2,534 matches
-
este unitar peste pronaos și naos și are căpriorii dinspre sud așezați pe cununa prispei, iar cei dinspre nord pe o cosoroabă ce se susține pe consolele formate din capetele ultimelor bârne din pereții transversali, astfel încât se diminuează puțin din simetria pierdută a celor două ape longitudinale ale acoperișului. Peste pronaosul bine tăvănit se ridică stâlpii turnului, până deasupra galeriei deschise, cu arcadele ei semicirculare, de unde începe să se avânte spre cer coiful octogonal, înscris după tipic constructiv într-o bază
Biserica de lemn din Tămașa () [Corola-website/Science/309840_a_311169]
-
un corp cu dimensiuni finite, iar dreapta ce unește punctul de suspensie cu centrul său de masă coincide cu o axă principală de inerție a corpului, iar elipsoidul de inerție în raport cu punctul de suspensie are axa conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
în raport cu punctul de suspensie are axa conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care îl formează axa de simetrie a pendulului cu verticala.
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care îl formează axa de simetrie a pendulului cu verticala.
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
aproximare derivabilă devine "mai mare" cu cât este crescut "k". Adesea este utilă o reprezentare integrală a treptei unitate Heaviside: Valoarea funcției în 0 poate fi definită ca formula 13, formula 14 sau formula 15. formula 14 este alegerea cea mai populară, deoarece maximizează simetria funcției și devine complet consistentă cu funcția signum. Astfel se generalizează definiția: Pentru a elimina ambiguitatea asupra valorii de folosit pentru "u"(0), se folosește un indice care arată ce valoare se folosește: Funcția rampă este o primitivă a funcției
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
arhitectura gotică a fost denumită „arhitectură ogivală”. În plan, ogiva constă din două arcuri de cerc care se intersectează, dispuse simetric, față în față ca în oglindă și formând un vârf. Când ogiva plană este rotită în jurul propriei axe de simetrie se obține un corp de rotație (cu volum) numit tot „ogivă”. Ogiva este și un sistem de construcție (de formă ogivală) format din trei elemente: culee, arce butante și pinacluri. Deseori acestea din urmă sunt confundate cu elemente de decorație
Ogivă () [Corola-website/Science/309308_a_310637]
-
cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei. Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile.) Diferențele existente
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile.) Diferențele existente între cele două devin semnificative când avem de-a face cu viteze care se apropie de viteza luminii și cu fenomene care au loc
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile.) Diferențele existente între cele două devin semnificative când avem de-a face cu viteze care se apropie de viteza luminii și cu fenomene care au loc la energii mari. Cu simetria Lorentz, intră în joc și alte structuri. Ele sunt definite prin mulțimea conurilor de lumină (vezi imaginea din stânga). Conurile de lumină definesc o structură a cauzalității: pentru orice eveniment A, există o mulțime de evenimente care ar putea, în principiu
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
găurii negre, nu este o barieră fizică inpenetrabilă. Primele studii asupra găurilor negre se bazau pe soluțiile explicite ale ecuațiilor lui Einstein, și anume pe soluția Schwarzschild, sferic-simetrică (utilizată pentru a descrie o gaură neagră statică) și soluția Kerr cu simetrie axială (folosită pentru a descrie o gaură neagră staționară și în rotație, și introducând anumite concepte specifice, cum ar fi ergosfera). Cu ajutorul geometriei globale, studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre. În ansamblu, ele sunt obiecte cosmice
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont, și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță. Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta, simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său. Fiecare soluție a ecuațiilor lui Einstein cuprinde întreaga
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
anumită energie asociată, dar acea energie se dovedește a fi imposibil de localizat. Cu toate acestea, se poate defini masa totală a unui sistem, fie folosind o noțiune ipotetică de „observator aflat la distanță infinită” (masă ADM) fie folosind unele simetrii utile (masa Komar). Dacă se exclude din masa totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale, rezultatul este așa-numita masă Bondi. Ca și în fizica clasică, se poate arăta că aceste mase sunt mărimi pozitiv definite. Alte
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
tratează paradoxul gemenilor ca o aplicație directă a teoriei relativității restrânse. Aici, Pământul și nava nu sunt într-o relație simetrică: nava face o "întoarcere" în care simte forțe inerțiale, pe când Pământul nu face nicio întoarcere. Deoarece nu există nicio simetrie, nu este paradoxal faptul că un frate geamăn ajunge să fie mai tânăr ca celălalt. Cu toate acestea, tot este util să se arate că relativitatea restrânsă este consistentă, și cum se fac calculele din punctul de vedere al fratelui
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
surplus de energie. În anii ulteriori Penrose a propus metoda twistor-ilor pentru descrierea câmpurilor gravitaționale și a diferitor interacții cu aceste câmpuri, rezultatele cărora sunt expuse într-o monografie în colaborare cu W. Rindler. Alte lucrări se referă la teoria simetriilor și a cuasicristalelor, la inteligența artificială (cu care intră în conflict), la cosmologie (în colaborare cu Stephen Hawking) pe care o prezintă pe limbajul twistor-ilor. Cărțile lui au fost traduse în mai multe limbi străine, inclusiv în limba română.
