4,282 matches
-
până atunci, un hohot continuu, cristalin, irezistibil, pe care, chiar dacă ar fi încercat, nu și-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atâta... Iată și avantajul grăsimii ! Cu timpul, mușchii se lasă și numai grăsimea mai poate să țină pielea întinsă. De aceea obezii, este lucru știut, au tenul bun ; din păcate, nu poți să le ai pe toate, și ten, și siluetă... La ceva tot trebuie să renunți. Asta-i viața. — Lasă vasele așa, madam Delcă ! Te rog eu, nu spăla farfuriile... Lasă farfuriile și hai sus... Ți-ai găsit să te-asculte Vica ! Ți-ai găsit să lase tot și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască să i le dea să le curețe. Ivona stinge aplicele, stinge lampa și rămâne doar o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altfel spre gheridon - un gest hotărât, care nici măcar nu-și amintește că ar fi nevoie de aprobarea Sophiei. Cu mișcări sigure, își așază țigareta între buze, aprinde chibritelnița. În asemenea clipe, reapare inițialul său ascendent asupra femeii care ascultă nemișcată, siluetă albă în șalul ei cu ciucuri de mătase, simțind fără îndoială că ceva i-a risipit puterea și așteptând, răbdătoare și plină de încredere în ea, ca să-i fie de la sine restituită. Cu țigareta între degetele osoase, cu fruntea palidă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sau numai gura lui este amară ? — Feriți, donșoară, c-asta nu-i jucărie, spune madam Ana, dând-o la o parte pe micuța Yvonne, care încearcă să împingă măsuța cu roțile. Mâncați-vă-ți mai bine pișcotu’... Nepierzând din ochi silueta soției sale, Profesorul înghite, strâmbându-se copilărește, ultima bucățică de tortă. Iat-o, atât de blândă din fire cum e, îndeplinindu-și obligațiile de amfitri oană, fără să-și arate în niciun fel mâhnirea. Și, desigur, nici mai târziu nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apucase să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nesuferit domn Ialomițeanu. Respiră adânc și gândește-te ce plăcute erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când, unele de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel ne apropiaserăm destul de mult de depozitul de lemne încât să pot vedea coada interminabilă, făcută mai mult din femei. Din când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără prea multe motive, a început a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a măgulit, cu toate că la plecare n-am putut să nu observ cu strângere de inimă obrazul lipsit de frăgezime al lui Marie-Liliane și silueta ei, tot mai greoaie. 23 septembrie 1916 Descurajarea a pus acum stăpânire pe toate inimile !... Tabloul dezastrului de la Sibiu devine tot mai complet, pe măsură ce aflăm amănunte de la cei ce au scăpat din încercuire, unii trecând munții Făgăraș, în marșuri istovitoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care ieșea cu ea peste tot, făceau vizite, vedeau spectacole împreună... Ajunseseră nedespărțite... Este drept că Larisa avea marele talent de a se face oricui agreabilă ! Apoi, se vedea că primise o educație îngrijită și era fată de familie. Prezentabilă, siluetă, picior, scoasă din cutie, totdeauna... O voce minunată, în plus ! La petreceri avea un succes monstru ! — La petreceri ? Cânta ? Păi nu ziseși, madam Ivona, că murise bărba-su ? — Murise, da... Și ce dacă murise ? Vocea Larisei i-o auzisem cu toții, dinainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ta și o parte din profesorii voștri, adunați pe patru rînduri, pe scările intrării oficiale, privesc obiectivul aparatului de fotografiat. Cele aproape trei zeci de chipuri de elevi În pragul absolvirii liceului par niște flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează zîmbete spontane, Încărcate de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu fratele lui Mugur. SÎnteți foarte mîndri de ei și de voi, pasați sticla și oferiți țigări grupului de lîngă voi și vă așteptați ca la un moment dat una din producătoarele de rîsete tulburătoare să vină mai aproape. Dar silueta lui Coaje, care se desenează straniu În clarobscur (ce dracu’ e ăla, un urs?), și textele lui ciudate Îți spun că acest lucru nu se va Întîmpla. Mugur deschide show-ul ilegal cu un banc politic: mi-am dus radioul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ajungeți să faceți cunoștință cu miliția locală? Și toată povestea ia o Întorsătură romantică, pentru că de undeva din Întuneric, de foarte aproape, se aude un sunet familiar În aceste ultime zile. E inelul cu turturele al lui Nico. O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac echipă cu Vlad. Aici sus, singura lumină care face ca poiana să lucească pe alocuri ca o apă vine de la Calea Lactee. Urcăm În punctul de observare și privim În jur, prin binoclu. Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din stîlpii cu Înflorituri de fontă ai chioșcului unde ar trebui să cînte fanfara (poate că o făcea altădată mai des, tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea și o siluetă mînjită, În mișcare, stricînd cadrul... Ăla ar trebui să fii tu, În vîrstă de 10 ani, străbătînd aleile fie pe bicicletă, fie pe sanie sau pe patine, depinde de anotimp. Dacă persoana cu pricina are două sau trei sau cinci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de 10 ani, străbătînd aleile fie pe bicicletă, fie pe sanie sau pe patine, depinde de anotimp. Dacă persoana cu pricina are două sau trei sau cinci fotografii făcute simultan, În diverse locuri ale parcului, e foarte posibil să vadă silueta mînjită În toate cele două sau trei sau cinci. O fi fost el mare, dar nu-ți ajungea, În orice caz, nu e petec de asfalt sau iarbă, pe dealuri sau În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mă Întorc de la sala de mese, cînd cineva mă strigă din ușa corpului de gardă. — Mă șmechere, ai fost ieri afară și nu treci pe la tovarășu’ veteran să dai ceva? Mă zgîiesc prin Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă, de mongol. Reputația lui e sinistră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-a Întîmplat? Dau din umeri și mă aplec să văd prin tunelul format de cele cinzeci de paturi suprapuse cine cîntă. — Cine mă-sa cîntă tocmai acum? La vreo cîțiva metri, Înrămată de toate acele structuri metalice, se vede silueta lui Gărăgău stînd pe un pat cu o valiză În brațe, trăsăturile tăioase i se creionează Întunecat În clar obscur, mormăie o melodie de armată, care parcă se aude dintr-o altă realitate. Se deslușesc versurile, dar melodia e o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pumn peste frunte. Reușesc să-l Împing cu piciorul și Într-un fel mă simt ușurat că a doua lovitură nu-și atinge ținta - dacă nu s-ar fi dat În spate, Îl pocneam direct În figură. Îi deslușesc silueta În cele cîteva felii de lumină care vin de afară, prin fereastră și de pe hol, prin ușa deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stele. Aventura continuă și mai prost, pentru că după o jumătate de oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să aibă și 25. Ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față Întunericului, Împrăștiind o lumină ștearsă. Siluete cenușii, prost Îmbrăcate se mișcă Înghețate În și dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut, lipsit de orice voioșie, apăsător - le-ar putea face să clacheze chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreo cîteva sute de metri de linia tunurilor. Pentru că deplasarea se produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]