4,326 matches
-
la profeții istorice ample, la intuirea devenirilor posibile?". Sau poate ar fi mai înțelept să renunțăm la între-bări, precum și la profeții, și să purcedem la muncă, să așezăm pe portativul destinului nostru notele în așa fel încît să obținem o simfonie. De ce nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu, "Economica", și poate avea drept autor pe fiecare dintre noi sau pe noi toți împreună. 1.4.3. Obiectul cunoașterii economice După epoci și autori, se utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
intuirea devenirilor posibile?". Sau poate ar fi mai înțelept să renunțăm la între-bări, precum și la profeții, și să purcedem la muncă, să așezăm pe portativul destinului nostru notele în așa fel încît să obținem o simfonie. De ce nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu, "Economica", și poate avea drept autor pe fiecare dintre noi sau pe noi toți împreună. 1.4.3. Obiectul cunoașterii economice După epoci și autori, se utilizează denumiri diferite, precum cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
creație. Chiar și în scrierile non-fictive, comparația este preluată tot din regimul acvatic! Din perspectiva lui Jung și Bachelard, opera camilpetresciană, fie ea în stadiul incipient devine (și) produsul inconștientului. Ceea ce exegeza interbelică nu a remarcat deloc este aspectul de "simfonie neterminată" al romanului Patul lui Procust. Există, cum bine se știe, două epiloguri, în primul, Fred Vasilescu face adevărate anchete detectiviste (ceea ce îl va determina pe Călinescu să considere acest episod o prelungire a pasiunii scriitorului pentru genul polițist) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este laș ori ezitant, depășind o stare de criză inerțială care îl măcina. Nu-și poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț, însă în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
românul duce foarte greu (uneori deloc) un lucru la bun sfârșit. Petru Creția vorbea chiar de o "nedesăvârșire esențială" în opera lui Eminescu. Îl putem include aici și pe Camil Petrescu, în sensul că Patul lui Procust dobândește aspectul unei "simfonii neterminate". Suntem de acord cu cei care au inclus această ficțiune în categoria "romanelor cu final deschis". Am fi extrem de împăcați cu sine dacă, la finalul lecturii, un cititor avizat ar exclama în maniera lui Nicolae Iorga: "Un nou Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și înfățișare, își făcea apariția, punctual fără să lipsească vreodată sau să se lase așteptat, nu ceasuri și săptămâni cum se întâmpla altor profesori dar nici măcar minute. Nu căuta sălile mari unde să vină să-i asculte fraza de efect, simfoniile de vorbe goale, toată pretinsa intelectualitate a capitalei. Nu-și trimitea înainte să-i anunțe venirea, teancuri de cărți care să ție locul erudiției asimilate temeinic. Nu aștepta să se umple amfiteatrul cu studenți din toate părțile ca pe urmă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
îi preluăm în mod inconștient; • cei pe care-i preluăm conștient. În cazul celor pentru care nu avem receptori, putem să ne găsim în situația, de exemplu, a surdului din naștere, căruia n-ai cum să definești deosebirea dintre o simfonie de Mozart și una de Haydn sau un tangou 71". Individul sănătos, integru senzorial, își adaptează viața în funcție de informațiile primite. De aici rezultă, în mod logic, faptul că afecțiunea unui receptor nu duce numai la diminuarea (până la pierderea totală) a
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
timpului, Editura Timpul, Iași, 1999; Amanții iluziei, Editura Timpul, Iași, 1999; La descălecatul prezentului, Editura Sakura, Iași, 2000; Sayōnara, haiku, ediție bilingvă (română-engleză), Editura Sakura, Iași, 2000; When the present settles down, poezii în limba engleză, Editura Timpul, Iași, 2006; Simfonia-a singurmiljei/ Simfonijata na osamenosta, ediție bilingvă: aromână macedoneană, Vlasi od Makedonijam, Scopia, 2009; baladë përditshmërie (baladă cotidiană), volum în limba albaneză, Editura Fundației Culturale Poezia (în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor din România), Iași, 2009; despre iluzie și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar bătaia și sudălmile ("simfonia râsetelor/ înfundate și-a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de jazz a țipetelor "nu da, tată!"