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
reflectă, aparent paradoxal, și în picturile pe teme religioase. Figurilor lui, le este caracteristică liniștea desăvârșită dată de lipsa conflictelor interne. În tabloul ""Madona canonicului van der Paele"" (1436) van Eyck dă dovadă de o excepțională capacitate compozițională, obținută prin simetria consecventă pe care o păstrează în relația dintre personajele tabloului precum și în raportul dintre figuri și arhitectura din imagine. Tabloul se distinge printr-o uimitoare staticitate, toate mișcările par încremenite. Van Eyck a pictat numeroase Madone cu pruncul Iisus, dintre
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
sunt amplasate fantele branhiale, foarte bine exprimată la pești, cefalocordate și care sunt prezente la restul cordatelor în stadiul de embrion. Fantele au funcție respiratorie și alimentară. Ele filtrează apa și extrag oxigenul sau substanțele nutritive, în funcție de animal. le posedă simetrie bilaterală. Georgescu, D., "Animale nevertebrate" - Morfofizioloige - Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997.
Cordate () [Corola-website/Science/305099_a_306428]
-
și reprezintă o adaptare și o perfecționare pentru că țesutul asimilator propriu-zis să se organizeze pe o suprafata cât mai mare. Frunză se deosebește net de celelalte două organe vegetative normale (rădăcina și tulpina) nu numai prin formă, ci și prin simetria bilaterală, creștere definită (limitată), durata scurtă de viață, structura dorsiventrală. Frunzele au dimensiuni mult mai reduse decât celelalte două organe vegetative ale majorității plantelor, dar, prin numărul lor foarte mare, însumează o suprafata uriașă, pentru a-și putea Îndeplini rolurile
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
3-5 sau mai multe) pot avea următoarele tipuri de nervațiune: Pețiolul este partea din frunză care servește la conducerea sevei brute și a celei elaborate spre și dinspre limb. Se aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și prin cea a feței ventrale. Țesuturile care alcătuiesc pețiolul, observate într-o secțiune transversala, sunt: epiderma, parenchimul fundamental subepidermic și fasciculele conducătoare libero-lemnoase. După formă limbului, frunzele pot fi: După alcătuirea
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
În ecuația dependentă de timp, undele complex conjugate se mișcă în direcții opuse. Dând o soluție a ecuației dependente de timp este formula 70, atunci înlocuirea: produce o altă soluție, care este extensia conjugatei complexe simetrice a cazului dependent de timp. Simetria conjugatei complexe se numește reversibilă de timp. Ecuația Schrödinger este "unitară", ceea ce înseamnă că norma totală a funcției de undă, care reprezintă suma pătratelor valorilor tuturor punctelor, adică: are derivata de timp zero. Derivata funcției formula 73 este: unde operatorul formula 75
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U și V, aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența oscilatorului armonic tridimensional și a potențialului central este o consecința a simetriei. Energia stărilor proprii formează o bază - și orice funcție de undă poate fi scrisă ca o sumă a tuturor stărilor discrete sau ca o integrală a tuturor stărilor energetice continue. Aceasta este teorema spectrală din matematică, iar într-un spațiu de
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de undă dintr-o bază energetică discretă, avem: astfel că: Proprietățile fizice ale lui C sunt obținute prin acțiunea operatorului asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să fie pătratică în "p" în ambele formalisme hamiltoniene, clasic și cunatic. Pentru ca transformarea galileană să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
brațe cu aceeași lungime. Este forma planului bisericii care predomină în arhitectura occidentală, având un braț mai lung față de celelalte. "Planul central" sau "planul în formă radială" este o elaborare a planului în formă de cruce greacă, în care predomină simetria. Planurile centrale sunt caracterizate de spații articulate care se desfășoară în jurul unui spațiu principal central. Ele au fost studiate în special în perioada Renașterii. Planul are o formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină și este compus
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta structurii de rețea este "a" = 8,394 Å, astfel rezultă 8 forme structurale de bază cu 56
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
în mod intim legate dat fiind faptul că desenatorii lor sunt adesea aceiași pictori. Se disting două tipuri de scheme: scheme orientate și scheme neorientate. Părțile componente ale unui covor au următoarele denumiri: Sunt desenate în jurul unui singur ax de simetrie și impun un sens covorului, care poate fi privit doar dintr-o poziție unică. Covoarele figurative adese sunt concepute în această manieră. De asemenea este cazul covoarelor de rugăciuni, care au un câmp ornamentat cu un arc sau o nișă
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
apărut la 1 august 1865 ziarul Tipograful Român, una din primele publicații muncitorești din România"". Nici măcar mențiunea că ziarul a fost publicat de Petre Ispirescu. De restul activităților din pasaj nu mai amintește nimic. Arhitectura Bucuresteana secolul 19 si 20, Simetria, 2000
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]