casa pe care au sfințit-o dragostea, sufletul și căldura inimii și truda mâinilor Eugeniei Buraga” refugiul în vârful unui păr. Anișoara cu un aer nevinovat - doar fusese dat în vileag vinovatul a încălecat pe bicicletă și a demarat spre șoseaua din lungul satului. Atunci
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
copii la școală. Ușa a rămas deschisă de perete. într-un fel de antreu, pe un cartonaș alb, cîteva cuvinte sînt scrise cu un ușor tremur de emoție: ,, Omule! Ești rugat să pășești cu evlavie în casa pe care au sfințit-o dragostea, sufletul și căldura inimii și truda mîinilor Eugeniei Buraga “. Casei i-a fost adăugat, se vede, acest vestibul care a cuprins și un prun, lăsat în voia lui să treacă prin acoperișul ce l-a încorporat. După o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Epictect și Astion, de la cumpăna veacurilor III - IV, cultura provinciei Scythia Minor a cunoscut aproximativ 40 de scrieri, majoritatea datând din veacurile IV - VI. Aceste scrieri patristice străromâne au contribuit la consolidarea creștinismului în spațiul nostru etnic. Spiritualitatea creștină patristică sfințea pe om, dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș de închinare”. Textul Pătimirii Sfinților Epictect și Astion de la Halmyris, alături de celelalte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din veacurile IV - VI. Aceste scrieri patristice străromâne au contribuit la consolidarea creștinismului în spațiul nostru etnic. Spiritualitatea creștină patristică sfințea pe om, dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș de închinare”. Textul Pătimirii Sfinților Epictect și Astion de la Halmyris, alături de celelalte texte patristice străromâne cu același specific sau făcând parte din alt gen istoric - literar, are o importanță deosebită din mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
macedonieni sau de partizanii acestora, este o contribuție însemnată la efortul comun al Sfinților Părinți de a lămuri pe credincioșii de toate categoriile asupra Persoanei a treia a Dumnezeirii și a rolului Său pronietor în Biserică. Duhul Sfânt liberează și sfințește, creează și dă viață, cunoaște toate din veci și descoperă, este omniprezent și umple toată lumea, este mângâietorul tuturor, este bun și drept, iartă păcatele și dă viață veșnică, adunând pe creștinii de pretutindeni într-o singură adorare. În viziunea Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștinii de pretutindeni într-o singură adorare. În viziunea Sfântului Niceta, Sfântul Duh îmbrățișează cu aceeași dragoste dumnezeiască toată lumea, îndreptând-o spre iubirea lui Dumnezeu și spre libertatea harică. El era prezent la crearea lumii, a grăit prin prooroci, a sfințit trupul în care s-a întrupat Cuvântul și din plinătatea Lui au primit Sfinții Apostoli „har peste har” (Ioan, 1,16). Totodată, El este prezent în lume ca Duh al înfierii, izvor al sfințeniei, lumină a sufletelor și împărțitor al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este Duhul Domnului, acolo este libertatea” (II Corinteni 3, 17). Duhul conduce la tot adevărul (Ioan, 16,13); El este Duhul înfierii (Romani 8,15), făcând pe oameni fii ai lui Dumnezeu și ai libertății (Galateni 4, 6-7). Duhul Sfânt sfințește și luminează. Fără El, nici o creatură nu poate să ajungă la veșnicie sau să fie numită cu adevărat sfântă. Niceta de Remesiana mai subliniază un aspect al lucrării ecumenice a Sfântului Duh, și anume, conlucrarea cu celelalte două persoane ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din veac și până în veac, expusă clar și concis în expresia „communio sanctorum”. Această învățătură dezvăluie perspectiva cu adevărat ecumenică a Bisericii. Creștinul nu este singur, nu se simte izolat, ci el trăiește în comuniune cu ceilalți creștini, fiind cu toții sfințiți de Duhul Sfânt și formând o singură Biserică. El trăiește cu Hristos „în care au fost împăcate toate câte sunt în cer și pe pământ” (Coloseni 1,20), împărtășindu-se din darurile Sfântului Duh, silindu-se să păstreze credința cea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
singură Biserică. El trăiește cu Hristos „în care au fost împăcate toate câte sunt în cer și pe pământ” (Coloseni 1,20), împărtășindu-se din darurile Sfântului Duh, silindu-se să păstreze credința cea adevărată în mărturisirea căreia a fost sfințit; trăind încă de pe pământ fericirea de care se va împărtăși după moarte cu îngerii și puterile de sus, cu care formează o singură Biserică. Biserica Ortodoxă a păstrat această învățătură despre comuniunea sfinților cu sensul ei patristic. Această învățătură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
introdusă în dialogul ecumenist contemporan, poate deschide noi căi de înfăptuire a unității creștine, unitate ce trebuie realizată în duhul credinței celei adevărate, așa cum ne-a încredințat-o Domnul Hristos, cum au predat-o Apostolii și cum au trăit-o Sfinții Părinți. Din expunerea învățăturii despre comuniunea sfinților se desprind câteva însușiri ale Bisericii și anume: Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. În viziunea nicetană, toți credincioșii formează o singură Biserică „fiindcă au fost sfințiți într-o singură credință, au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cum au trăit-o Sfinții Părinți. Din expunerea învățăturii despre comuniunea sfinților se desprind câteva însușiri ale Bisericii și anume: Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. În viziunea nicetană, toți credincioșii formează o singură Biserică „fiindcă au fost sfințiți într-o singură credință, au fost chemați într-un singur Duh Sfânt, au format un singur trup al cărui cap este Hristos”. Unitatea Bisericii este strâns legată de sfințenia ei și mai ales de catolicitate sau sobornicitate. De altfel, aceste
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]