/ și "futu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu pe mine!" e cea mai tare"). Firesc, retragerea în sine se conjugă de obicei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și strict metodologic, această perspectivă surprinde prin lărgimea orizontului intelectual, propunînd idei dintr-o mare varietate a domeniilor de reflecție despre om și lume, și prin caracterul inedit al interpretărilor. Fie că vorbesc despre textura morală a sistemului economic (sau "simfonia morală", cum preferă autorul), fie că analizează consecințele deciziilor de politică economică, sau descriu tendințele globale, scrierile sale relevă întotdeauna mai mult decît un singur plan de investigare și principiu ordonator al observațiilor asupra acțiunilor umane. Aparent, este o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon: 1998, 128). Sunt luminate diferențe de nuanță între dialogism și intertextualitate. La Bahtin, noțiunea care desemnează simfonia vocilor din text avea o deschidere superioară către lume, înspre "textul" social. Discursul critic al lui Bahtin (ce opunea caracterului monologic al romanelor lui Tolstoi opera polifonică a lui Dostoievski) reintroducea realitatea, istoria și societatea în text, privit ca structură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imaginea axis mundi pentru că omul are nevoie de refugiul unui centru în care să creadă. Descentrarea universului, cu date fizico-matematice indubitabile, oferă contextul lui Kant pentru a-l multiplica în mii de sisteme solare ce opun muzicii sferelor armonia unei simfonii matematice. În general, oamenii au dovedit reținere sau teamă în acceptarea oricăror teorii care le-ar fi periclitat universul, chiar dacă nu pe cel imediat, ci macrocosmosul. Stephen W. Hawking remarcă situarea inerțială a omului în raport cu universul, până în secolul deschis de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jocul serios al criticii. CREȚU, Bogdan. Doamna Sorohan. În: Ziarul de Iași, 21 aug. 2014, nr. 194 (7075), p. 6A. DRAM, Constantin. Tentația singurătății scriitorului. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 56-58. Despre Elvira Sorohan. GRĂDINARIU, Mihaela. Simfonia destinului creator. În: Cronica veche (Iași), 4, aug. 2014, nr. 8 (43), p. 8. Elvira Sorohan. Salon literar cu prozatori contemporani români și străini. Iași: Junimea, 2014. ILISEI, Grigore. Comorile vechimii scrisului românesc într-o lumină nouă. În: Ziarul Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-se" pe sine. Elvira Sorohan arta comunicării Lăcrămioara Petrescu Marile întâlniri, în viața dedicată unei profesii, țin de șansă. Să te afli în raza unei acțiuni modelatoare, copleșitoare prin forța exemplului, în același timp ireductibilă și multiplicatoare, ca partitura unei simfonii, imprimă drumului începător un sens. Toată configurația relației cu modelul, a istoriei personale pe punctul de a se așeza în matca unei proiecții reflectă, cu certitudine pentru cel inspirat, un înțeles fericit, o dinainte capitulare în admirația și iubirea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un crescendo și un grand finale, bâlciul are toate datele pentru a fi considerat el însuși o metaforă a interpretării. Și într-adevăr, bâlciul interpretează lumea întreagă, rezumându-i artificialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la profeții istorice ample, la intuirea devenirilor posibile?". Sau poate ar fi mai înțelept să renunțăm la întrebări și la profeții și să purcedem la muncă, să așezăm pe portativul destinului nostru notele în așa fel încît să obținem o simfonie. De ce nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu, "Economica", și poate avea drept autor pe fiecare dintre noi sau pe noi toți împreună. Concepte de bază: * ideea economică; * teoria economică; * doctrina economică; * paradigma științifică; * progresul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
intuirea devenirilor posibile?". Sau poate ar fi mai înțelept să renunțăm la întrebări și la profeții și să purcedem la muncă, să așezăm pe portativul destinului nostru notele în așa fel încît să obținem o simfonie. De ce nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu, "Economica", și poate avea drept autor pe fiecare dintre noi sau pe noi toți împreună. Concepte de bază: * ideea economică; * teoria economică; * doctrina economică; * paradigma științifică; * progresul științific; * apriorismul; * formalismul; * raționalismul critic
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
autorului. El definește hetero glosia ca fiind "un alt discurs într-o altă limbă, care servește expresiei intențiilor autorului, dar în mod refractat" (1981, p.XXVI). Este toc mai ceea ce regăsim în cele două romane ale lui Marius Daniel Popescu (Simfonia lupului și Culorile rîndunicii), limbajele ce alcătu iesc heteroglosia sa conținînd voci din trecut și din prezent, ca și voci din medii culturale diferite, chiar divergente. Un scriitor își poate oricînd apropria un gen literar al lumii la care aderă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țara de aici", Elveția. Scrie juxtapunînd episoade ce aleargă de-a lungul spiralei temporale, în toate sensurile, punînd atenția și sagacitatea cititorului la grea încercare, părăsind uneori firul Ariadnei pentru a-l incita să găsească singur ieșirea din labirint. În Simfonia lupului și Culorile rîndunicii, Marius Daniel Popescu propune povestiri autobiografice insolite, deconstruindu-le de fapt în raport cu imaginea tradițională pe care ne-o facem des pre ele și redîndu-le sub formă de puzzle. Cumva în felul lui Julio Cortazar, sau al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jean Genet, el compune un soi de șotron textual, disprețuind succesiunea cronologică a faptelor, sărind de la una la alta, în voia asocierilor fanteziste de idei sau chiar de sonorități. Cele două cărți se deschid cu secvențe dramatice: moartea tatălui, în Simfonia, moartea mamei, în Culorile ; ambele texte se încheie cu începutul unui nou joc. Între moarte și viață, sub semnul ludicului, se derulează ghemul miilor de scene care povestesc, fragmentar, cu o seriozitate căreia nu-i lipsește niciodată ironia, existența sub
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în special, ci de orice limbă, spațiul literar prezentîndu-se ca un loc în care se exprimă simultan o afirmație identitară și un fel de eliberare. Eliberarea cuvîntului prin cuvînt, după cum o sugerează ultima metaforă pe care o folosește la sfîrșitul Simfoniei, cea a unui ghiozdan din tablă albă pe care fiica sa urma să-l arate colegelor ei de clasă și "dacă o întreabă de ce are un ghiozdan de tablă albă, ea le va răspunde, cum ai învățat-o tu, că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
19. Pentru că atunci cînd toate locurile vor fi ocupate în Infern, țara noastră va deveni o destinație de substituție pentru Infern ; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de cheltuielile de trans port în Infern." (Culorile rîndunicii) Simfonia lupului (José Corti, 2007) a fost un spărgător de gheață, semn că o voce distinctă, originală se făcea auzită în spațiul atît de complex și complicat al identității francofone. E vocea lui Marius Daniel Popescu (n.1963), craiovean cu studii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a Simfo niei lupului ; păstrez aceleași personaje și adaug cîteva noi "destins" prezentate mai mult sau mai puțin sumar; moartea tatălui deschide Simfonia lupului, moartea mamei "începe" Culorile rîndunicii; doliul este prezent în ambele cărți, doliul "clipei" este prezent fără înce tare, doliul după o persoană dragă din familie este o "plecare" puter nică în povestirea ce urmează, totodată a ființelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mircea Cărtărescu. Criticii inflexibili și malițioși se vor grăbi să îmi psihanalizeze discursul exegetic, subliniind, probabil, o obsesie a pionieratului (dacă aș vrea să-i găsesc un corespondent ilustru, aș putea menționa aici acea idée fixe care stă la baza Simfoniei fantastice a lui Berlioz) și, corelativ, un reflex al orgoliului intelectual incisiv. Cu riscul de a le submina flerul detectivistic (și, prin aceasta, de a-i irita și mai mult), trebuie să precizez de la bun început că, de fiecare dată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]